535 matches
-
dăduseră aproape de șampanie, inclusiv mai toată banda lui Rogojin. Însă, deși strigau sau erau gata să strige, mulți dintre ei, cu toată ciudățenia împrejurărilor și a situației, simțeau că decorul se modifică. Alții erau derutați și așteptau neîncrezători. Iar alții șușoteau că treaba aceasta e dintre cele mai obișnuite, că s-au mai văzut prinți însurându-se cu te-miricine, chiar și cu țigănci luate de-a dreptul din șatră. În ceea ce-l privea pe Rogojin, acesta stătea în picioare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Doamne, Doamne! se auzea din toate părțile. Toți se îngrămădiseră împrejurul căminului, toți voiau să vadă, toți exclamau... Unii chiar urcară în picioare pe scaune, ca să privească peste capetele celorlalți. Daria Alexeevna se repezi în camera de-alături și, speriată, șușotea ceva cu Katia și Pașa. Frumoasa nemțoaică fugise. — Măicuță! Regino! Atotputernico! zbiera Lebedev, târându-se în genunchi în fața Nastasiei Filippovna și întinzându-și mâinile spre șemineu. Sunt o sută de mii! O sută de mii! Am văzut cu ochii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu noi, spuse prințul Ș. cât putu de calm și zâmbind. Domnișoarele stăteau deoparte, aproape speriate, generalul era în mod cert speriat; de fapt, toți erau cuprinși de uimire. Unii dintre cei care stăteau mai departe zâmbeau pe furiș și șușoteau între ei; chipul lui Lebedev exprima cel mai înalt grad de încântare. — Obrăznicie și haos, doamnă, se găsesc pretutindeni, spuse nepotul lui Lebedev, care era, de altfel, foarte încurcat. — Dar nu așa! Nu așa cum aveți voi, micușorilor, nu așa! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că ucenicul unui mare avvă era grav bolnav. Bătrânul Îl Îndeamnă să nu lase rugăciunea, ci să o sporească. Revenind după un timp, ucenicul se afla În proximitatea morții. Bătrânul Îl Întreabă : „Te mai poți ruga ?” „Nu mai pot”, răspunse șușotind ucenicul. Atunci bătrânul Îl sfătui astfel : „Lasă rugăciunea, adu‑ți aminte de Dumnezeu și că El este Înaintea ta”. Când se referă la rugăciunea noastră pentru cei suferinzi, Sfântul Atanasie cel Mare ni‑l oferă drept pildă pe Sfântul Antonie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a exista, unicul mod de a trăi, de aceea eroul îl ascultă transfigurat, îi simte glasul: “cum zumzăie, șușotesc, fâșie porumbiștele, holdele de grâu și ovăz, cânepiștile, grădinile, casele, pădurile...Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l.Se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca o
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
dat apoi naștere unor colportaje pe care unul sau altul dintre simpaticii mei colegi, vrând să zugrăvească un portret al unui Breban cu două fețe sau al cuiva care avea relații sub Ceaușescu ce nu pot fi „dezvăluite azi”, Îl șușotesc pe la diferite mese de birt sau, uneori, Îl inserează chiar și În cărțile lor de memorii, cum a făcut-o de curând poeta Ileana Mălăncioiu. Numai că, În creștineasca și colegiala lor dorință de a-l Înnegri ușurel pe Breban
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și ei după ce beau pînă le dădea pe nas. Nu se... poate, dom' Limbric. Nu se poate să moară toți Limbricii. Toader ajungea clampă acasă. Fetele săreau, îl descălțau, îl dezbrăcau și-l pupau cu multă afecțiune. După ce adormea buștean, șușoteau chicotind. Abia aștept să mă mărit, să scap de numele ăsta scîrbos... Dacă te aude tata, te omoară... spuneau altele cu frică. Dumnezeu însă are grijă să le orînduiască pe toate și în familia Limbric s-a născut, of, băiatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
femei alergînd. Ieșim și noi și vedem îmbulzeală la apartamentul domnișoarei. Întrăm înăuntru și ce vedem este incredibil. Mă răcesc... mă răcesc... scîncea abia auzit domnișoara... Femeile o frecau cu spirt și în bucătărie forfotea o oală. Moare de foame, șușoteau gospodinele îngrijorate. Am aflat apoi amănunte. Domnișoara a făcut o vizită în Maroc. A văzut Casablanca, Rabat, Marrakesh, Meknes. Toată această destrăbălare a costat-o două sute de dinari. O familie o luase cu mașina (de fapt chiar eu) și deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
naște. Eu i-am atras atenția că iarăși este Vinerea Mare. De data asta iau păcatele eu, a spus femeia rîzînd. Sîmbătă la prînz a născut un copil alb ca zăpada. Mmm, nu-i chiar o tragedie. Și încă cum! Toți șușoteau pe la colțuri, deși nu era picior de bărbat alb pe acolo. Diavolul își băgase coada și mă tot gîndeam cu cine si în ce împrejurări Halea... A trecut mult timp pînă... Acum sînt prevăzător. Nu prea sînteți ateu... La drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dorită de Beniuc începea să devină săturare, sastisire, iar critica oficială tindea să fie dublată de o mult mai avizată și mai influentă critică orală iconoclastă ("Scânteia" declara amărâta carte a lui Galan, "Bărăgan", o capodoperă, în vremea ce scriitorimea șușotea că-i un roman prost și-atât). Cum bine observa Jebeleanu, "majoritatea discuțiilor au fost cu totul personale și absolut meschine". Răfuieli, delațiuni, răbufniri de invidie vezicantă, orgolii etalate nonșalant, lingușiri la adresa "forței conducătoare", poncife ridicate la rang de principii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt. Nu mai pune nici dumitale jeratic pe foc. Că norocu-i cum vrea Domnul, nu cum gândește omul Însă discuțiile nu s-au oprit când au dorit cuscrii și nuntașii. Pe la colțuri, între vecini și-ntre cunoscuți s-a mai șușotit încă multă vreme. Că vorba ceea: "gura lumii e slobodă. Numai pământul o astupă". Săracu domnu'șef. L-a cam îmbrobodit coana Zitta, zicea câte-o salariată mai guralivă. Calic să fii, noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o grămadă, Hansi. I-au arestat pe Gabi Roșu și pe soră-sa, pe Vrabie și Melinte și Caragea... Astfel puneam țara la cale În birtul ăla din spatele gării Timișoara, la o halbă de bere și ascultându-l pe Carol șușotind că dacă nu dăm foc la țară acuma când e momentu’ și-apucă ăștia de ne Încalecă, o să fie vai și-amar de oasele noastre. Acum e pe viață și pe moarte. Scoase din mâneca gecii o șurubelniță pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
magice, care-l fac să tragă un scaun, să se așeze și să se bage-n sufletul meu. Poporul e Îmbrăcat Într-un costum negru soios. Duhnește a transpirație dospită și a varză fiartă și se Îndeasă În mine. Poporul șușotește conspirativ: - Ce se-ntâmplă la Timișoara? - La Timișoara poporul s-a răsculat Împotriva dictatorului și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii de morți și răniți. Tot orașul e o ruină. Îmi curm plânsul trăgând În piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
unde, nu se știe.... Angelica Dragoslav AMURG DE TOAMNĂ Întotdeauna amurgul de toamnă este foarte romantic. Pământul șters caută liniște, odihnă, pace adâncă. Frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap într-o adiere de vânt și încep să șușotească. S-au așezat pe telegraf ultimele rândunele ca un șirag de mărgele să-și ia rămas bun și apoi să plece în țările calde. Frunzele galbene, ruginii, zdrențuite de ploi și arse de vânt și-au luat și ele rămas
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
acelea dintre noi care produc (re)începuturi. Atunci când mi-am asumat noviciatul în filosofia feministă, am făcut-o împreună cu toate femeile care îmi alcătuiesc ginomorfozele, încercând să fiu într-un fel o conștiință de sine a multor femei care își șușoteau între ele, într-o disidență sfioasă, modul de gândire asupra lor și al lumii care le alcătuia și pe care o alcătuiau. Îmi plăcea simbioza mea cu filosofia feministă și cred că niciodată nu m-am simțit mai transsubstanțiată cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Cu vreo 20 de ani în urmă, niște bătrâni puneau țara la cale pe-o bancă din fața bisericii. Coboară niscai francezi dintr-un autocar. «Ce om mare s-a născut aici la Humulești?», îi încuie ghidul pe cei doi bătrâni. Șușotesc bătrânii și răspunde unul: «D-apăi, la noi, domnule, toți oamenii se nasc mici ca pruncii...». Francezii au înțeles că încă n-a murit Creangă. Într-o curte de bălării, părintele a creat un spațiu de reverie. Doi lupi alsacieni foiesc
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cădea atunci când eu întorceam capul să nu mă vadă plângând. La gât avea semne de la tuburi, perfuzii, ce i-au pus la spital. Acum nu mai avea nimic, nici un semn și am vrut să mă uit mai bine. Cei prezenți șușoteau că eu i-am cerut un semn că e bine și mi l-a arătat. În biserică de două ori am căzut peste sicriu. De la biserică până la groapă am sărutat-o tot drumul. Am sărutat-o când era rece, cât
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
de doi ani, să mai câștigăm doi ani pentru flota noastră! Eram uluită: tonul era de o sinceritate atât de profundă, încât mă emoționa să-l văd confesându-se astfel. De mai multă vreme, încă din iarna trecută, când se șușotea despre cartea pe care o jucase prințul imperial când își prevenise tatăl că un proces scandalos de moravuri urma să izbucnească în chiar anturajul său, intuisem că trebuie să existe profunde divergențe de opinii între tată și fiu. Îmi spuse
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
spectator, e bine să nu deranjezi și să nu răspunzi la telefonul mobil (adică să-l închizi). Dimpotrivă, ei răspundeau, își ascundeau jumătate de față cu mâna (semn de mare pudoare, ca atunci când folosești o scobitoare) și începeau să vorbească șușotind apăsat, băgându-se de cele mai multe ori sub masă. Probabil că în fiecare moment s-ar fi putut ca Bush să-și dea demisia sau un porumbel să moară pe autostradă - și cum știrea nu trebuie ratată, nici telefonul nu poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
veseliei, așa cum ajunsese în acel moment. Dar, în capul lui, clocea acum și cea de a doua ideie genială. Și, fără să spună nimic nimănui, se ridică și merge în capul mesei, unde Tănase, alături de comandantul grupului, constituiau prezidiul. Îi șușotește ceva la ureche lui Tănase; iar acesta, sculându-se de pe scaun, exclamă: Măi, să fie! Apoi, escortat de Lulu, pornește spre locul de la masă, unde se afla căpitanul Constantinescu. Înainte de a spune însă Tănase ceva, Lulu i se adresează căpitanului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Botos János se înțelege că locuitorii ghetoului jucau fotbal și remy; autorul evidenția lipsa dispoziției pentru muncă a acestora, lăudând modul de întreținere și de hrănire a lor, bine organizată, chiar mai mult, adică îndestulătoare. În loc să muncească, cei din ghetou "șușoteau" între ei, lucru caracteristic firii neamului lor, chiar și în asemenea împrejurări "răzbătând din ei instinctul străbun", scrie ziaristul (altminteri fost secretar general al Partidul Transilvan (Erdélyi Párt)138. Pentru relațiile cu administrația ungară și cu formațiunile militare germane, ocupante
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
su-părîndu-se rău pe iudei, i-a adunat pe toți cu mic cu mare în hipodromul orașului și a adus elefanți să le facă o călcătură de să le iasă toate relele din ei. Numai că Iah-we cel milostiv le-a șușotit la ureche ceva pachidermelor și acestea au refuzat să-i facă terci pe nevinovații ivriți. Într-un hipodrom nu puteau încăpea mai mult de 10000-15000 persoane și cam acesta era numărul real al lor în Alexandria în acele vremuri. După
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a dat o pilulă cu un deget de apă, a așteptat să-și recapete puțin forțele, apoi a trimis-o la sala de festivități. Patroana societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal bleumarin, ceva între călugăriță și infirmieră, intră în sală, sprijinindu-se în baston. Era înconjurată de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o expresie bucuroasă: între ele, numeroase locuri goale. Le-a permis să se regrupeze, ceea ce făcură sărind repede, și în pofida bunelor manierl, peste bănci. Eleva de serviciu aduse supiera. Gabriela luă polonicul. Cu ochii pironiți pe cer, fetițele încetară să șușotească: "Așa, al cui e rândul?" O fetiță durdulie, cu niște ochi mari, albaștri, nu prea vioi, își răsuci palmele: "Al Cristinei, dar lipsește!" "Să zicem atunci că e al tău." Foarte satisfăcută, micuța dolofană își împreună mâinile și spuse rugăciunea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind pe masa primitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]