1,581 matches
-
douăsprezece, cinema Aro... Admitem cazul, dacă totuși vom Întârzia puțin, Paulică pe care-l cunosc de douăzeci de ani, ne așteaptă...!” Pentru a scurta drumul cei doi colaboratori tăiară drumul de-a dreptul prin Str.Popa Tatu, pătrunseră În Str.Știrbei Vodă de unde grăbind pașii reușiră să ajungă la locul Întâlnirii În timpul propus. Aici Însă aflară agitație suficient de mare. La cinema Aro rula „Cartagina În Flăcări”, film vechi pe care-l văzuse cu zece ani În urmă, care totuși era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci când nu mai spera, Înfometat, anchilozat cu nervii puternic zdruncinați. Ajuns În stradă, puse mâna pe câteva pietre și numai luciditatea de moment Îl scuti de alte majore complicații. Având puterea, maiorul Huzum se răzbunase...!! XI VAMPIRII OFICIALI URZESC Strada Știrbei Vodă, este bine cunoscută bucureștenilor ea afișând numele unei familii de domnitori români ai veacului trecut. Nimeni Însă nu poate preciza prin ce minune ori alte considerente i-a rămas numele purtat anterior, neschimbat.Curios! Scurt timp de la acapararea puterii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
al miliției unde va avea de luptat cu singurătatea mai mult de un an de zile pînă În momentul depunerii sale la Penetenciarul Rahova. V COMPLOTUL ȘACALILOR În seara zilei de 25 Mai 1980 restaurantul M.A.I.-ului din str.Știrbei Vodă, cunoștea o agitație specială. Salonul principal era capitonat cu catifea roșie Împodobit cu multe steaguri naționale În timp ce era agățat pe un perete din intrarea rezervată numai gradelor superioare tabloul dictatorului român,Nicolae Ceaușescu ce cu privirea lui vicleană părea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urât să-mi construiesc fericirea pe tensiunea altuia. Dar am făcut-o cu o nerușinare apocaliptică. De mulți ani îmi doresc să scriu acea zi, să o pot retrăi ca pe o comoară regăsită. Acum, când scriu, sunt la Palatul Știrbei. Colegele mele de workshop dorm încă. Siguranțele de la electrice s-au dus, da’ eu am baterie la laptop și sper ca pana de curent să le țină și mai mult în pat, ca să îmi pot retrăi acel 23 August 1989
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
e... se auzi un glas aspru și neprietinos. Și îndată se arătă în lumină un om uscat, cu gâtul lung și cu ochii arzând sub frunte ca în două văgăuni negre. Își încolăcea harapnicul pe după gât și râdea, cu gura știrbă de doi dinți de sus. Am venit într-o fugă, zise el repede; tocmai de la Moara-de-Vânt... Știi cum umblă cuconu Nastratin după caii lui? lucru mare! Râdea cu poftă, și-i scăpărau ochii în cap... Se uită în juru-i; văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
otavă miliardele de tomniți, și pădurea până în adâncurile ei fremăta de beția vieții. Culi primi de la pământ și de la brazi mireasmă până în fundul sufletului. Deodată văzu venind spre el pe nana Floarea cu două soațe. Una era bătrână și râdea știrb; aceea era nana Serafina. Cealaltă era o copilă. Nu râdea; se uita în colo, spre un brad căzut; îi bătea soarele în fruntea lucie. Nicula Ursake îi văzuse ochii, atât cât îi trebuia, o clipă. Cu toate cărțile lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai fac dintr-ăștia. Ei, hai să fim preciși: abia acum, în 1981, se fac dintr-ăștia. Înainte nu se putea - nu exista tehnologia necesară. Doamne, puțoiul ăsta bătrân a fost cusut și încopciat într-un laborator de cosmetică. Licăririle știrbe ale protezei din gură se asortează cu strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Virgil Jones. O cunoștea și pe femeie: pe insula Calf nu puteau exista două femei așa urâte ca nevasta lui O’Toole. Așadar, aici exista un mister. Deggle se îndreptă agale spre Dolores. Ea continuă să cânte cu gura sa știrbă, ignorându-l. — Doamna O’Toole? întrebă Deggle. Dolores se opri din cântat, se întoarse încet și se uită la el. — Iubitule, spuse ea. Așază-te. Iubitule? se gândi Deggle, dar era obosit, așa că se așeză pe scaunul lui Jones. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unde se afla școala, își amintea doar că de acolo mergea puțin și ajungea în Cișmigiu, unde se plimba cu barca cu învățătoarea din Basarabia. Am aflat în cele din urmă că era școala de pe lângă biserica „Cuibul cu barză“, de pe Știrbei Vodă. De acolo se ajungea destul de repede la Cișmigiu. Am vrut în acea zi, dinainte de spital, să-l duc pe tatăl meu să vadă și școala cu învățătoarea de demult. Se demolase mai totul în zona aceea. Biserica fusese ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să vadă și școala cu învățătoarea de demult. Se demolase mai totul în zona aceea. Biserica fusese ascunsă după câteva blocuri. Doar școala rămăsese locului. Ceaușescu nu trecuse și la demolarea școlilor. Nu a vrut tatăl meu să mergem pe Știrbei Vodă. Am coborât doar pe Bulevard, pe partea cu cinematografe, spre „Gambrinus“. Drum pe care îl făceam zilnic și care nu prezenta pentru mine nici un interes deosebit. Îl urmăream doar cu coada ochiului pe tatăl meu cum pășea greoi, poticnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu ciolan. Îmi luam și mie câte un rom mare, ei o halbă cu bere și o provocam la povești. Uneori o însoțeam până în Cișmigiu. Ne plimbam pe aleile din jurul insulei, urcam sus, spre palatul Kretzulescu și, la ieșirea dinspre Știrbei, ne despărțeam. Locuia undeva pe Puțul cu Plopi, pe lângă vilișoara unde a trăit Tănase. Fusese matroană de bordel. Avusese stabilimentul pe Brezoianu, lângă „Arizona“, apoi și-l mutase pe Matei Millo, într-un subsol, sub o cizmărie. Îmi povestea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ore de viață. — Hai, Daniel. Plecăm. Ia-o dumneata Înainte. Am făcut cum Îmi spunea. CÎnd am plecat, m-am Întors o clipă și am văzut cum Fermín Îngenunghea În fața bătrînei și o săruta pe frunte. Ea Își dezveli zîmbetul știrb. — Spune-mi, Jacinta, l-am auzit. Dumitale Îți plac bomboanele Sugus, nu-i așa? În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simțit răsuflarea În față. M-am așteptat să văd chipul lui Fumero ieșind În lumină și să simt pe gît lama cuțitului. O privire s-a fixat Într-a mea și, În timp ce vălul conștiinței Își lua zborul, am recunoscut zîmbetul știrb și supus al lui Fermín Romero de Torres. M-am trezit Îmbibat Într-o sudoare care Îmi opărea pielea. Două mîini mă susțineau ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de romanța mizileană a unei văduve amoroase și din episodul simplu al unui vânător de prepelițe. Orașul le și luase în miezul lui, fără să bage de seamă. Dintr-un singur patinaj șoferul lunecase pe str. General Budișteanu, cotind pe Știrbei. - Se chema altădată Manea Brutarii, zise Mini, și bătrânul meu îmi arăta o casă misterioasă, unde zicea el că a apucat de mult o prințesă frumoasă și nebună. Nebunia e veche pe lume. Acum Mini încetă de a se mai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
clipă. — Da, poate, spune el în cele din urmă. Ai dreptate, te-am mințit. — Vezi! exclamă Pran victorios. — Pe de altă parte, meditează acesta, poate că te mint abia acum. Ce spui? — O, nimic. Filosofam. Cerșetorul rânjește, arătându-și gura știrbă, în care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l ademenească, Pran nu mai scoate nimic de la el. Cerșetorul își scarpină bubele. Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colectivă gândim: dar Ostiță e al nostru, cum poate el să vină de o zi și să ni-l fure? Invidia ne dă un ghiont și roade cu plăcere din sufletele noastre nevinovate, ștergându-și dizgrațios buzele vineții și gura știrbă ca de babă. A murit nebunul E masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze. E Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate de un „bum” amețitor. Hăurile se căscau ca gurile știrbe, adânci și amenințătoare iar peste tot ținutul crepuscular se întrezărea, ca o geană timid deschisă din somnul omenirii, o rază sângerie trezită dintr-o nedeslușită sete de evadare. Celulele nășteau vieți și fiecare viață încerca o formă care să i
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de seară, dar micuța veche marionetă n-o să-l mai asculte Ecoul pașilor ei va răsuna ca o rugăciune pe altarul tăcerii și ea visează mereu același vis în care oamenii au sfori legate de trupuri. Dragoste este destulă Gura știrbă a lumii se hlizește într-un dinte și începe să-mi cânte despre un iubit pierdut în întunericul nopților liliachii de mai, cu păsările obosite frânte-n poartă.Sufletele nu mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mi se sparge în bucăți de soare. Se risipește în mii de scântei. Urc nestingherită scara și rostesc aceeași rugăciune. -De ce să te superi? Dragoste este destulă. Privește încrezătoare la colț de stradă. Din umbră, mă privește o gură știrbă, hlizindu-se întrun dinte metalic care-mi răsună haotic pe sub tâmplă. Și iar se face liniște... Amicul meu, pe internet Totul se întâmplă de când românii s-au conectat la internet... Dacă înainte era mai costisitor, își mai trăgeau oamenii ocheade
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
coană Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia, să-ți punem sufletul la loc. Nu pune mâna la gură când râzi, madam Parkinson, nu te mai rușina când râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia, să-ți punem sufletul la loc. Nu pune mâna la gură când râzi, madam Parkinson, nu te mai rușina când râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta te ferești, așa te-au obișnuit clasele exploatatoare. Care n-au dispărut, să știi, deloc n-au dispărut. Domnișorul Anatol s-ar așeza pe covor, tanti Jeny în fotoliu, închizând ochii. Măi bădiță Onule... Glasul subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drag șî cu suflet ș-am dres-o șî cu doo oo?! Cușite, că-i spasiba! - Spasiba de cușite!, o corectează Moș Iacob. C-o fost strașnic de harașo! Spasiba-i când Îți mulțămește. - Atunci, spasiba de spasiba!, râde Mătușa Domnica, știrb. - Spasiba, spasiba! - Rușii râd, dau din căpățâni, au dinții foarte albi. Moș Iacob Îi spune nevesti-si ceva În șoaptă, apoi scoate tabacherea-cu-țigări, cea din argint - le-o Întinde, pe rând: - Tabaciok! Tabaciok! Curite, curite! Rușii râd și mai alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
carton, creioane, culori; el desenează, colorează. Băietu’ Ionaș desenează cu șabloane inimile, tobele, ghindele șipicile; liber, „chipurile”. Îi ies rău de tot valeții, rigile - dar, mai cu seamă, reginele. Profilurile desenate de el parc-ar fi zimțuitul unui fierăstrău - nici măcar știrb; dacă n-ar fi literele de la capul figurilor n-ai ști care ce e. M-am tot uitat peste umărul lui, așteptând să mă-ntrebe el dacă-mi place. Nici vorbă! De parcă nici n-aș fi existat pe lume; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]