9,824 matches
-
Roxana Covrig Jurnalistul Victor Ciutacu și omul de afaceri Dan Voiculescu s-au întâlnit față-n față chiar în ziua în care jurnalistului i se șoptise din trust că urma să fie dat afară. Victor Ciutacu a dezvăluit ce a discutat în acea zi în biroul lui Dan Voiculescu, dar și o altă discuție încordata și apăsătoare. Iată ce a scris Victor Ciutacu, pe pagina sa
Victor Ciutacu, întâlnire față-n față cu Dan Voiculescu by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81393_a_82718]
-
ați spus că nu sunt rude. Sunteți sigur că nu sunt rude? Daniel Florea: Nu știu să vă spun. Pot să vă spun că nu sunt veri. Dana Grecu: Aveți o viață politică în față, nu riscați. Daniel Florea vorbea șoptind. Dana Grecu: Domnule deputat, nu vă bateți joc de mine. Daniel Florea: Nu-mi bat joc, nu sunt rude. Daniel Florea: Eu nu vă spun ce nu știu. Dana Grecu: Mai informați-vă. Ce tot spuneți? Mai tare este că
Daniel Florea, PSD- Dana Grecu, replici dure. "Vă bateți joc de mine! Explicați cum explică Băsescu" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81550_a_82875]
-
ați spus că nu sunt rude. Sunteți sigur că nu sunt rude? Daniel Florea: Nu știu să vă spun. Pot să vă spun că nu sunt veri. Dana Grecu: Aveți o viață politică în față, nu riscați. Daniel Florea vorbea șoptind. Dana Grecu: Domnule deputat, nu vă bateți joc de mine. Daniel Florea: Nu-mi bat joc, nu sunt rude. Daniel Florea: Eu nu vă spun ce nu știu. Dana Grecu: Mai informați-vă. Ce tot spuneți? Mai tare este că
Daniel Florea, PSD- Dana Grecu, replici dure. "Vă bateți joc de mine! Explicați cum explică Băsescu" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81551_a_82876]
-
când te apuci de o treabă grea, să capeți curaj, să învingi o piedică anevoie de trecut. Pe vremuri, o rosteau școlarii, chemați la tablă să rezolve o problemă, să facă o analiză gramaticală. Atunci, cu frica în sân, își șopteau: "Hamu' și praștia!". Să aibă cutezanța necesară... Mi-am adus aminte de această formulă de înfruntare a spaimei, auzind într-o zi o cucoană mai în vârstă, energică, zicându-și-o cu glas tare, plecând după cumpărături. Întâi, mi-a
Hamu’ și praștia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7063_a_8388]
-
Leo Butnaru Îngerul meu, nevinovat, mai toarnă Și gaz pe foc, șoptindu-mi: ce frumoasă E printre raze dulcea ta mireasă, Nu te sfii de mine, o răstoarnă Cu dragoste-ntre păpădii și fluturi, Nu-i nimeni să te vadă, ești în grija Caldă a mea, n-o să te spun la Domnul
Îngerul meu... by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8114_a_9439]
-
sub o tarha 4 de borangic, cu bărbatul acesta necunoscut, care, în sfârșit, îi aparținea. Se simțea ca o fetiță în tabără, nu ca o femeie care ar vrea să fie îmbrățișată, era în jeanși și tricou, în timp ce el îi șoptea "ma gazelle... ma belle gazelle" și poate că aștepta o prințesă arabă. Nopțile africane aveau stelele până la pământ, ca niște baldachine brodate. Pledul pe care Mehria îl așternuse mirosea a cămilă și a sudoare de vânător. Era ca și cum s-ar
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
informația poate fi reală. Despre o rămășiță din trupul Marelui Mucenic se știe că se află în Atena, iar alte mărturii nu păreau a exista. E imposibil să nu se fi aflat, să nu fie menționat undeva acest lucru, ne șoptește cineva, vârându-ne îndoiala în suflet“, povestește Florian Bichir în „Vânătorul de minuni“
Ce cărţi grele scriu şefii de la Libertatea când nu se ocupă de pagina 5 - Florian Bichir: Vânătorul de minuni, la Bookfest () [Corola-journal/Journalistic/69902_a_71227]
-
oricât de absurde, de neverosimile ar fi unele fapte povestite de el. Cred literalmente (așa cum cred Biblia) că s-a fotografiat pe sine însuși copil când a revenit în țară după Revoluție. Cred literalmente că o mică prostituată i-a șoptit într-un bar un text al unui mare iluminat, pe care poetul abia îl scrisese în computerul său cu câteva minute înainte. Fiindcă Andrei a trăit întotdeauna, asemeni celor mai buni dintre noi, în burta unui mare poem escatologic“. Mircea
Agenda2005-50-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284498_a_285827]
-
văzul prizonierilor: erau minus 45 de grade C. La orizont mijea un soare firav, care se pregătea să-și arate dinții. Camaradului Radu Verbițki i-a înflorit un zâmbet pe obrazul supt și brăzdat: „Uite măi, Tavi, că iese soarele”, șopti stins. Dar termometrul înțepenise la... minus 49 de grade C. În acea zi, tânărului ofițer Octavian Dolga din Regimentul 4 pionieri i-au degerat picioarele. Medicul lagărului, o rusoaică cu grad de colonel, l-a trecut la „scutiți de boală
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
ceva care te înveselește întotdeauna atunci când ești trist și îți ține companie atunci când ești singur”. Mătușa mea se uita nedumerită la cutia goală. „Ce este lucrul care mă va face să mă simt așa de bine, Corina? „Este iubirea”, a șoptit Corina, „iar mama mi-a spus întotdeauna că cel mai bine este s-o dai altcuiva... Așa că mătușa mea ține o cutiuță de placaj pe pianul din sufragerie, iar când cunoscuții săi o întreabă ce are în ea, le răspunde
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
câteva erori. "Am urmărit cu mare interes, în această seară, declarațiile făcute, de această dată fără lacrimi în ochi, de domnul președinte Băsescu. În ceea ce privește educația, tare aș vrea să știu cine e conslierul dânsului pe această temă, care i-a "șoptit" concluziile aberante în ceea ce privește LEN. Să nu uităm că pe această lege, făurită de Funeriu, și-a asumat răspunderea în 2011, braț la braț cu PDL-ul", este de părere Liviu Pop. Cât despre afirmațiile făcute de Traian Băsescu cu privire la reducerea
Liviu Pop, adevărul despre declarația de presă a lui Traian Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28539_a_29864]
-
azi-noapte, pe la două, două și ceva, ați auzit ceva ? Îi spuneam și noi, tot în șoaptă, că nu am auzit nimic, dar nimic, nimic, pe la ora două, două și ceva și așteptam să aflăm grozăvia de secret. - Nici eu, ne șoptea Costică, că la ora aceea dormeam” (p. 42). Cele mai multe dintre personajele acestei cărți sunt niște indivizi bizari, de același fel (dar nu de același calibru) cu Costică a lui Mitroi. Cazuri, poate, tragice, dar nicidecum deznădăjduite. Toți au un umor
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
e mai tăioasă cu atît nefericirea pe care o trăiești printre nemți e mai acută. E o singură cale de a te simți fericit în Germania: ca mediocritatea să-ți fie suficient de mare ca să înăbușe acea voce care îți șoptește că ești un intrus care respiră în mijlocul unor ființe de noblețe congenitală. Tragi obloanele indiferenței, uiți de unde vii, ocolești orice termen de comparație care te-ar putea irita, și trăiești senin, fără memoria mizeriei din care ai plecat. Trăiești la
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
dreptate. Tonul lui Manea este electrizant. Este vocea durerii pure, imaculate, spusă alb, sfîșietor. Mi-am amintit de Vlad Mugur, de felul în care a construit el celebrul monolog al lui Hamlet, în spectacolul de neuitat. Lui Hamlet i se șoptea textul, uitat parcă de protagonist, la fel, alb, ca în Somnul-Veghe. Iubire, durere, devoțiune, nebunie, ritual, rîs, incantare, umbra ca dublu, izbăvire. Un personaj straniu al lui Amos Oz evocă un proverb, o pildă despre durere, umilință și izbăvire. „Cine
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
sfîrșit a iubirii, a neuitării. Aureliu Manea a fost studentul lui Radu Penciulescu și coleg cu George Banu, un triptic teatral, un ținut al visului și al izbăvirii. Pentru mine. Sprijinindu-și capul pe mînă, Aureliu Manea, privește departe și șoptește, ca pentru sine, desprins de tot, de toți și de toate: „O să fie frumos, o să fie frumos. O să fie superb.”
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
psihozei. Se poate întâmpla, de pildă, să descoperi într-o pernă o momâie cu aspect de rădăcină de mandragoră, care „nu s-a format la întâmplare. A luat forma gândurilor cuiva. A creat-o cineva, poate fără să știe”. Se șoptește, evident, despre versatilitatea operei diavolului. Întreg romanul, nerecomandabil celor slabi de înger, desfășoară, în afară de partiturile „canonice” ale sincopatei navete trezie-somnie, și un carusel populat de figuri redevabile horror-ului. Nu este vorba, desigur, de efecte hollywodiene inspirate de un Stephen
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
strigă/ o voce din umbră/ nu te-ai săturat de minciunile lor// are dreptate vocea/ deși nu știu prea bine a cui o fi/ sînt sigur/ poate e glasul copilului din vecini/ mort înainte de a se fi născut// trebuie îmi șoptește/ să sucim gîtul acestei funeste retorici// aproape adormit/ îi dau dreptate/ poetului Verlaine/ acum cînd prietenul său/ adolescentul Rimbaud/ vinde arme prin Abisinia” (Adolescentul Rimbaud). De la minimalism, se trece la grandorile cosmice. Tandra proximitate e halucinant amplificată: „la ceasul în
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
un lucru, iar adepții căii sunt cu totul altceva”. Nu mă pot abține să nu citez un fragment irezistibil, amestec de savoare copilărească, poveste pentru copii și dragoste maternă (din povestirea Cumulus, din partea a doua): „ - Așa arată norii Cumulus, îi șopti Tamika lui Șercan în timp ce îl ținea în brațe. Uite cât de repede se mișcă pe cer! Mmm, zici c-ar fi conopide cu mugurași. Cuuumuuuluuus, zise Șercan. Vrei să păpăm niște Cumulus? Râse Tamika în timp ce îl mângâia pe Șercan cu
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
din cauza unei presimțiri, nu cred că cineva poate defini asta. Știam, pur și simplu.” Soni începe să dezvolte o relație cu moartea și, în felul acesta, cu viața. După izbitura bătrânului, fetei i se pare să îl aude cum îi șoptește (doar ei) încurajări și sfaturi cumva de dincolo de viață. Din starea de rătăcire iese cu greu, când începe procesul de împăcare cu tot ceea ce i se întâmplă. Cu o finalitate aproape moralizatoare, romanul Soni distrează și educă, promițând o lectură
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
este o simplă formalitate. În stilul tonic al confraților de peste ocean mi-a propus să ne zicem pe nume, ceea ce în naivitatea mea credeam că este chiar un semn pentru a pune temelia unei cooperări excelente. Drăcușorul din minte îmi șoptea însă că americanoizii, cu grația cu care te iau în brațe, te pot da și pe ușă afară. Politețea este la ei doar o mască și nicidecum ceva izvorât din suflet. Până la urmă presimțirea s-a adeverit. Mi s-a
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
gândește că-i bătrân, că-l vede și-l aude Dumnezeu? Se răvăși rău sărmana. Alina începu să plângă, o luă pe bunică-sa de mână, implorând-o să nu mai strige, că se teme. Se apropie și Lucica, îi șopti ceva soacră-sii, apoi plecară afară amândouă, urmate de cei mici. Am îmbătrânit, Petrache. E greu, dacă nici pe mama nu o mai pot lămuri... Câteodată aș pleca de nebun, să uit de toate, de toți... Nu am mințit-o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
creștet, ca pe un copil. Ieși apoi sprinten, cu toate că nu dormise în ultimele nopți. Femeile îl urmăriră cu priviri descumpănite: Gheorghe parcă nu mai era el, ieșise un bărbat și parcă intrase un altul în casă. Bătrâna își făcu cruce, șoptind ceva de neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
afară îi făcu pe toți să tresară. Gheorghe chiar se albi la față, bâjbâind înfrigurat cu mâinile pe masă, căutând parcă ceva. E Petrache! strigă Lucica, ieșind ca o furtună și lăsând ușile deschise. La el nu bate câinele, mamă, șopti bătrâna, fără a fi auzită de cineva... După câteva clipe, un bărbat voinic, fără palton și căciulă, nebărbierit, cu părul vâlvoi, pătrunse în casă. Se aruncă în brațele mamei lui Gheorghe Tălparu, plângând ca un copil. În rest, parcă nimeni
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
părul de la tâmple și barba neagră îngrijit pieptănate. Toți îi spuneau ,,domnule profesor” și nimeni nu îndrăznea să-l contrazică ori să-i iasă din cuvânt. Petrache așteptă ca președintele să-i întindă mâna, i-o strânse bărbătește, apoi îi șopti câteva cuvinte la ureche. Vom începe singuri, domnilor. Drăgulescu ori a adormit în tren, ori s-a oprit la vecinii noștri din celălalt județ, ori nu este exclus să-și fi amânat vizita. Mă rog, noi să ne vedem de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și am tras-o spre mine. Nebuna râdea în hohote, de ceilalți nici nu-ți mai spun. I-am rupt chiloții și am trântit-o pe masă... Nu știu cât a durat, dar țin minte că, la un moment dat, Sonica îmi șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-am dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]