13,607 matches
-
Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
persoană din drama asta enormă ar fi cu adevărat vie. Afli totul despre lookul lui Evie Cottrell dintr-o reclamă la un șampon organic, numai că acum rochia ei de nuntă e arsă până la firele metalice care-i orbitează în jurul șoldurilor și până la micile schelete de sârmă ale tuturor florilor de mătase pe care le avea în păr. Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vară, din crep de bumbac, de la Espre. Mi-amintesc că atunci când am comandat rochia aia din catalog, era să cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
realizare în viață. Așa te simțeai. Mi-amintesc genul ăsta de atenție. Întotdeauna păreau să fie treizeci de grade. Și mi-amintesc chiloții mei. Scuze, mamă, scuze, Doamne, dar purta nu numai un triunghiuleț în față cu un elastic pe după șolduri și-un șnuruleț petrecut printre buci, până-n față, unde prindea triunghiul în partea de jos. Culoarea pielii. Șnurulețul ăla, ăla dintre picioare, toți îl numesc ață intercurală. Purtam tanga pentru momentele când rochia din crep de bumbac devine aproape transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tragedie. Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau însemna 300 de caraghioși care se jucau de-a conspirația, de-a hoții și vardiștii. Purtau uniforme, scriau proclamații, își agățau în piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de chermeză, numai că totul e pe tăcute, pe înfundate. Intră în grupuri de cîte cinci, caraghioși și înspăimîntători totodată, cinci cămăși negre cu centură și diagonală, cu insigna în piept, albe, galbene, albastre, depinde de rang, cu stilet la șold, încruntați, mestecă mărunt, încet, își mișcă alene capul pentru a privi în jur, de parcă ar avea gît de lup. Clienți, domnule Mihail, se ridică încetișor și părăsesc grădina aproape în vîrful picioarelor. Toți sînt tunși miliărește, cu ceafa rasă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de păr de culoarea mierii și un test de sarcină. Înaintând pe culoar, zâmbindu-i domnului Whittier lângă scaunul lui cu rotile, fără să-i zâmbească Verigii Lipsă, la fiecare pas Miss America pune un picior în fața celuilalt, făcându-și șoldurile să pară mai zvelte, piciorul din față ascunzându-l mereu pe cel din spate. Pasul Modelului, îi spune Tovarășa Lătrău. Se înclină spre carnețelul Contelui Calomniei și spune: Nuanța aia de blond e ceea ce femeile numesc accentuarea culorii părului. Miss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întrebat-o domnul Whittier. Chiar și odihnindu-se pe brațele cromate ale scaunului cu rotile, degetele lui băteau o telegramă invizibilă. Împânzite de vinișoare și riduri, brațele scheletice îi tremurau mereu nelămurit. — Scenaristă, a spus Miss America, cu pumnii în șoldurile de spandex roz. Uitându-se la ea, așa înaltă și unduioasă, domnul Whittier a spus: — Desigur. Așa că scrie un scenariu despre faptul că ești obosită. Nu, Miss America avea nevoie de un obstetrician. Avea nevoie de analize de sânge. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
când se uită în oglindă. Miss America pe scenă, cu părul ei blond, cârlionți și spirale, zulufi și bucle, aranjate să-i facă fața cât mai mică. Pe tocuri, cu un picior adus doar puțin în fața celuilalt, ușor încrucișate astfel încât șoldurile să-i pară mai înguste. Ușor întoarsă într-o parte, își răsucește umerii să stea cu fața drept spre public. Ținându-și respirația, se contorsionează astfel încât să pară subțire în talie. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
era decât partenera lor de joacă. Înainte de-a se băga în pat, fata își privi silueta în oglindă. Obrăznicia sânilor mici, ce înțepau cu o fermitate nerușinată materialul subțire al cămășii de noapte, talia delicată și arcuirea gingașă a șoldurilor o făcură să roșească la gândul că băieții și-ar putea-o imagina astfel. Hotărî ca de mâine să îmbrace numai haine largi, care să-i ascundă formele. A doua zi, mătușa Aneta sună să-i scuze pe băieți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe sub copacul ăla mare unde i un Austin. Când s-au oprit, erau o duzină de asemenea fete pe stradă. Nu le mai era frică, Își dăduseră seama că nu era poliția. Prin fața mașinii lor au trecut câteva mișcându-și șoldurile și scuturându-și pletele lucioase. Aveau pantofi cu tocuri Înalte, pulpe musculoase și Își legănau pe umăr gentuțele cu mărgele. Hei, băieți, au strigat, mișto mașină! Hai, băieți, să vă arate mămica ce are pentru voi! Hai, a zis Johan
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de zid, numai bun să ascundă o pereche ghemuită. Iar lângă zid trebuia să fie o fată, Întotdeauna aceeași fată. Salut, a zis fata. Salut, frumosule. Nu era nici Înaltă, nici scundă, avea aceeași Înălțime ca Johan, umeri zvelți și șolduri pline și nu-și ascundea fața cu un strat gros de pudră, cum făceau celelalte. De mult nu te-am mai văzut, a zis ea aprinzând o Winston. Pe unde-ai umblat? Pe ici, pe colo. E noua ta prietenă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a auzit vocile chelnerilor, servile, nervoase, tremurând. Apoi, În vreme ce erau conduși la o masă aflată În capătul Îndepărtat al sălii, ascunsă Într-o nișă perfect alcătuită pentru amanți tainici, a Întrezărit nuanța pielii unui picior Încordat de femeie tânără, zveltețea șoldurilor ei, În contrast cu corpolența bărbatului de vârstă mijlocie care o Însoțea. Johan s-a ridicat și s-a dus la biroul de marmură lustruită de la intrare. — Vă rog să duceți nota tatălui meu, a zis. E la masa de colo. Da
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șirag de lumini s-au aprins, una câte una, iar pălăvrăgeala publicului s-a transformat În urale vesele. Se aplauda, unii fluierau. Nu era nici cortină, nici prezentare, doar niște fete care au apărut dintr-odată prin fum, ondulându-și șoldurile, fără să țină seama de ritmul muzicii, de parcă până atunci nu mai urcaseră pe scenă și nu prea știau ce ar fi fost de făcut. N aveau pe ele decât un fel de chiloți ornamentați cu mărgele aurite care atârnau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
apropie de Emilia, era o femeie roșcovană cumplit de cochetă, îmbrăcată luxos, cu mult aur, cu păr lung, ondulat natural, revărsat pe spate, foarte sigură pe ea și conștientă de puterea ei de seducție. Se ridică de la birou, mișcând din șolduri, se auzea clar, pronunțat, fâșâitul ciorapilor de mătase atunci când genunchii se atingeau unul de celălalt era foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bărbat frumos, avea în el ceva falnic, era voinic, cu părul albit tot, cu ten roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-o parte și la unele sunete scotea câte un șuierat caraghios. Femeia lui era lată în șolduri, aproape deformată cu picioarele groase, umflate de varice dar mijlocul îi era subțire și bustul frumos, aproape tânăr. Declară că ea se bucură de prezența Elenei. Abia mai are cine s-o ajute la treabă. Așa, numai cu bărbați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă înțelegi măcar un pic? Își încrucișă brațele cuprinzându-și șoldurile înguste, se cocoșă de parcă ascundea o durere. Fața toată pliată de riduri îi era imobilă ca o stană de piatră. Nu, nu mă înțelegi, strecură printre buze, n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe cap din același material ca și rochia, pășea absentă pe cărăruia bătătorită și atunci când o observase pe Sidonia,așteptând-o pe băncuța din chioșc, își îndreptase spatele și pornise către ea maiestos, sigur, dând o mai mare amploare mișcării șoldurilor parcă nu mai era o biată țărăncuță ce-și culesese vișinele pentru compot, era cel puțin o regină și coșulețul din plastic galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de teren. Salut. Salut, ce zici, domnule, de chestia de afară, mai insistă acela, așezându-se la masa lui fără să fie poftit. Care chestie? Rândunelele, domnule, Aha, rândunelele. Fata veni târând picioarele. Orez cu lapte, comandă tânărul privind obraznic șoldurile femeii care se depărta legănat. Rândunelele, rândunelele sunt niște făpturi sfinte, nu ai voie să le omori și pe când eram mic... da, sunt niște ființe firave. Și inteligente, desigur. Cineva a legat de piciorul unei rândunici care-și făcuse cuib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tresară. Ea îl mângâie ușor la ceafă, acolo unde se află întregul ghem de reflexe, se va trezi? Nu, nu se va trezi, doarme și o poartă cu el în somn, îi răspunde spontan la mângâiere cu o apăsare pe șold, este cu ea, negreșit, îi presează mai departe cu degetele ceafa, coboară spre gât, spre vertebre, își rotește degetele încet, încet, îi percepe porii curați, știe că fiecare por are o mică, invizibilă deschidere către exterior prin care se elimină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei cam late și permanent făcea cure de slăbire dintre cele mai năstrușnice, le încercase pe toate, erau pentru ea deja o distracție, un mod de viață. La un moment dat, după o vacanță nu mai apăru la școală. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se rezolvă, primesc vorbe pe care le doream, dar nu neapărat de la, deși, neapărat, mă ridică la nivelul femeii iar, dar nu pentru mult timp, dar mă opresc pentru o gură de aer cu mijlocul îndoit, cu mâinile puse pe șolduri și cu privirea înainte, gâfâind în strâmbătură, o gură de aer strâmbă să trag, cât să mă ajungă din urmă corpurile pierdute, să mă am, să-mi revin ca să mă pot risipi iar pe drumul dintre ochii mei și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
atunci din pricina țuicii care nu lipsește la nici o tăiere de porc. Când a căzut Tovarășul, mai mult din funcție, căci altfel era tot sus, În elicopterul lui, șvabul a aruncat un cuțit, Întocmai ca ăla din „Cei șapte magnifici”, de la șold. Cuțitul s-a Înfipt Într-un prun. Și n-o să mă credeți dar din prun a Început să picure țuică cum curge cauciucul din copacii plantați În acest scop. Apoi șvabul și-a terminat lucrul și s-a dus acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a aruncat În aer strigând: Fraților, de-acum Înainte o să primesc și eu pachete din străinătate! Ăsta a fost semnalul. Cerul s-a umplut de pălării, sutiene, chiloți de damă și bărbătești, de câteva femei mai ușoare, cămăși, proteze de șold și dentare, până și de o mână de mici vieți chinuite, care acum valsau cu grație printre atâtea lucruri brusc inutile. Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pentru a-i întâlni pe-ai mei. M-am încruntat. — Nu glumesc, zise. Dacă o să simți nevoia să mă părăsești, dacă n-o să mai fii fericit cu mine, trebuie s-o faci neapărat. Se sprijini în coate și își undui șoldurile pentru a mă scoate din ea. — Trebuie să-mi promiți, Eric. E important. Hei, am zis și am mângâiat-o pe brațe. Ce s-a întâmplat? Se uită la mine vreme îndelungată și eram convins că va plânge. Hei, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]