924 matches
-
de felul în care ar fi privit această veste neagră dragii lui părinți. Slavă Domnului că ei nu știu și nu suferă, dar îl vor primi la sânul lor în lumea de Dincolo. După plecarea soliei triste sunt și rămân șocat, marcat profund, fără nici un chef... Parcă-l văd când mă vizita cum discutam cu el, comparând omul înalt, falnic, puternic, jovial, numai zâmbet și voie bună... cu persoana mea și glumeam spunând că el crește în înălțime dominându-mă cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de mult. -Pentru că sunteți niște spioni ordinari și pentru că ne implicați și pe noi în acțiunile voastre necugetate... -Cum adică? l-am întrebat eu. -Uite ce e, gata. Nu m-ai suport. Începusem să fiu mai mult bănuitor decât șocat. -Ați fost filmați cu camere ascunse în permanență.Sunteți urmăriți pretutindeni .Ce vreți să stiți mai mult decât atât?mă întrebă el răstit. Stătea în fața mea și se uita la mine cu ironie, cu un oarecaere umor negru, căci pentru
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ușă și intră. Uimită, Barbara Gillespie își ridică privirea de unde stătea și răsfoia reviste împreună cu pacientul ei. Weber se strecură în cameră, închizând ușa după el. Mark stătea cu spatele la ei, luptându-se cu telefonul. —Alo? Cine e? Urmă o tăcere șocată. Doamne! Unde ești? Unde-ai fost? Weber îi aruncă o privire lui Gillespie. Îngrijitoarea se holba la el, intuind nu doar cine sunase, ci și implicarea lui Weber. Ochii ei îi puneau întrebări. Veni rândul lui să-și ferească privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe fratele ei, cât și pe ea. Daniel ceruse de mai multe ori să-l întâlnească pe doctor. Ea îl refuzase. Daniel nu i-o spusese niciodată, dar nici nu era nevoie. La o săptămână de la plecarea lui Weber, recunoscuse, șocată, evidența: se făcuse frumoasă pentru bătrânul ăsta. Orice, numai s-o ajute. La trei săptămâni după ce neurologul îi abandonase, Karin juca ping-pong cu Mark în camera de zi. Lui Mark îi plăcea jocul suficient de mult ca să-l joace până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o asemenea durere hipnotică, încât ori e cea mai mare actriță din istorie, ori chiar i s-a transplantat o parte din creierul surorii lui. Trebuie să se lămurească înainte să se țicnească de tot. Ea se fâțâie de colo-colo șocată, ca una dintre victimele bombelor de le vezi la știri. Aici mâncam. Aici era mormanul de pantofi. E foarte supărată. În timpul ăsta, el se întreabă dacă o fi casa adevărată sau o copie în mărime naturală. Ea se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zici chestiile alea gen ajută-te singur? „Belește-ți concurența?“ „Cel mai mare scor?“ Ea clatină din cap, tremurând. Oribile, zice ea. Nici nu pot. Nu pot. Oh, zice Mark. Chestia cu fistingul. Mda, de alea știam. Și când mama, șocată, vine să i le arate și începe să țipe, el stă acolo și zice că nu le-a văzut în viața lui. Habar n-are cum au ajuns acolo. Le-or fi lăsat foștii proprietari. Casete video! Când ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
făcut cu Enro, dacă l-ai fi prins? Seniorul gardian zâmbi. Gosseyn se uită în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lucruri pe care ea să le admire. își ascundea dragostea pentru că dacă ar fi știut-o toată lumea, ar fi fost pus într-o situație de inferioritate față de alții și de Kate însăși. îi era rușine, dar nu scîrbă. Și acum, șocat fiind, sub influența observației lui Coulter, imaginile lui disparate despre dragoste, sex și naștere începură să se contopească. Traversa dealul din parc, cînd auzi o palsație muzicală venind din cer. Cinci lebede zburau pe deasupra lui într-un stol în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
opri. Un cuvînt dintr-o lecție recentă de botanică îi intrase în cap... — Aș dori să mă autofertilizez! O, Doamne, Creatorule, Sprijinitor al Cerului și Iadului, fă în așa fel încît să mă autofertilizez! Dacă exiști. Coulter îl privi ușor șocat, apoi zise: — Uneori mă sperii, Duncan. Lucrurile pe care le spui cîteodată nu sînt deloc normale. Totul vine din dorința ta de a te arăta superior față de viața obișnuită. CAPITOLUL 17. Cheia Domnul Thaw a lucrat ca muncitor necalificat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doamna Thaw și prietenele ei, biserica fusese un loc de întîlnire. Duminica mergeau la slujbă, iar joia la un club social care ținea de biserică, dar nici una dintre ele n-ar fi putut fi acuzate de pietate. Doamna Thaw rămăsese șocată, atunci cînd, cu ani în urmă, Thaw se autointitulase ateu, dar și mai mult după aceea, cînd, la scurt timp, zisese că-i creștin și începuse să întoarcă obrazul celălalt în timpul certurilor cu Ruth. îi reveni în minte o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la tine? — Tabloul meu a trezit un oarecare interes. A doua zi dimineață, Thaw îi povesti lui McAlpin despre June în biblioteca școlii. McAlpin studie pagina unei reviste lucioase și-l întrebă: — Miroase a brutărie, berărie sau bordel? Thaw rămase șocat, se simți depreciat și blestemă clipa în care vorbise. McAlpin îi aruncă o privire scurtă și zise: — Știi, toate femeile au un anume miros. Reclamele la deodorant pretind că-i o chestie nefericită, ceea ce-i o tîmpenie. Dacă fata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
făcut cu Enro, dacă l-ai fi prins? Seniorul gardian zâmbi. Gosseyn se uită în curtea care Se transforma. Se ridicau spânzurători. Douăsprezece erau gata, iar la nouă atârnau deja niște forme inerte. Gosseyn se uită îngândurat la morți, nici șocat, nici impresionat. Oriunde oamenii acționau în mod talamic, se găsea o mulțime de spânzurați. Secoh vorbi iar: - Enro a reușit să fugă, dar i-am prins pe unii dintre înverșunații lui prieteni. Mai încerc încă să-i conving pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
acestei epoci neliniștite. Tigroaica își scoase ghearele și erau gheare de oțel, calme în violența lor. Sufletul acestei femei trebuie să fi fost flacără pură. Mintea începu să treacă în revistă implicațiile celor spuse de Împărăteasă. Rămase pur și simplu șocat. Ea arătase că tunurile ultraputernice erau instalate pe poziții, gata să tragă. Era posibil că, făcînd numărul de telefon al poliției cu cîteva minute mai devreme, tocmai evitase atacul, în ultima clipă. Și, lucrul cel mai rău era că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
eret sh’ani osah l’chem et zeh. Ebraică, tipărită. Mi-e teamă că nu pot... Înseamnă „îmi pare atât de rău că vă fac asta tuturor“. —Corect. — Nu corect. Greșit! — Nu înțeleg. Astea-s baliverne. Maggie se trase înapoi, șocată pur și simplu de tăria vocii lui. Ăsta e ca să ne facă pe noi să credem că mama s-a sinucis. N-ar fi făcut în vecii vecilor așa ceva. Niciodată. Maggie își dorea să se afle din nou în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cea mai îngrozitoare imagine era aceea a unor copii, vii, dar care se plimbau fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice lucruri, cum fuseseră uciși părinții lor, mamele violate. Și erau pur și simplu șocați. După asta, m-am gândit că dacă aș putea face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu spuse nimic, se uită doar fix în ochii ei. —De aia nu am suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Doamne! exclamă doamna Reilly, râzând în hohote și aplecând sticla de whisky spre paharul ei. Ce-ar fi dacă Ignatius s-ar întoarce acasă și ar vedea asta! — Mai dă-l în mă-sa pe Ignatius! — Santa! exclamă doamna Reilly, șocată, dar Ignatius observă că era și puțin amuzată. — Terminați o dată, strigă domnișoara Annie de dincolo de jaluzele. — Cine-i asta? o întrebă Santa pe doamna Reilly. — Terminați până nu sun să vină poliția, strigă vocea înăbușită a domnișoarei Annie. — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lui Raza, aflat în camera de autopsie de alături. — Mă întreb cum s-a întâmplat asta. — Asta voiam și eu să vă întreb. Nu știu ce să spun. Mă depășește problema, doamnă Weller. Trebuie să vă spun că sunt de-a dreptul șocat. Raza intrase și el în cameră. — O să vă trec pe speaker, doamnă Weller, ca să pot să iau niște notițe, în timp ce vorbim. Sunteți la crematoriu acum, cu soțul dumneavoastră? — Da, spuse ea. Și ei spun că are țevi de plumb în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la palavre. Le place să fie de acord cu cei din jurul lor. Gena noastră este o forță importantă pentru stabilitatea socială și pentru civilizație. Cum gena este cea care promovează înțelepciunea convențională, noi îi spunem gena convențională. Auditoriul rămase tăcut. Șocat. În cele din urmă, unul dintre ei spuse: — Cum îi spuneți? Gena convențională. — Iisuse, e oribil! — Sinucidere. — Uit-o. — Sau gena civilizatoare, spuse repede profesorul. Gemete în sală. — Gena civilizatoare? Asta e și mai rău! Mai rău! — Groaznic. — Mrr! — Aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
de lungă fusese ruptura bietului băiețel în ... — Totul e bine? întrebă tatăl ei. — Da, tată, sunt bine. — Nu te afectează? — Nu. Aștept sprijin de la organizațiile de binefacere, dar acestea nu fac nici o declarație. O tăcere ciudată. — Sunt sigur că ești șocată din cauza asta, spuse el. Netrebnicul are relații în lumea politică, nu? Nenorocitul. Trebuie să plec, Lexie. — Pa, tată. Se concentră din nou asupra cazului. Rezultatele comparației ADN-ului trebuiau să ajungă în acea zi, dar acest lucru nu se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pe bărbatul în halat alb și pe femeie împingându-l pe Jamie pe un pat și încercând să-l lege. Jamie țipa. Dave simți cum sângele începe să-i clocotească. Mârâi și lovi în uși. Femeia ridică privirea, alarmată. Păru șocată, când îl văzu pe Dave. Îi strigă ceva șoferului. Șoferul începu să conducă în zig-zag. Dave era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o mână bandajul peste urechea sângerândă, știa ce făcea. Urcă cu mașina pe peluză și frână brusc, blocând ușa din față a casei. Apoi, sări împreună cu Dolly din mașină, îl înhățară pe Jamie al lui Alex, o împinseră pe mama șocată a băiatului la pământ, săriră înapoi în Hummer și demarară în viteză. În timp ce toți ceilalți rămăseseră pe loc, holbându-se la ei. — Uite-așa, scumpule, strigă Vasco. Dacă nu ești în casă, ești al meu. Mașina ieși în viteză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică mâinile. — Ușurel, spuse el, totul va fi ... Arma din mâna lui Brad trase. Brad nu își dădu seama că se întâmplase asta decât când îl văzu pe bărbat poticnindu-se și începând să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În schimb a cerut voie să vorbească cu soția sa. Înainte să-l ridice, ultimul lucru care i s-a Întipărit În minte a fost expresia soției lui, ochii măriți, buzele livide. Însă Armanoush nici nu plângea, nici nu părea șocată. Poate doar extrem de obosită, de parcă faptul că stătea În prag ar fi secătuit-o de puteri. Cât ar fi vrut să-i poată lua mâinile Într-ale lui, să o strângă tare În brațe și să-i șoptească să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să-nchid acum și să-mi adun gândurile și după aceea aștept telefonul tău. Promite-mi, promite-mi, a Îngânat Rose isteric. — Bine, mamă, promit, s-a bâlbâit Armanoush. Mamă, ești bine? Ce s-a Întâmplat? Însă Rose Închisese deja. Șocată, palidă și ținând Încă deznădăjduită telefonul În mână, Armanoush s-a uitat la Asya. — Mama m-a rugat s-o sun din nou În loc să mă Întrebe de ce n-am sunat mai Înainte? Nu-i stă În fire. Nu e deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
face bine la inimă. Ar trebui să-i scrii. N-are decît să-mi scrie el primul! Și, Între noi fie spus, și mama ar putea să-mi dea un semn. Ce-o Împiedică s-o facă? Și ea e șocată? — Dragă frate, Întreab-o... Părerea mamei despre carte nu mă interesa În același mod ca aceea a tatei - lucru În care mă dovedeam a fi demnul fiu al acestuia, care, În toată opera lui, nu mi s-a părut că dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]