814 matches
-
sigur că pe buze n-am să am gustul zădărniciei. Voi fi împăcat cu toate. Ca toți străbunii care s-au petrecut în acest loc, mi-am împlinit o datorie. Fie orice, dar mai ales lumină. Bătrînul avea un glas șoptit. L-am privit bănuitor: nu părea bolnav, dar parcă se topea. - Aș vrea să știu că pot rămîne aici, între copaci. Curînd s-or trezi în foi galbene ploi, de miere Venise toamna și printre picioarele trecătorilor zburau, ca niște
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-n cer acuma-și plânge neputința, zăcea sfârșit, Îmbrățișând pământul. Ce crudă soartă ori ce vis teribil din care - cu nădejde Îngerească - Îmi tot spuneam să ies! Zadarnic, Însă: mama, ținând În sorțu-i ciurul cu amar mălai, Îmi spuse pe șoptite: de-acuma chiar că nimic nu ai. Și adevăr rostise buna de ea: nimic nu mai aveam, nici eu, nici ea, doar mălaiul cu roșie tărâță Îngroșat. Și-acela de-mprumut. Bălăuroiul țăndări Îmi făcuse electricul reșou - prieten drag și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să expună amândouă marfă de același fel: brânză și roșii. Oamenii, puși În fața dificilei situații de a alege - căci nu voiau să supere pe vreuna din ele - nu izbuteau să se hotărască. Cele două doamne au Început să strecoare pe șoptite clienților informații despre marfa concurentei. Așa se face că mușteriii au aflat cum că brânza vândută de țața Veta era sporită cu făină și amidon de cartofi și legată, În loc de cheag de miel, cu un adeziv lăptos, pe care avuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care atârnau fire de păianjen Înnegrite de praf, pe acea nevastă a sa pe care el o luase cu acte. Se așeză lângă ea pe marginea patului și Începu să-i vorbească liniștit, cu o voce nici tare, dar nici șoptită, să-i povestească despre ale casei, despre cum mergeau vânzările, fabricatul rachiului În fundul grajdului ori al dulciurilor În odăița dosită de ochii lumii. Îi punea Întrebări la care răspundea tot el și din când În când Îi ștergea gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Câștigă unii numai din delicte de le scânteie ochii ca la viezuri, au miere‐ n stup și vite și orezuri de sunt vestiți în șapte‐opt districte. Cei mai slăbuți pe grandomani admiră o căciuleală de poltroni, nativă; vorbesc unii șoptit, iar alții urlă; apare‐ apoi și câte‐o hetairă cu lac pe unghii, pentru ofensivă; așa începe‐ un zaiafet cu surlă. BALADĂ NUPȚIALĂ Voi mai veni, vei mai veni în hora care nu se rupe. Va fi o zi, numai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
amintesc pe Zaharia Stancu...” Gheorghe Ioniță, Membru al Academiei Bârlădene MAMEI Nu mi‐ai lăsat nici părul de ovăz, Nici fruntea‐naltă, pururea senină. Doar dulcea ta tristețe mi‐ai lăsat‐o, Doar inima ta caldă, mult prea caldă. * CÂNTEC șOPTIT (fragment) Odată am ucis o vrabie Am tras cu praștia în ea și‐am lovit‐o Pe urmă o zi și o noapte întreagă Am tot plâns‐o, am tot jelit‐o. Nu m‐ a bătut mama, nu m‐ a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o să așeze lucrurile la locul lor - mi-a răspuns bătrânul, purtând un bob de lumină șăgalnică în privire. “Nebănuite sunt căile Domnului” - gândesc eu resemnat... Aproape de sfârșitul cinei, a apărut din nou fata cu ulciorul. În timp ce se apropia cu pas șoptit, mă străpungea cu ochii ei nepereche... Bătrânul mă urmărea cu privire blajină și surâs de înțelegere a celor lumești... Când am ieșit din chilie, mi s-a părut că o umbră a intrat grăbită în chiler... “Cred că am vedenii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Îmi va arunca o privire ciudată și va râde, spunând că sunt nebun? Ei bine, da, a zâmbit și mi-a spus că sunt nebun. Și mi-a mai spus că mă iubește și ea. E uimitor. Două cuvinte abia șoptite mi-au provocat o explozie de fericire. N-o să uit niciodată felul cum m-a privit azi și n-o să uit niciodată ce i-am zis. Pentru că vreau să o iubesc nu numai pentru treisprezece zile, o lună sau un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
timpul ăsta, mama se uita dintr-o parte la Chaquie, la părul ei auriu, la machiajul perfect, la bijuteriile abundente și la hainele ei scumpe. într-un final, mi-a dat un cot și mi-a șuierat cu o voce șoptită, care probabil se auzea până în Norvegia: —Ce-i cu ea? Puțin mai tare și-am putea să și dansăm, am replicat eu. Mama s-a uitat la mine. Dintr-odată s-a albit la față și a lăsat capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcut și mai conștientă de faptul că nu puteam s-o las să-mi scape. Înghițindu-mi nodul din gât, am bătut la ușa biroului lui Jackson. — Vivian mi-a cerut să încep marțea viitoare, i-am spus cu voce șoptită. Jackson a tresărit. — Bine, Claire. Marțea viitoare e bine. Atunci vineri să fie ultima ta zi aici. Ia-ți liber luni și odihnește-te. O să ai nevoie de odihnă. Dacă ești sigură că vrei să faci chestia asta, atunci trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Ipford 66066. Nu-i răspunse nimeni. însemna că Henry trebuie să fie la Tehnic. Formă numărul Colegiului Tehnic și ceru să stea de vorbă cu domnul Wilt. — Wilt? întrebă tânăra de la centrală. Domnul Wilt? — Da, zise Eva cu o voce șoptită. — Mă tem că nu este aici, îi zise tânăra. — Nu este acolo? Dar trebuie să fie acolo! — Ei bine, nu e. — Dar trebuie să fie! E cutremurător de important să dau de el! — îmi pare rău, dar nu vă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
merita sau nu încrederea sectei. Numărul a sporit, murmură, stins, ca pentru sine.. Intrusul coborî privirea spre Statut.. — Raportăm o creștere cu peste 30%, în ultimul cincinal. Prevederile pentru deceniul următor arată că vom realiza o creștere... Voce adâncă, domoală, șoptită. „Dreptul să aleagă și să fie aleși, să participe la discuții și să facă propuneri“ citi Dominic în broșură. Rândurile începură să-i joace înaintea ochilor. „Asociație organizată pe principiul centralismului. Organele se aleg de jos în sus, hotărârile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da, într-adevăr, chiar se întâmplase ceea ce trăiseră cutoții cu doar câteva ore în urmă, stațiile seismice înregistraseră un grad mare pe scara Richter. Rămăsese în pragul ușii, refuzând invitația șoptită a figurinei de porțelan, numită Paulina, Pianista, să rămână cu ei. „Știți, se spune că mai urmează acum o serie de zguduituri mai mici, mai bine să fim împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mâna pe sub pătură și îmi pipăi mădularul. Doar ca să mă asigur că e acolo, că străvechiul meu prieten e în continuare cu mine. O jumătate de oră mai târziu, aud pași tropăind pe scară. Două perechi de tălpi, două glasuri șoptite: Tom și Honey. Merg pe hol îndreptându-se către ușa mea, apoi se opresc. Fac eforturi să prind câteva cuvinte din conversația lor, dar vorbesc prea încet ca să pot auzi ceva. În fine, îl aud pe Tom spunând „noapte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai puțin lui Mike, evident, a cărui față a căpătat o culoare grena, ciudată. —Care-i graba? Donald ridică o sprânceană, și sunt uimită de calmul lui. Cine se crede, Casanova? Debbie se apleacă și îi explică cu o voce șoptită. Aha, dă el din cap, de parcă ar fi înțeles deodată. Îmi dau seama că ceilalți de-abia așteaptă să știe ce i-a spus Debbie. Cu siguranță o să-i informeze după ce plec. Probabil or să mă creadă o scorpie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai știu ce e în fiecare dintre ele. Sunt doar... chestii. Mormane întregi de chestii. Fără să spună nimic, Luke închide ușa, iar eu simt cum rușinea mă cuprinde asemenea unui jet de apă fierbinte. — Știu, zic, cu glas aproape șoptit. Știu. Dar plătesc pentru asta. Din greu. Îmi întorc privirea, incapabilă să mă uit în ochii lui și, brusc, îmi dau seama că trebuie să ies cât mai repede din camera asta. Trebuie să scap de Luke, de imaginea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
numai dupè virtuți masculine eșueazè fie în rèzboaie de cucerire, fie în dictaturi opresive, rèzbunètoare! E foarte simplu, nu? Tânèrul acesta sfios cu mâini delicate, de fatè, profetizeazè pentru Matei iminentă procesului de feminizare a lumii, ascultându-i cuvintele, aproape șoptite, am senzația cè, undeva în creier, un canal de scurgere, înfundat, în care adunasem toate deșeurile constructelor filosofice moderne, începe sè se desfunde, eliberându-mè de sub presiunea cumplitè, De unde știi tu asta, Ilarie? el scuturându-și mândru pletele blonde, Știu! Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
el. Mă și mir că n-a apărut Între timp, să nu mai am ocazia să spun ce vreau decât tot la cumnate, verișoare, nepoate, mătuși, cum a fost și În casa de la Cărbunești, unde m-am ales doar cu șoptitul la bucătărie. * Dar poate e mai bine așa, pentru că, dacă m-ai auzi, s-ar putea să mă dai de gol la ai mei, ei și-așa Îmi reproșează mereu că nu sunt discretă, că mă bag neîntrebată În vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sălta și el în același ritm. Din ce în ce mai înspăimântată și roșind violent pentru comportarea atât de nediplomatică, ba de-a dreptul agresivă a patrupedului ei favorit, Bichon, doamna Ledoulx încercă să readucă neascultătorul Maltez înapoi în poala ei, cu un glas șoptit, apoi șuierat și, în cele din urmă, țipat. Dar era deja depășită de situație. În disperare, se ridică și încercă să-l prindă. Bichon, însă, fugi din calea ei, se strecură printre caftanele lungi și imineii vizitatorilor, continuând să latre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
stins și cartea sa deschisă la prima pagină, rămasă albă. În zori, o nălucă: o frumoasă sclavă care-i aduce o tavă cu bucăți de pepene, un veșmânt nou, o eșarfă de turban din mătase de Zandan. Și un mesaj șoptit. — Stăpânul te așteaptă după rugăciunea din zori. Sala de primire e deja ticsită, reclamanți, milogi, curteni, apropiați, vizitatori de toate rangurile și, printre ei, Studentul-cu-Cicatrice, venit, fără Îndoială, după vești. De Îndată ce Omar deschide ușa, glasul cadiului Îndreaptă asupra lui priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu e niciodată cald la Tabriz - și Înaintam, astfel, În direcția caravanseraiului, fără să caut s-o iau pe scurtături. Nu eram grăbit să ajung, aveam nevoie să meditez, fierberea nopții nu se risipise În mine, retrăiam imagini, gesturi, cuvinte șoptite, nu mai știam dacă eram fericit. Simțeam, Într-adevăr, un fel de plenitudine, dar străbătută de inevitabila vinovăție care Însoțește dragostele clandestine. Reveneau neîncetat gânduri, obsedante așa cum știu să fie meditațiile din nopțile fără somn: „După plecarea mea, a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să înghită așa ceva, ar trebui să telefoneze la uzina de apă. Tata dădea telefon. După ce m-am despărțit de Dorin, am intrat în casă și i-am găsit pe tata și pe mama în bucătărie. Jucau tocmai jocul de-a șoptitul, la noi în țară toți adulții îl cunoșteau. Unul vorbește cât poate de încet, celălalt tresare din când în când și face speriat ssst, ssst. Se pare că asta ne ferește de urechi străine. Știam că ai mei discută despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
amândouă puteai avea încredere oarbă. La nouăsprezece treizeci și unu, tata obișnuia să închidă televizorul. Economie de curent, zicea el, dar pe mine nu reușea să mă păcălească: știam că nu-i place chipul conducătorului nostru iubit. O spunea pe șoptite adesea, ori de câte ori eu trebuia să plec în altă cameră. Însă ușile aveau urechi și acelea erau ale mele. Mai știam că tata se pricepea să înjure bine și mult și o făcea temeinic, fără să piardă vreodată șirul. După asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eram mic, mama și tata obișnuiau să stea în sufragerie, uneori și până la miezul nopții, ca să se uite la filme sexy - știam că așa se numesc, pentru că mă pricep foarte bine să trag cu urechea la ce-și spun pe șoptite adulții. Când veneau momentele culminante, ei nu săreau de pe canapea. Tăceau mai departe. Filmele sexy le vedeau pe posturi străine. Vecinii noștri le transmiteau, iugoslavii. Atunci se petreceau în televizorul nostru lucruri ciudate. Se petreceau în limbi străine, dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și mama s-au dus în bucătărie, eu n-am avut voie, numai că au uitat să închidă ușa. Tata vorbea aproape în șoaptă. Dar, când ai timp de mai mulți ani același tată, te deprinzi să-i înțelegi și șoptitul. În ziua aceea, toți trei am fost foarte neliniștiți și eu așteptam la școală să se deschidă deodată ușa clasei și să vină unii ca să mă ia. Până la urmă, se pare că povestea cu disidența va deveni totuși o realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]