536 matches
-
lui Mihai în Sala Tronului și al depunerii jurământului oferă alte detalii: Din fund „pe ușa din stânga, apare în sfârșit, Mihai pentru a fi proclamat a doua oară rege. E nespus de tras la față și palid ca sideful, pășind șovăielnic. Parcă nu vede pe nimeni. Are aerul unei victime. La apariția sa, tăcerea înecăcioasă e întreruptă brusc de formidabilele hohote de plâns din grupul Casei Militare și Casei Civile. Mai nestăpânit decât toți hohotește Pavelescu (inspector general al trenurilor regale
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
ieși, clătinând din cap. În ultima vreme clătina prea des din cap. Ce rost avea toată povestea asta? Ducii se jucau cu focul. Ce le trebuiau Întâlniri cu vasali care de atâtea ori se dovediseră, dacă nu necredincioși, cel puțin șovăielnici? Ducii, gândi el, sunt prea tineri și nu cunosc firea ome nească. Dacă l-ar Întreba pe el, le-ar spune că lupul Își schim bă părul, dar năravul ba. Ar trebui trimiși la spânzurătoare toți vasalii ăștia necredincioși! În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
acesta Întinase „nobilele idealuri ale comunismului“! Revoltă, lovitură de stat? Și totuși, a fost o revoluție. Indiferent de motivațiile protagoniștilor, la 22 decembrie 1989 istoria a fost eliberată și nimic n-a mai putut să o țină În loc. Încet și șovăielnic, mai mult frânată decât stimulată de noii săi lideri, România a pornit spre democrație, spre economia de piață,... spre Occident. Un bilanț România lăsată de comunism nu mai seamănă aproape deloc cu România dinainte.<endnote id=8""/> Comunismul a Îngropat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
tăi de nouăsprezece ani punându-și-o în garajul nostru, mi-a răspuns Jayne imediat, fără să se întoarcă. Sau poate pentru că Jay McInerney s-a aruncat gol pușcă în piscina noastră. - Nu prea seamănă cu... Jayster, am zis, oarecum șovăielnic. - Cineva a trebuit să-l tragă afară după ce-ai dispărut, zise ea. Cu un năvod. - Cu ce navă? Apoi mi-am dat seama. O, ce năvod? am întrebat alarmat. N-avem năvod. Pauză nervoasă. Sau avem? - Te-am căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din cadă - și aburii se împleteau deasupra apei calde. Mi-am lăsat paharul pe grătar și am înaintat șovăielnic pe verandă până când am ajuns în dreptul unei perechi de chiloți de baie. Bănuiam că fuseseră uitați acolo din noaptea petrecerii, dar când i-am ridicat, am văzut că erau uzi de parcă cineva tocmai ar fi ieșit din jacuzzi și i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
orientată așa fel încât bogățiile noastre să fie obiect de organizare și de producție, nici liniștea și siguranța atât de necesară unui Stat nu s-a produs; nu trăim încă într-un regim legal. Prin obiceiul abuzului, autoritatea a devenit șovăielnică și a slăbit. Ce se întâmplă dacă elementele anarhice întrunesc sufragii? Ciudat ar fi ca însăși constituția amenințată să se refugieze subt ocrotirea unui regim dictatorial pe care l-ar alcătui propriii săi apărători, partidele așa zise de ordine. 23
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute pentru a ataca Ungaria, au trimis ajutoare lui Laiotă chiar în timpul iernii, când Țepeș nu se putea bizui decât pe oastea boierească, atât de șovăielnică în fața permanentei primejdii otomane. Trădat de boieri, sau ucis de una din slugile sale, Vlad Țepeș moare la începutul lui ianuarie 1477. O dată cu el pierea, afară de zece oameni, garda pe care i-o lăsase Ștefan. Reînscăunarea lui Vlad Țepeș ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pot să urinez. Apoi, Întorcîndu-se spre Ike, l-a Întrebat dacă aveam crize. Ike mi-a zis: - Întreabă dac-o iei vreodată razna. Îi spun că nu, decît că te mai joci cîteodată cu pisica. Rollins vorbea În spaniola lui șovăielnică, căutîndu-și fiecare cuvînt: - Esto señor huele muy malo and quiere saber por que. („Domnul acesta miroase foarte urît și vrea să știe de ce.”) Doctorul a explicat că era o uremie incipientă, dar că pericolul trecuse. Trebuia să nu mai beau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de azi. Dar după toate astea, mă simt dator să revin la viața cotidiană, la „viața noastră cea de toate zilele”. Și aici echilibrul are un rol foarte important. Poate ați observat adesea un bătrân mergând pe stradă cu pași șovăielnici, ținând în mână un baston. Ați crezut desigur că se sprijină pe el, ați crezut că mâinile lui slabe și articulațiile lui deteriorate de artroză pot prelua mult din greutatea corpului lor, dar adevărul este altul. Cu ajutorul bastonului el „pipăie
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și pe băncile din cartier, apăreau fericiți, plini de romantism și de voie bună (așa era pe vremuri). Era apoi o oră pe înserate, când mai ales prin cartierele mărginașe, apăreau bătrânii cu nostalgiile lor, cu chipuri ridate, cu pași șovăielnici, stăteau de vorbă despre lucruri numai de ei știute, lucruri petrecute cu mulți ani în urmă. Unii criticau aceste umbre, acuzându-i pe bătrâni de „bârfă”, că doar, ce-i drept, ei aveau timp și vedeau multe. Așa a apărut
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
asta. Odată plecam împreună cu el de la școală. În curte, Tilo și Oache prinseseră un puști și-l obligau să cânte Heal the world a lui Michael Jackson. Gagiul n-avea nici un pic de voce, se opintea degeaba. Ieșeau niște gâjâituri șovăielnice. - Șăfule, hai tu să-l înveți p-ăsta mic. Am auzit că le ai cu opera! - Nu pot, dragă, mă grăbesc! Da, domnule, cum spuneam, Sadoveanu n-a fost deloc un turnător ordinar cum spui. Și, dragă, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a-i stăpâni și de a-i înfricoșa pe ceilalți, dar și în ceea ce privește calitățile personale, inteligența nativă, Cameniță are o inteligență vădită, e drept, neșlefuită, dar o inteligență remarcabilă, pe când ăștia doi sunt mai degrabă niște neisprăviți, temători de șefi, șovăielnici, nu-i duce mintea, merg mai totdeauna împreună, nedezlipiți unul de altul și mereu se uită unul la altul căutând fiecare sprijin în celălalt, nu cumva să greșească într-o chestie sau alta. Dacă ar fi să stabilim un plus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci, intrând șovăielnic, într-o misiune pentru care nu era pregătit, decanul nostru de an: Liviu Petrescu. Nu mai știu ce ne-a spus, știu doar că ne-a vorbit cu voce caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în suflet a omului care și-a părăsit singurătatea chiar și pentru câteva ore, Dumitru Dascălu și-a luat rămas bun de la gazdă și, cu pași măsurați și ușor șovăielnici, s-a îndreptat spre stația autobuzului care să-l ducă acasă. Știe că motanul, singura ființă care îl așteaptă, îl va primi cu răceală reproșându-i astfel că l-a lăsat singur mai mult de o jumătate de zi. Aventura
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
linia mea ideologică. Constat doar, așa cum scriai într-una din frumoasele tale scrisori. Azi-dimineață, programul indicat în susul paginii, apoi întoarcere la noi, unde casa se întrece pe sine în gama ei feerică de covoare catifelate și moi, sub pașii mei șovăielnici. Voiam să mă odihnesc, să dorm azi după-masă, dar, cum am rămas complet singură, copiii fiind la școală, iar Ina plecată să ne ia buletinele de vot pentru data de 28, am vrut să-ți vorbesc, liber, ca și cum am fi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În trei luni de școală trăisem intens în mijlocul unei lumi străine și necunoscute, sfâșiat de dorul de casă și de satul natal în care fusesem atât de fericit, ca orice copil la vârsta mea. Plecasem de acasă temător, cu pași șovăielnici, să înfrunt o lume necunoscută și mă întorceam acum matur, maturizat înainte de vreme! Nu mai eram acum copilul zglobiu și inventiv în jocurile copilărești de altădată, ci pășeam atent la lumea din jur și aproape că-mi studiam atitudinea și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Jouvet, Artaud, Chéreau, până și Ciulei, cu toții au fost Întâi actori. Exemplele sunt multe. Cât de important este pentru cariera unui actor debutant să Întâlnească un maestru adevărat, care să-l ghideze atunci când nimic nu e sigur, când, fragil și șovăielnic, primește sugestiile oricui, ascultă când de unul care spune una, când de altul care spune opusul, și rezultatul acestei democrații e o zăpăceală care provoacă și mai multă confuzie! Atunci apare nevoia de o autocrație blândă a cuiva care vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căptușeală netedă (nu lamelată) și o tulpină vânjoasă, elegantă. Prin simplitatea clasică a formei lor, boletele se deosebesc considerabil de „ciuperca adevărată“, cu lamelele ei absurde și cu inutilul ei inel de pe tulpină. Cu toate acestea, națiunile cu gusturi mai șovăielnice Își limitează cunoștințele și apetitul la acestea din urmă, inferiorii și urâții bureți, și În felul acesta, pentru mintea profană a anglo-americanilor, aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea alinătoare a jetului lui șovăielnic, În timp ce apăsam pe pedala ruginită). Baie adevărată se făcea seara. Pentru abluțiunile matinale erau folosite băițele englezești de cauciuc. A mea avea circa un metru douăzeci diametru și marginea cam la Înălțimea genunchiului. Pe spinarea săpunită a copilului ghemuit În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pricopsiți să facem parte și celor vrednici și celor oropsiți... Și... și negustorimea să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi rănile, cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie, și câtă nădușală să tot agonisim, că n-apucăm nici să trăim, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și chemarea vocației sînt, pentru părinții frămîntați de îndoieli, subiecte de discuție, iar pentru tineretul în fața căruia se deschid porțile vieții o serie de miraje schimbătoare. În ceea ce mă privește, această problemă nu se punea. Încă de la primii pași făcuți șovăielnic pe covor era limpede că eram destinat carierei diplomatice în virtutea unei tradiții de familie bine stabilite și acceptate cu zîmbet (atît de scrupulos respectată de urmașii diverselor ramuri ai acestei familii 1, încît un ambasador a putut spune cu uimire
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
sute de războinici de elită. Șefii ceilalți, pe umăr cu blana de panteră și pene pe cap, au înfruntat trupele italiene, transformînd situația într-un adevărat război spre marea deziluzie, desigur, a lui Mussolini. Acest fapt explică, printre altele, luptele șovăielnice și nefericite ale acestei campanii, care se desfășura altfel decît fusese pornită și, în final, fiind nevoie să se recurgă la mareșalul Badoglio și la mijloace ofensive "drastice". Acest rezultat mediocru ar fi trebuit, se pare, să taie cheful Ducelui
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
privilegiată între alte științe. Gramatica ar fi „măiestria măiestriilor”, aducând „lumina înțelepciunii” și risipind „îmbeznirea minții”. Tocmai absența unei gramatici ar fi cauza decăderii limbii române, „cea veche râmlenească”, limbă coruptă în decursul unei istorii frământate. T. e un latinist șovăielnic și un etimologist moderat. Îndoiala îi vine din bun-simț, căci - presupune el - dacă limba ar fi reconstituită „în curățenia și orighinalul” ei, atunci s-ar confunda cu latina sau italiana. În Gramatică românească este păstrată mai vechea terminologie, cu vocabule
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
Încerc să-l văd pe Paul Georgescu, În acei ani În care abia dacă Îi știam numele: „Cu o voce șoptită, de parcă nu s-ar Încumeta să-și spună răspicat părerea”, se strecura pe ușă, spune dl Campus, „cu pași șovăielnici, târând puțin piciorul beteag. Siluetă de adolescent firav, cu spinarea puțin Încovoiată și cu un umăr mai Înălțat decât celălalt”. Sub Înfățișarea vulnerată, evazivă pe care martorul o consideră, nu fără temei, probabil, „În parte naturală și În parte arborată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ingenioasei manevre la care părtaș va fi doar taciturnul sfetnic Român Gruie. Cu o mască - poate prea accentuată - de smerenie și falsă umilință, de resemnare și molatecă supușenie, Vlaicu își asumă rolul ingrat al unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și reglând ritmurile piesei, este dată de cele trei zile obsedante („peste două zile, trei...”) pe care
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]