552 matches
-
aia, un pic mai devreme. Mi-am amintit cum se răstise la Lorna Martilkova: „Te prostituai împreună cu Dalia, nu-i așa, fetițo? Ia zi tu, când ai văzut-o ultima oară?“ Și apoi lovitura de grație: Fritzie și Johnny Vogel șușotind în drum spre Valley: „Ți-am demonstrat că nu-s fătălău. Poponarii nu-s în stare să facă ce-am făcut eu.“ „ Taci naibii din gură!“ Am ieșit în goană pe hol, am băgat o fisă în telefonul public și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în jur și am văzut că-i singura femeie din local și că deja se află în centrul atenției - soldații și marinarii se înghionteau și își transmiteau unul altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
carne congelată, pe însuși directorul general al Centrului cu tovarășa Camelia, de la registratură... Așa că acum, fără să se miște, deschise cu precauție ochii și-l văzu pe Stejeran l ținând-o pe Getta 2 pe după cabluri, într-un mod intimist. Șușoteau amândoi ceva, foarte apropiați, cu antenele drepte și cu luminile de poziție stinse. Cu și mai mare uimire, Dromiket 4 văzu că, deși Stejeran 1 era scos din priză, avea destulă forță să dea din cap, aprobând ce-i sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în treacăt numeroase mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
fierbinte? Mă plăcea ca bărbat? Cea mai probabilă părea presupunerea că Moașa se hotărâse să îmbine, ca mine, plăcerea cu interesul. Nu mă îndoiam că era bine informată, că aflase tot ce le povestisem bătrânilor. Îl zărisem adesea pe Arhivar șușotind cu cei care mă ascultau. Iar faptul că venise cu un aer atât de provocator la mine în cameră, trecând peste ultima noastră discuție, era un semn: vroia probabil să încheie cu mine un pact. Căpătasem destulă putere în noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
piață și să te azvârli către ea. Dușumelele continuau să fumege, zidăriile zuruiau, învăluindu- ne într-un nor gros de fulgi albi de tencuială. Terchea-berchea, complet detașat, își săltase boturile cafenii ale espadrilelor pe o stinghioară a scaunului din față. Șușotind tot mai nonșalant versuri tot mai pasionale și tot mai greu catalogabile peste nivelul obișnuit al unei Poște a redacției... În curte, cu mișcări de câine ud, clădirea se scutura de ultimele ei olane. Mi-am zis înspăimîntat: "Uite, domnule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu abajur, și stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam Nicolici. Demonii foșgăiau deja prin sufragerie, într-o aglomerație atât de râioasă, de n-ai mai fi reușit să arunci nici un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stinseră luminile. Pe întuneric, Doru și putrezitele se prinseră, într-un cerc mare, de mâini. Își împletiră degetele cu vecinul din dreapta și cu vecinul din stânga, ca îndrăgostiții. Erau cinci persoane înșirate, la distanțe egale, în jurul mesei, șușotind. Și apoi, nemaișușotind. Prin dedesubturi, cucoana își lipi pulpa suptă de cea a Sinistratului. Controlor spiritual era, firește, madam Nicolici. Demonii foșgăiau deja prin sufragerie, într-o aglomerație atât de râioasă, de n-ai mai fi reușit să arunci nici un ac. Deuteronomul 18
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dispus să... când timpul o permite. — Mulțumesc, domnule Moonshy, a rostit Irina. K își strângea instinctiv rândurile, reafirmându-și unitatea în fața inamicului reînviat. Al treilea lucru care s-a întâmplat a fost următorul: Cale-Bătută Peckenpaw și Flann O’Toole tot șușotiseră împreună. Acum s-au apropiat de Vultur-în-Zbor și Elfrida, care se pregăteau să plece. Peckenpaw a zis: — Am ceva să vă spun. Vultur-în-Zbor și Elfrida s-au oprit. — Nouă ni se pare, a zis Peckenpaw, că toate astea au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
durează de treizeci și cinci de minute, echivalentul În aer al călcatului apei, și asta Îmi dă emoții. Îmi simt picioarele descălțate cum se Încordează sub pătură Încercând să ne mențină plutind În aer. Mă gândesc la toate avioanele alea mari care șușotesc trecând unele pe lângă altele În ceață. Se aude vocea pilotului În difuzoare. Unul dintre tipii aceia prietenoși, de genul „poți să-mi spui Pete“. Mi-e inima grea. În astfel de momente nu-mi doresc un pilot pe nume Pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i tihnească mortului somnul! - Morții cu morții, viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în farfurie, își clăti gura și mîrîi: - Ce știți voi, proastelor?! O bătea... - Cine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-au văzut nevoiți să le aducă înapoi în sânul familiei. Orașul întreg devenea un imens cartier bântuit de boală, nici un leac nedovedindu-se eficace. Aproape la fel de ucigaș ca și răul era însă zvonul care-l însoțea. Oamenii din oraș șușoteau că așa ceva nu avuseseră niciodată la ei acasă înainte de venirea andaluzilor. Aceștia se apărau strigând sus și tare că „boala coșurilor“ fusese răspândită fără doar și poate de evrei și de nevestele lor; care, la rândul lor, îi acuzau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
meu. Ghicitoarea a rămas atunci nemișcată câteva clipe. — Trebuie să așteptăm ca djinnii să se potolească, sunt prea agitați, explică ea pe ton de confidență. Se lăsă un lung moment de tăcere, apoi ea începu să vorbească cu djinnii. Le șușotea întrebări, apoi se apleca deasupra vasului pentru a observa gesturile pe care ei le făceau cu mâna sau cu ochiul. — Vărul tău se va întoarce la tine după trei semne, decretă ea, fără a preciza dacă era vorba de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e gura Iadului. Nu departe de locul ăsta neliniștitor se află, zice-se, niște puțuri secrete în care romanii își îngropaseră comorile înainte de a părăsi Africa. Nimerise oare păstorul, mergând la pășunat, peste una din aceste ascunzători? Asta auzisem eu șușotindu-se la Fès cu mult înainte ca acest Zeruali să dea năvală în viața mea. Oricum ar sta lucrurile, odată descoperită comoara asta, în loc s-o risipească imediat așa cum fac ades cei peste care dă norocul, el ticluise îndelung o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aibă atunci; trebuia așadar s-o repudieze pe una dintre ele, numai că era obișnuit cu acest lucru, iar nevestele lui de asemenea. Femeia divorțată căpăta o casă în imediata vecinătate, uneori rămânea chiar în interiorul casei lui Zeruali și se șușotea că unele rămăseseră însărcinate după despărțire fără ca Zeruali să se arate surprins sau ofensat. Bineînțeles, Sara s-a năpustit chiar în după-amiaza aceea la maică-mea ca să-i aducă la cunoștință bârfele. Eu tocmai mă întorsesem de la școală și ronțăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevinovat din lume, a început să povestească „viața exemplară a unui om foarte respectat pe care n-am să-l numesc“, evocând banditismul, jaful, dezmățul, cu aluzii atât de precise, încât toți cei de față au început până la urmă să șușotească numele lui Zeruali, deși acesta nu fusese nici măcar o singură dată rostit. — Aceștia sunt oamenii pe care credincioșii îi respectă și îi admiră în aceste vremuri de decădere! Aceștia sunt oamenii cărora sunteți mândri să le deschideți ușile caselor voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta îi făcu semn unuia dintre oameni, care azvârli peste Mariam o țesătură grosolană de culoare pământie. — Sora ta e bolnavă. Trebuie s-o luăm de aici. Am încercat să mă așez între ei; m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală, unchiul și-a apropiat calul de al meu pentru a-mi șușoti la ureche: Dacă îți spune cineva că zgârcenia este născută din lipsuri, spune-i că se înșală. Birurile sunt cele care au dat naștere zgârceniei! Nu departe de Sefru, caravana a luat-o spre trecătoarea prin care trece drumul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iute puteam, rostind de două-trei ori cuvântul „nedreptate“ și reamintind de făgăduiala făcută lui Khâli. Monarhul se uita în altă parte; eram convins că nu mă asculta; însă un cuvânt rostit de el m-a contrazis: — Leproasa? Șeful cancelariei îi șușoti o vorbă la ureche, apoi mi se adresă mie, dându-mi o palmă ușoară peste umăr: Mă ocup eu de asta. N-ai să fii dezamăgit. N-o mai dreranja pe Maiestatea Sa cu asemenea lucruri! Am sărutat mâna monarhului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
închideau deja, străzile se goleau - înainte de a ne opri în fața Marii Moschei, unde câțiva prieteni ne stropiseră cu apă de trandafiri. La acest punct al parcursului, cel mai vârstnic dintre cumnații mei, care îl înlocuia pe unchiu-meu la ceremonie, îmi șușotise că pentru mine sosise momentul să plec. Îl îmbrățișasem, după care dădusem fuga acasă la tatăl meu, unde o cameră fusese împodobită pentru noaptea miresei ce urma să fie adusă. Acolo se cuvenea să aștept. Cortegiul venise un ceas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl câțiva pumni de monezi de aur, primind în schimb laude și ovații. Punând la cale o asemenea paradă, îmi asumam niște riscuri. O vorbă răuvoitoare strecurată la urechea șefului cancelariei, apoi șușotită la urechea monarhului, și puteam fi arestat, acuzat că-mi bătusem joc de sancțiunea regală care mă lovea. Numai că riscul ăsta trebuia să mi-l asum, nu doar pentru a-mi măguli amorul propriu, ci și pentru tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coți de obiectul dorințelor sale. În sfârșit, Cairo! În nici o altă cetate nu uiți la fel de repede că ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele pe care le pândesc. De acum e vârât în confidențe, știe începutul unei fabuloase întâmplări, are nevoie să-i afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
or să se uite la mine ciudat, că știu că Warren le-a zis de operație, chiar dacă io i-am zis doar lu’ Denisha și mi-a promis că nu le mai zice și la celelalte. Credeam c-or să șușotească și din astea, cum fac ele, da’ au fost ok. La-nceput n-au zis nimic, da’ am făcut io o glumă în pauza de dimineață că nu le venea să CREADĂ că n-am mâncat nici un biscuit cu ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că de fapt se ura. E minunat să poți intra în magazine normale și să te uiți la haine: pe vremuri făceam asta doar ca să-mi imaginez că pot să le port, iar oamenii se holbau la mine mereu și șușoteau, iar io știam la ce se gândesc - ce mama naibii caută gogoașa aia grăsană aicea, când n-are cum să intre în nici una din astea? Și după aia mă duceam într-un magazin din ăla cu mărimi depășite, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]