549 matches
-
de scris și aștepți să se arate marginile unui imperiu agonizînd de la Începutul lumii Într-o placentă. El bătea kilometri Întregi Într-un oraș levantin cu mahalale sordide, cu femei grase, cu mustării și cu braga, cu copii desculți, pășea șovăielnic ca un intrus În halele asurzitoare ale uzinei de autobuze, ale bumbăcăriilor, În aerul greu, irespirabil, al fabricii de anvelope, În cîrciumile mucede de la barieră, unde pe tejghele mai stau și azi Înșirate cîteva țoiuri ciobite pe gura cărora și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum fusese cea de după-amiază. Băuturi colorate, răcoritoare... Ușa se întredeschise, încet, încet. Mai erau totuși două minute. Venea cumva mai devreme ? Până acolo ajunsese, venea mai devreme ? Nu, un prăpădit, pășind șovăielnic, umil, în vârful picioarelor. Un slujbaș de la administrație. Venise încărcat de cutii de mărimi diferite. Le descărca în colțul camerei, lângă ușă, stivuindu-le cu grijă, la perete. Ieși, se întoarse cu un sul gros și lung. Un fel de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se îmblânzească, să se complacă o otrăvea ! Un venin subțire și puternic, coclind. S-a trezit, brusc, țeapănă. A înțeles, dintr-odată, ceea ce fusese poate tot timpul banal în ea, limpede revelat abia acum, la examenul-limită la care fusese supus șovăielnicul ei talent. Un moment de silă, acesta. Trăit, se poate crede, și de Cosimo, și de atâția alții, până la el și după, când s-au văzut prea slabi să împlinească ceea ce își propuseseră. Prea slabi, nu în comparație cu zeii, ci cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
al celor câteva luni în care ceruse desenelor să o ajute să reziste slăbiciunii dintr-însa, desprinzând din ființele care o alcătuiau pe aceea destinată harului. Înstrăinată apoi de această ființă. Harul avea bătaie scurtă, s-a dovedit, și flacăra șovăielnică. Ar trebui poate păstrată o opinie cumpătată despre rolul, pe nedrept ignorat, al artiștilor mediocri ? Ale căror existență și mici îndrăzneli și abuzuri fulgeră brusc și despică noaptea din care vor răsări viitorii mari dăruiți, marile miracole. O luptă câștigată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește, iată : glasul său abia ridicat din aburii fierbinți ai cafelei sună călduț, șovăielnic. Manole : un reazem sigur. Nimic de oferit sau de pierdut sau de regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia cu palma. Se întoarce spre ceilalți ; doar domnul Storck a urmărit, atent, scena. Doar domnul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ți-e jenă! Taci odată! țipă femeile. — Amintire... din... bătrînul... München! Îi replică prietenul său și tot grupul se cutremură de rîs din nou. CÎnd se mai potolesc puțin, un bărbat din grup Începe să spună cu glas strident și șovăielnic, În timp ce-și șterge ochii din care-i șiroiesc lacrimile: Spune-i... Elsei... și glasul i se frînge Într-un chicotit subțire, e nevoit să se oprească să-și șteargă iarăși ochii. — Ce zici? Întreabă călătorul zîmbitor țipînd. — Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
compuse din arbuști, adăpostind izvoare inutile, dar n-au găsit nici urmă de deșert sau vreun semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre platanii de pe strada Cămătarilor, după care se oprește. Se așterne o liniște nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
întotdeauna sentimentul miracolului: ele păreau să sugereze existența unei lumi îndepărtate, populate de oameni frumoși și talentați, dedicați celor mai înalte idealuri literare (aceeași lume, desigur, în care norocul îmi va îngădui într-o bună zi să-mi înmoi picioarele șovăielnice, pentru a descoperi că e rece și neprimitoare ca apa bazinului care mă înțepenise, dând drumul unui șuvoi nestăvilit de lacrimi, în acea fatală aniversare a zilei mele de naștere). După aceea, oricum, venea cea mai importantă parte a ritualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine, când o scap de chestia asta... o să fiu mult mai distractivă. Și atunci... știi, atunci o să începem ceva, nu-i așa? O să încercăm să facem ceva. Am dat din cap. — Da, desigur. Sunt impresionată, într-un fel, continuă ea șovăielnic. Adică, nu orice bărbat... Nu sunt mulți bărbați cu care să mă simt în siguranță, să fie în preajma mea tot timpul și să mă vadă în pat și toate astea. Probabil sunt impresionată că... n-ai încercat. — Doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Godfrey) și, nu în ultimul rând, lui Hilary și Roderick, progeniturile - deși aproape că mi-e rușine să recunosc - ieșite din vintrele mele. Pe ceilalți trei oaspeți, de a căror prezență nu sunt poate atât de sigur, îi salut mai șovăielnic. Sper și mă rog ca, măcar pentru o noapte, scumpa mea soră Tabitha să fie eliberată din scandaloasa ei izolare, pentru a fi de față la ceea ce promite a fi o unică și, îndrăznesc să spun, irepetabilă adunare de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ușă a fost marcată de bușituri, bubuituri, lovituri și clinchete în timp ce se ciocnea de diversele mobile împrăștiate prin cameră. În cele din urmă reuși: ușa se întredeschide, apoi se închise și auziră ecoul pașilor lui tot mai departe, în timp ce mergea șovăielnic pe pardoseala de piatră. Apoi clinchetul andrelelor Tabithei se auzi din nou. Tabitha începu să fredoneze o nouă melodie. De data asta, The Dambusters’ March. — Pentru numele lui Dumnezeu, mătușică, spuse Roddy. Cum poți tricota pe bezna asta? Și ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mărturia memoriei lui Godfrey, eroul de război, al cărui cadavru nu reușiseră să-l recupereze de pe pământ inamic. Hilary coborî treptele în beznă totală, dar ajungând la intrarea în cripte, văzu o fâșie subțire de lumină venind de sub ușă. Înfricoșată, șovăielnică, o deschise ușor: și văzu... ... și văzu un sicriu gol ridicat pe o platformă în mijlocul încăperii, cu capacul ridicat și lângă el, pe tatăl ei, Mortimer Winshaw, stând dezinvolt și zâmbind calm spre ea. — Intră, scumpa mea fiică, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piatră era susținut de grinzi și cei patru pereți formau un pătrat cu latura de aproape patru metri. Pic. Pic. Sursa picăturilor era ușor de identificat. Primul semn pe care-l văzu Michael a fost umbra mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
În general; este necesară pentru orice lucru bun. Nimic măreț nu se Împlinește altfel, În toate trebuie suflet. Să vă Întreb: dumneavoastră n-ați iubit niciodată? - și rîse cu o deschidere copilărească a feței: - Știu eu? probabil că da, rostii șovăielnic, pentru că În clipa acelui răspuns, abia atunci, În clipa aceea, gîndul Îmi merse, substanțial, deopotrivă, la Keti și la Ana, pe care niciodată nu le gîndisem În același timp, dîndu-mi seama, surprins puțin - dar numai o secundă - că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar unde om vedea mai multă pădure, acolo să ne prăbușim trupurile și să ni le dăruim unul altuia halucinant... Doar așa te-aș putea simți cât de cât al meu... 1 martie 1965 (luni) Nimic. 3 martie 1965 (miercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pustii, nu aveai pe cine întreba, asta în situația în care chiar ai fi știut ce anume să întrebi. Porni la întâmplare, strângându-și jacheta în jurul trupului. Abia la primul colț văzu mașina lui, însoțind-o, în ritmul pașilor ei șovăielnici. Urcă, spuse Iacob și fata, ostenită, se strecură prin portiera deschisă. Ți-ai uitat poșeta. Și, în plus, trebuie să vorbim. Cred că e o neînțelegere la mijloc. Cosmina îl privi fără expresie, apoi își întoarse capul, uitându-se absentă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sfârșitul secolului al VII-lea ("carevasăzică cu șase sute de ani înaintea noastră"), al rușilor, secolul al IX-lea, al croaților, începutul secolului al X-lea, regatul ungar, anul 1000...". El se-ntreabă, deloc retoric: "De ce primul voivodat (stat) românesc apare, șovăielnic, cu doar o sută de ani mai târziu decât regatul sârbesc (sfârșitul secolului al XII-lea)" ? Și încă: "De ce au ținut morțiș istoricii noștri, de o sută cincizeci de ani încoace, să încerce să povestească prin ce minune, din micile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Seara, când el vine acasă, dă fuga să-i aducă pipa și papucii. Acest echilibru la care reușise să ajungă cuplul este distrus când Hugo este transferat la Paris, în 1925. Cei doi soți lăsau în urmă America puritană și șovăielnică și se trezeau cufundați dintr-odată în atmosfera frenetică din Montparnasse. Amândoi sunt asaltați de senzații noi și tulburătoare, care îl îmbată pe Hugo, dar o scârbesc pe Anaïs. Când se află la croitor, tânărul bancher "privește îndelung și cu
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea decât singurătate". Ce era de făcut? Când îl cunoaște pe Simon, fiul unei cliente, mai tânăr cu cincisprezece ani decât ea, Paule își spune imediat că "nu era genul ei". Cu toate acestea, între ei începe un flirt, mișcător, șovăielnic, un flirt adolescentin aproape. Îndrăgostit nebunește de ea, Simon o duce pe Paule la concert. În clipa în care un "sunet de vioară se avântă deasupra orchestrei, fremătând deznădăjduit într-o notă sfâșietoare, apoi se prăbușește din nou, înghițit imediat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Prudon, acum în vârstă de cincizeci de ani, este și el martor la aceasta, printre alții. Odată cu trecerea timpului, își amintește cu emoție de săruturile interminabile ale flirtului, "de inima și tâmplele care zvâcneau, de mâinile umede" ce se aventurau șovăielnice pe piele. Își amintește de cântecele estivale pe care le asculta pe plajă, A Whiter Shade of Pale al formației Procol Harum, When A Man Loves a Woman al lui Percy Sledge, Yesterday al Beatleșilor. Ieri... Deși amărăciunea și oboseala
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a faptei le repugnă, ca un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de stat sînt șovăielnici și confuzi, indeciși sau limbuți, neizbutind să-și facă datoria. Ei raționează fără convingere și fără principii. Deliberează fără a lua nici o decizie și nu acționează decît pe jumătate, lăsînd restul în seama întîmplării. Reproșul pe care îl aduc psihologii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mărturie și romanele lui Zola, și studiile istorice. Toți au văzut felul în care își îndeplinesc misiunea noile clase. Toți le-au simțit importanța sau amenințarea în funcție de convingerile politice ale fiecăruia. Neliniște? Mai curînd teamă inspirată de "populația interlopă și șovăielnică", de "viermuiala antisocială", ca să folosim expresii utilizate de acea epocă. Pentru a depăși amenințarea, trebuia găsită o explicație a acestor evenimente și poate chiar și o cheie care să deschidă porțile epocii moderne. În Franța, toată lumea era cu privirea ațintită
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care conferă puterea cînd unuia, cînd altuia. Partea a șaptea PSIHOLOGIA CONDUCĂTORULUI CARISMATIC Capitolul I Prestigiul și carisma I În psihologia mulțimilor, șeful este cvadratura cercului. Cei care au încercat să rezolve enigma s-au dovedit a fi obscuri sau șovăielnici. Unii s-au mîndrit chiar cu asta, însușindu-și cuvintele lui Pascal: "Să nu ni se reproșeze obscuritatea întrucît facem din ea profesia noastră". Atitudine nefastă și blamabilă deoarece aceștia nu au încercat să clarifice natura fenomenelor de care s-
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
explicînd că așa se procedează la țară. Nu știam, eu fiind de la oraș. Partea amuzantă acum vine: la un moment dat, se suie pe scenă un ins cu aspect rustic, ținînd în mînă un ziar. Ziarul ascundea ceva. Se îndreaptă, șovăielnic, spre Lascăr. Dar cînd îl deschide... nimic! În ziar fusese o sticlă care a căzut mai devreme și sărbătoritul s-a enervat și-a început să-l ocărască pe bietul om. Spectacolul propriu-zis a mai fost mai puțin amuzant. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întrebat pe taică-său s-ar fi ales cu una după ceafă, căci Geronimo obișnuia să spună că "glumele se fac cu copiii, nu cu sfinții". Șopârlele țâșneau când nici nu te-așteptai din tufișuri și traversau cărarea. Câte una, șovăielnică, poposea pe o piatră, dar Giandomenico rămânea nepăsător, nu culegea pietre să le țintească, până și praștia rămăsese în buzunar. Bărbații, mulțumiți de cumpărăturile făcute și voioși din pricina vinului băut, nu-l luau în seamă pe băiat, povesteau snoave, făceau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]