533 matches
-
să vă spun, de pe acum... că visurile mele de viitor sânt ștrasate, multicolore, nestemate. Că ne așteaptă vremuri îmbătătoare, PRIETENI! Pentru că fete au fost și s-au mai născut în maternitățile noastre, de când discutăm noi aici (puși pe glume și șotii)... Și dacă m-aș vedea nevoit să scot carnețelul, ați vedea voi: Ce 16 bebelușe s-au născut azi-noapte în București! Ce 12 domnișoare au văzut lumina lumii la Iași! Și, dacă Aradul părea un oraș liniștit (pentru unii dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă mai șoca. — Când eram de vârsta ta, am mers în oraș, a spus ea. Și am ascultat la fereastra unui loc unde se mânca. Acolo se găsea o mașinărie cântătoare. Cânta ceva despre o creatură deșteaptă și pusă pe șotii, numită prepelicar. Se teamea de creatură. Și eu m-am gândit: iată un nume de viteaz bun pentru mine. într-o stare de semi-șoc, am întrebat-o: — Dar Demonii? Și vocea mi-a temurat. — Cum ai scăpat de Demonii învolburați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
CINCIZECI ȘI UNU — Neapărat, spuse Iocasta. Du-te neapărat. Virgil stătea în fața ei ca un școlar chiulangiu, își freca mâinile și tot închidea și deschidea gura, ca și când ar fi fost veșnic pe punctul de a oferi o explicație acceptabilă a șotiilor sale. — Du-te, repetă Iocasta. Dacă lucrurile pe care le-am făcut noi pentru tine, lucrurile pe care le-am făcut eu pentru tine înseamnă atât de puțin, atunci, te rog, pleacă imediat. întoarce-te la ea. Aia o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cea care strălucește și radiază în fața ei e chiar ea. Era o schimbare radicală pe chipul ei mereu posomorât, trist, abătut. Se băgase în pat în seara precedentă pregătită să renunțe la tot și se trezise binedispusă, chiar pusă pe șotii, iar evenimentele care îi produseseră atâta suferință le vedea acum ca pe ceva extraordinar. În viața anostă, pe care o trăise până în acel moment, se întâmplase în sfârșit ceva interesant, deosebit, altceva decât rutina zilnică care îi măcinase, picătură cu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu, căci era sunată cu număr ascuns. Cine și-ar ascunde identitatea dacă intențiile sunt bune? I se mai făcuseră tot felul de farse în acest mod și nu era dispusă să cadă iarăși în plasa unor copii puși pe șotii, dar ceva o îndemna să răspundă. Și apoi era o lipsă de respect să auzi telefonul, să poți răspunde și totuși să nu o faci. Așa credea ea. - Alo? La celălalt capăt al firului era liniște deplină. Karina încercă să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
fie sunt ca Neal al nostru, prea bătuți În cap ca să știe ce se Întâmplă. —Neal nu e bătut În cap. Când Julie Începe să râdă, fetița pe care am cunoscut-o cândva Își face apariția În cameră, pusă pe șotii, fără să știe ce-i frica. Nu, dar, să-ți spun drept, mai degrabă știi cum o duce hamsterul decât Neal. Păi, și și-a găsit pe alta Richard al tău? Nici nu mi-a trecut prin cap așa ceva. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
motiv că numărul de exemplare tipărite cu mare eleganță se dovedește infim. Trecut din mână În mână, ca o raritate, el stârnește un interes crescând de la un an la altul, astfel Încât, În 1861, Barbey ia hotărârea să Își reediteze această „șotie a tinereții”, fără să modifice aproape nici un rând. Ecoul delicatului volum nu Întârzie să se simtă În epocă. Peste doar doi ani, mai exact În 1863, Le Figaro Începe să publice o suită de articole semnate de Charles Baudelaire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale, care i-a stârnit de atâtea ori râsul, nu l-a atins pe autorul Dandysmului Într-atât Încât să-și poată privi cărțulia, scrisă pe un ton lejer (așa a și vrut-o, fără nici o jenă) ca pe o șotie a tinereții pentru care ar trebui să se scuze azi. Dimpotrivă! Ar fi chiar În stare să susțină În fața celor mai de soi dintre domnii gravi că opusculul său e la fel de serios ca orice altă carte de istorie. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
așa? Un fraier în plus. — Deci te-a lăsat poliția să pleci? — ‘Trăiți, sunt Suspectul numărul unu, nu uita! se lumină Bez. A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam ținut de șotii, dar nici că m-a mai luat cineva așa la întrebări ca acum. Sunt tari, tre’ să recunosc. Te gândești că polițaii sunt niște încuiați, nu? Ei bine, nu și ăștia din echipa de la omucideri. Fluieră un pic din melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat mutra aia de Înmormântare. Am găsit-o, Înțelegi? Îți dau voie să recunoști că sunt o tipă genială; mama ar fi mândră să știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până am parcat în fața restaurantului. Întrebarea e: ce motiv avea cineva să ne facă o porcărie ca asta? — O sută de motive, domnu’ Glass. Poate niște copii puși pe năzbâtii. Știți cum e, o mână de adolescenți plictisiți, puși pe șotii. Genul ăsta de vandalism se practică mereu pe-aici. Sau cineva care nu poate să-i sufere pe newyorkezi. V-a văzut numerele de înmatriculare și s-a hotărât să vă dea o lecție. — E ridicol. Să nu vă mirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la ordinea opresivă spre haos. Forța unei națiuni constă în capacitatea de absorbție a marilor tragedii. Mulțimea suferă din greu. Iar cei de la butoanele istoriei se prăpădesc de râs. Marile puteri ne supraveghează ca pe puști. Să nu facem vreo șotie când ei se uită pe fereastră, ori când ațipesc puțin după masa de prânz. Istoria este ticsită de drumuri greșite. Suntem tot mai desculți prin roua purpurie a istoriei. Istoria cuprinde mormane de răspunsuri cărora nu li s-a adresat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi chiar lângă stradă, în interiorul unei grădini, pe după umbre groase de nuci și meri bătrâni, veninul societății nu ar pătrunde așa repede iar liniștea ar fi poate mai trainică. Nenea Epa, om de nota zece, veșnic zâmbăreț și pus pe șotii, mâhnit în adâncul sufletului că n-a avut fericirea să aibă copii, lucru pe care aproape că nu-l afișa în fața soției, se conformase repede și, chiar dacă el nu era împăcat sută la sută cu casa, o cumpărase. O achiziționase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
friguroase pe mare. Din acest motiv, selecția se dovedea foarte delicată, căci trebuiau luați în calcul foarte mulți factori. În primul rând, trebuiau să fie plăcute și atrăgătoare, dar nu excesiv de frumoase, pentru a nu deștepta gelozia logodnicelor și a șotiilor rămase acasă și, în al doilea rând, nici una dintre ele nu trebuia să iasă înevidență față de celelalte două prin frumusețe sau prin senzualitate, căci există riscul ca toți bărbații să-și manifeste preferințele pentru ea, copleșind-o cu „muncă“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de dansatoare și să își dezvăluie orice alt talent ce le-ar fi putut face viața mai plăcută unor oameni în fața cărora se află o călătorie lungă și plicticoasa. La încheierea ineditei ceremonii, la carenu fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se retraseră ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele văzute și auzite, iarla sfârșitul acestui interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
marinării începură să vâslească, iar Marara se îndrepta către discul soarelui, care deja atingea orizontul, în timp ce mulțimea de pe mal începea să cânte imnul sfânt al despărțirii: Apară, o, mărite zeu Taaroa, pe fiii noștri! Călăuzește, o, mărite zeu Tané, pe șotii noștri! Adu victoria, o, mărite zeu Oró, taților noștri! Aduceți-i înapoi, o, zeilor, pe eroii noștri! Iar noi, cei bătrâni și obosiți, soțiile și mamele, fiii și fiicele, o să vă adoram, o, mărite zeu Taaroa! o, mărite zeu Tané
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie. Își Îndeasă În gură o jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
citește fragmente despre acțiunile temerare ale spionilor din cel de-al doilea război mondial. Pseudonimul unuia dintre aceștia - numele adevărat i-a rămas necunoscut pînă În ziua de azi - mi-a atras imediat atenția, un nume comic și pus pe șotii ca Într-o povestire pentru preșcolari - Tricicleta! N-aș fi putut să-i urmăresc aventurile fără acest nume atît de suprarealist alături de un spion, ca pîlnia și stamate. Ce formidabilă idee de reclamă, ce excelent captatio benevolentiae. Tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
podele, țîșnind printre degete o hoaspă întărită. În schimb Didina era cochetă și zglobie. Își întrebuința limba ca să strîmbe pe urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-o maimuță care se cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă la Vindecător, de ziceai că-i un copil pus pe șotii, iar oamenii din peșteră râseră. Am râs și eu. La fel și Enkim și Runa. - Măcar, noi le hrănim, ca să ne poarte noroc, zise Vindecătorul. Ăia de pe malul celălalt Însă, le vânează ca să le mănânce, privi el peste brațul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
te-au durut vorbele pe care i le-ai spus lui Enkim. Era aproape la fel de trist ca și mine și se apucă să-mi povestească de tovarășii lui din sat. Îmi spuse de prietenii din copilărie, cei cu care făcuse șotii, cei cu care Învățase să ia urmele și cu care se dusese apoi la primele vânători. Cei cu care se dusese pentru prima oară ca să cheme fetele la joc, În zilele de sărbătoare. Mulți dintre ei, Însă, luaseră partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În minte. - Fie ca Gerul cel Greu, am Început eu ca un prost, să nu te atingă niciodată, nici pe tine, nici pe ai tăi! Enkim Îmi zâmbi, după cum o făcea el: din colțul gurii, de parcă se pregătea de vreo șotie. Ciudat lucru mi-a venit atunci În minte: după obiceiul neamului său, Enkim avea capul lipsit de păr - ei bine, chelul ăsta zădărnicise trădarea spânului de Dupna, ceea ce, părea să lege și mai bine povestea spusă de Gupal. Se auziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
temut ca profesor. Din câte am auzit (eu nu l-am cunoscut în această ipostază, căci a evitat sistematic să ia clasa în care mă găseam), nimeni nu-și îngăduia să se lase pe tânjală la "romînă" ori să facă șotii la orele lui. Se simțea teama și din tonul speriat cu care era semnalizată apariția lui pe coridoare: "Atenție, vine Șoacățu!" Formal, nu mi-a atras atenția că nu vroia să se afle că eram nepotul lui. Am înțeles, totuși
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
oferi ce ne era necesar. Dar nu i-a fost nici mamei ușor ca să poată face acești bani, acolo nu a așteptat-o nimeni cu brațele întinse, nu, mama a muncit. Îi duceam dorul, dar nu lipseau din viața noastă șotiile, distracțiile, eram și suntem nepoatele iubite ale bunicii, cu care se mândrea, știind că ea poate pleca la muncă pe câmp, iar noi vom avea grijă să paștem bobocii, să hrănim puișorii, găinele. De multe ori, ne luam cu joaca
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
în ele cu pietre, eu am numerit în una și săraca gâscă a căzut jos, s-a sculat și a luat-o la goană, de aveai impresia că-i beată. A trecut vara, s-a terminat vacanța, s-au terminat șotiile, ne-am întors la grădiniță, dar nu prea am multe amintiri legate de gradiniță. Dar mi-am făcut o impresie, în sensul că amintirile frumoase se uită și ramân doar amintirile dureroase. Îmi amintesc un astfel de eveniment; la grădiniță
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]