1,860 matches
-
mă-nțelegeți, se face reportaj filmat în direct la televizor, ziceau că vine la opt, când își exprimă votul tovul primar, da’ uite că s-a răzgândit și ne-a telefonat că vine la deschiderea secției și ne trebuie și șoim. Luați-l dumneavoastră pe puștiu’ și, când intrați în sală, îi dați buletinul, îl aplecați și el bagă votul în urnă. Și zâmbitor, și cu entuziasm, cum e momentul, că se filmează. Ați priceput?“. Nici n-am mai spus da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
năpădească cine știe ce revoltă a stomacului tocmai la urnă. Afurisitul șut metafizic. Aerul rece mă chinuia în continuare în partea dreaptă. Mă gândeam dacă nu am probleme cu circulația. Nu s-a întâmplat nimic. Am intrat. Am votat în cabină cu șoimul în cârcă. Ajunși la urnă, copilul s-a aplecat cum trebuie, rămânând cu buletinele în mână, rânjind patriotic. Trei inși filmau de zor. O femeie de lângă urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
urnă a dat să-l sărute pe copilaș. Înaintând spre noi, s-a oprit deodată locului și a rămas cu privirea țintuită pe șoldul meu drept. Instinctiv m-am uitat și eu într-acolo. În lumina orbitoare a reflectoarelor, în timp ce șoimul se chinuia să bage buletinul de vot în urnă, mi-am văzut chiloții. Unii negri, de sport. Tot cracul drept al pantalonilor era desfăcut, mult dincolo de genunchi. Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aparține interpretării medievale a monștrilor care urmează modelul oferit de Isidor. Cu ajutorul unei false etimologii (“monstrum” ar veni de la “monstrare” - a arăta), acesta face din fiecare animal o ființă prin care Dumnezeu a vrut să dea omului o lecție morală (șoimul = bărbăția, iepurele = frica, ursul = mânia, păunul = îngâmfarea, pelicanul = jertfa etc.). Astfel miraculosul devine instrument didactic. În același sens este bine cunoscută colecția de maxime alcătuite în secolul al XIII-lea de călugărul benedictin Tommaso Gozzadini și intitulată Fiore di virtu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
oglindă, fereastră. În scenă se află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
află Zâna cu părul albăstrui, purtând o diademă pe cap și o baghetă în mână. Zâna bate de trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
trei ori din palme. Apare un copil-șoim, fâlfâindu-și brațele. Are un cioc de pasăre de pradă. Șoimul rostește cu o plecăciune: Șoimul: Care-i porunca, Zână prea frumoasă ? Zâna: Vezi tu prichindelul de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de colo, aninat de creanga Marelui stejar ? Șoimul: Îl văd. Zâna: Prea bine ! Atunci zboară repede într-acolo ! Rupe cu pliscul tău cel puternic nodul care-l ține atârnat în aer și așterne-l ușurel pe iarbă, la picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
picioarele stejarului. Șoimul: (ieșind din scenă cu o plecăciune) Voi face întocmai, Zâna mea ! Zâna: (cântă, valsând) Sunt Zâna cu părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
părul albastru Și bun este sufletul meu. Veniți, dragi copii, lângă mine, (vorbit) Un hocus vă scapă de rău ! bis Șoimul:(cu plecăciune)Am îndeplinit întocmai tot ce mi-ați poruncit! Zâna: Și cum l-ai găsit ? Viu sau mort ? Șoimul: Când îl privești, pare mort. Dar nu cred să fie încă mort, fiindcă, îndată ce i-am rupt nodul care-l sugruma, a lăsat să-i scape un suspin și a îngânat: „Acum mă simt mai bine!” Zâna: (bate de trei
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-și aripile în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios, care, aruncându-se asupra
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai lesne de condus.Calul pe care-l luă el acum era Rabican,care aparținea lui Astolfo.El i-a restituit Melissei inelul. Dar nu apucă a se depărta bine că a întâlnit un vânător de al Alcinei, cu un șoim pe mână și urmat de un câine. Acest vânător avea un cal puternic și a venit cu îndrăzneală asupra cavalerului, întrebând pe un ton oarecum poruncitor, încotro se ducea atât de grăbit. Rogero nu catadixi să se oprească sau să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asupra cavalerului, întrebând pe un ton oarecum poruncitor, încotro se ducea atât de grăbit. Rogero nu catadixi să se oprească sau să răspundă ceva; iar vânătorul, ne mai îndoindu-se că tânărul voia să fugă, zise: ‘’Dar dacă eu și șoimul meu te vom împiedica să mergi mai departe?’’ Cu aceste cuvinte el a dat drumul păsării, pe care chiar Rabican n-o putea egala în iuțeală. Vânătorul a sărit de pe calul său, iar animalul se repezi spre Rogero cu iuțeala
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dovedit însă neputincioasă înaintea unor astfel de adversari. Vânătorul îl zăpăcea cu strigătele lui și-l lovea cu biciul, singura armă ce o avea asupra sa; câinele îl mușca de picioare, iar calul îl izbea cu copitele. În același timp, șoimul zbura pe deasupra capului său și al lui Rabican, atacânducu ghearele și cu aripile, astfel încât calul, cuprins de frică, a devenit cu neputință de manevrat. In clipa aceea sunete de surle și trâmbițe se ridicară din vale vestind că Alcina pornise
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai avea vreme de pierdut, dar din fericire și-a amintit că avea scutul luiAtlantes pe care-l purta agățat de gât. L-a dezvelit și farmecul acestuia a făcut minuni. Vânătorul, câinele și calul au căzut la pământ; aripele șoimului, cuprinse de tremur, nu-l mai puteau susține, prăbușindu-se și el. Văzându-se scăpat de acești trei agresori, Rogero i-a lăsat în transa lor și a pornit mai departe. Între timp Alcina, cu toate forțele pe care le
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate, cu trupul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lor. Nu comentez această decizie. Înțeleg că ea trece dincolo de soarta acestui război, spre vremurile care vin DUPĂ. Aștept poruncile măriei tale. Spune-mi unde te voi găsi peste trei zile. Cosmin Oană 15 iulie 1476, ora 14.00, Piatra Șoimului, pe Valea Bistriței Cosmin, Îi scriu acum prietenului, nu căpitanului. Am o veste tristă, pe care tu vei hotărâ cum și când i-o vei da domniței Erina. Tatăl ei, logofătul Litovoi, a căzut În luptă, apărând, cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fină, asemănătoare mozaicurilor arabe. Părea nu foarte Înalt, poate de Înălțimea voievodului Ștefan, era slab și osos, cu un chip ciudat, de pasăre de pradă, sau poate doar așa părea la prima vedere, din cauza nasului coroiat, asemănător unui cioc de șoim. Lângă divan se afla o platoșă de oțel cu Încrustații aurite și cizmele de călărie, Încă pline de praf. Sultanul tocmai se Întorsese de la asediul Sucevei. - Să trecem peste comedia cu țăranul care nu știe limba turcă, de acord? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fierbinte Dormind vegheați de îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să înoptezi ... Te caut ... De-ai ști cât îmi este de dor De tine și cântecul tău, îți caut chipul pe apă și nor Și-n zborul de șoim ce cade în hău. Te caut pe gâtul viorii Ce plânge pe strune și acum, Pe arșița cruntă și-n dansul ninsorii, Drumeț pribeag, la capăt de drum. Citesc rugăciuni la icoane Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a șătrarului Mirăuță și a șătrăresei Ilinca de la Dragoteni, mama lui Simion, Cristea, Damian și Nicodim, l‐ a crescut pe Ionuț ca pe fiul ei (Frații Jderi) - Rodica Rotaru. 3) Capitol (înv.) - Fiu al Calomfirei și al lui ștefăniță‐Vodă (șoimii și Nicoară Potcoavă) - Apă murdară. 4) Irina lui Avram, mama lui Niculăeș, fostă colegă de școală cu 99 povestitorul (Un om năcăjit) - Procedeu industrial de fabricare a glicerinei pe cale fermentativă. 5) Lezat - Localitate în Egipt. 6) Țara de origine a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încălzești! și mă‐ sa biata! Cum gemea și blăstăma și se izbea Să sară‐n groapă: ‐ L‐am închis 116 Pe veci! Mi‐a fost și mie scris Să mă deștept plângând din vis, Din lumea mea. Ce urmă lasă șoimii‐n zbor? Ce urmă, peștii‐ n apa lor? Să fii cât munții de voinic Ori cât un pumn să fii de mic, Cărarea mea și‐ a tuturor E tot nimic! Că tot ce ești și tot ce poți , Părere‐ i
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nu trecea nici o zi în care să nu fie văzut câte un mesager galopând pe drum sau să nu treacă un sol dintr-o altă provincie. — Nu vii? îi strigă încântat Nobunaga lui Nakagawa Sebei. Unde, stăpâne? — La vânătoare cu șoimi! — E sportul meu preferat! Vă pot însoți, stăpâne? — Sansuke, vino și tu. Era o dimineață de primăvară timpurie, când Nobunaga porni din Azuchi. Își alesese însoțitorii de cu seară, dar acum fusese invitat și Nakagawa Sebei - care tocmai sosise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din Azuchi. Își alesese însoțitorii de cu seară, dar acum fusese invitat și Nakagawa Sebei - care tocmai sosise la castel - iar fiul lui Ikeda Shonyu, Sansuke, se alătură, și el, grupului. Lui Nobunaga îi plăceau călăria, luptele sumo, vânătoarea de șoimi și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era, cu siguranță, unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, însă Nobunaga nu făcea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
diverșii seniori se adunau în număr mare să asiste, iar Nobunaga rareori se plictisea de spectacol, chiar dacă orele erau înaintate. În schimb, alegea oameni dintre propriii săi vasali și le ordona să intre în ring, în meciuri interminabile. Vânătoarea cu șoimi din Luna Întâi la râul Echi, însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic mai mult decât o ieșire în natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
alegea oameni dintre propriii săi vasali și le ordona să intre în ring, în meciuri interminabile. Vânătoarea cu șoimi din Luna Întâi la râul Echi, însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic mai mult decât o ieșire în natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau în cetate, Nobunaga își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]