935 matches
-
singur, singurătatea știindu-se bine că aduce după sine dorința egoistă de a te cruța și frica... Momentele tot mai dese din războiul balcanic, când, parcă trezit deodată din somn, se întreba ce căutase el însuși să-și istovească plămânii șubrezi în marșuri sub arșiță, printre muște, praf și microbi fără număr, printre ambulanțe ticsite și tărgi acoperite cu cearșafuri albe... Cui i-ar fi folosit dacă și-ar fi dat sufletul într-un asemenea mod penibil, nemaiavând nici ce dejecții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În mijlocul parcării și Încerc numărul Dave Gahan, cîntînd cu aproximație, țopăind, pe o Dacie. It’s a lie, it’s a lie, lie... You treat me like a dog, get me down on my knees... Master and Servant... Mașina e șubredă, nu rezistă celor 86 de kilograme, așa că i se desface parbrizul, scoțînd un sunet sec, discret: poc! Apoi cade Încet, văzînd cu ochii. După care continuăm să fugim, rîzÎnd isteric, prin ceața care-și lasă gustul unui curaj inconștient și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ales mare lucru. Mai degrabă toată Rusia ar trebui aruncată la gunoi... Dar poate că dumneavoastră sunteți de altă părere, doamnă Prodan. Soțul dumneavoastră a fost comunist. Doamna Prodan gătea la lampa cu petrol, scoasă pe verandă, pe o măsuță șubredă de lângă ușă. Nu vă faceți griji, domnule Rainea, îl liniștea c-un zâmbet cam forțat doamna Prodan ridicând capacul și amestecând în oala de pe foc. De Uniunea Sovietică știu doar că ne-a eliberat de fasciști, asta da. La noi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mustrări pentru îndărătnicia ei și mai cu seamă pentru ceea ce îmi destăinuise Alexa. N-aveam însă autoritatea morală s-o judec tocmai eu, vinovatul numărul unu. Ar fi reacționat numaidecât înăsprind tot mai mult relațiunile dintre noi și așa destul de șubrede. Cel mai cuminte lucru era s-o iau cu binele (sau cu duhul blândeții cum spunea soră-sa), să-i trezesc, cu ajutorul amintirilor, simțămintele de odinioară care dormeau somn greu. Poate în felul acesta voi reuși cât de cât s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sanctuare. Grecii n-au privit cu mai mult respect spre culmile Olimpului.) Mitul încrederii. (Americanul preferă să fie filantrop contribuind la opere de binefacere decât să afle că buna sa stare e vulnerabilă. Și că sistemul său de valori e șubred.) Mitul celebrității. (Bănuiesc că un american l-ar privi uluit pe cel care i-ar spune că Michelangelo este un mare ratat, deoarece nu și-a putut duce la bun sfârșit nici unul din marile sale proiecte; întreaga lui operă fiind
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dacă aveam absolută nevoie, pregătind în prealabil o chitanță. Între anii 1938 ― 1941, cei cinci bursieri de la "Spiru Haret" am fost trimiși la internatul liceului comercial "Nicolae Kretzulescu", aflat pe o stradă liniștită, paralelă cu strada Negustori, într-o clădire șubredă, cu un singur etaj, pustie azi. La acest internat, disciplina era mult mai relaxată. Nu era nevoie de nici o învoire pentru a pleca în oraș. Directorul, un domn cu albeață la ochiul drept, nu avea deloc ambiții pedagogice, ne lăsa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Luca, ești aici? Am tăcut în continuare, iar ea a zis și mai speriată: "Lasă glumele". După aceea a izbucnit într-un plâns nervos și mi-a trebuit foarte mult s-o calmez. Era o ființă cu un echilibru extrem de șubred. I se deslușea pe față fie o cumințenie tristă, de copil, fie ceva pervers, cu neputință de numit, care-mi amintea de avertismentul colegului meu de la spital în legătură cu plantele carnivore. Când i-am pomenit de acest avertisment, a râs cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date. Avem o răsturnare de situație, explică doctorul. Îi vorbi în unde B și milimetri de mercur, în lobi, ventricule și hematoame. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce fel de activitate bunicică? Doctorul Hayes începu să turuie denumiri: măduvă, pons, mezencefal, cerebel. Ea transcrise cuvintele într-un mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai șubred decât vechile camioane de jucărie pe care Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar cum rămâne cu treapta superioară...? Ce-i deasupra reptilei - un fel de pasăre? — Următoarea structură în ierarhie e mamiferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plin cu cereale și a treizeci și opt de baloți de fân. Cu fiecare legendă, tatăl lor devenea tot mai ciudat. Cel mai ciudat era cum stătea Cappy Schluter liniștit și suporta amintirile, pătruns de venerație în fața acestui om palid, șubred. Și mama lor tolera din partea rudei regăsite comentarii pe care nu le-ar fi acceptat nici din partea Satanei. Plecară după două zile. Luther le dădu copiilor câte cinci dolari de argint fiecăruia și un exemplar din Manual de supraviețuire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Transilvaniei. De îndată ce el se coborî la câmp, începând a lega iarăși firul vieții așezate, se începe pentru el istoria lui politică. Aceasta însă nu se putea dezvolta peste Carpați, unde năvălirea maghiară, supunând elementul românesc, înăduși încă din fașă pe șubredul prunc al statului român. Partea întâi a istoriei române se petrece in centrul Carpaților; a doua in câmpiile ce se întindeau către Nistru, Dunărea și marea Neagră. În această parte de a doua a istoriei poporului nostru, istoria vieții sale
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Și carele și turma și sărăcia-i toată. Apoi pe robi îi leagă cu mânele la spate; Se duc, se duc sărmanii, privind cu disperare În urma lor ogoare ce nu o se mai vadă, Și focul ce se înalță din șubrede colibe; Căci barbarul aprinde, doboară, mistuiește Tot ce nu poate duce, tot ce nu vrea să ducă, Și stoluri de victime cad moarte sub săgeată În vârf încârligată, al cărui fier subsese Din ierburi ucigașe un suc înveninat.” Această descriere
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
a fost trezit de cineva care îi sărea pe piept. Era fetița vecinei. Fratele și sora ei stăteau călare pe picioarele lui, cu haina agățată pe bățul unei perii de parchet pe care o legănau de zor, astfel încît cadrul șubred al patului scîrțîia. — Pe mare! Pe mare! cîntau ei. Navigăm pe mare! Lanark se sculă în capul oaselor și se frecă la ochi. — Plecați de-aici! Ce știți voi despre mare? le zise el. Săriră pe podea, de unde băiatul strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu degetul și spuse: — Asta nu-i? Nu-i un...? Noakes își șterse fruntea și zise: — Nu e un film. Lucrul de care mi-e groază încă nu s-a întîmplat. își închise geamantanul și se ridică: — Am o sănătate șubredă. Vă inoportunez și mă pun și pe mine într-o situație jenantă. Domnul să vă binecuvînteze, copiii mei. Cu arătătorul și degetul mare împreunate schiță gestul unei cruci în aer, deasupra capetelor lor, și ieși în grabă, cu gesturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în timp ce aplica vopseaua, mintea lui devenea o simplă legătură între mînă, culoare, ochi și tavan. Atunci cînd cobora să vadă lucrarea de la nivelul podelei, trăia uneori momente de bucurie egoistă, dar mintea îi era sătulă să domine ceva atît de șubred ca propria persoană, așa că se simțea fericit cînd urca înapoi, acolo unde vederea, gîndirea, membrele, vopseaua, sentimentele și pensulele erau un set de unelte de care pictura avea nevoie pentru a se împlini. Atunci cînd era extrem de ocupat cu această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea să greșească. De altfel, mă cam îndoiam de adevărurile mele destul de grosolane, în dosul cărora știam că se află totdeauna gata oricând să le dezmintă și altele, în stare să le desființeze pe acestea din urmă, până la primele, destul de șubrede și ele, dar toate, absolut toate demne de încredere. 19. Firește, nu despre adevăruri ca atare vorbesc eu aici (sau scriu, pentru că s-ar părea că scriu), ci despre cele de orice fel, chiar despre cele pe care le trec
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
început să-mi molipsească sfintele relicve și volumele sacre și au să le dea o răceală...“. Privesc hârtiile înnegrite din fața mea, cu un acut sentiment al derizoriului. Mă încăpățânez totuși să le caut sensuri, pe cât de logice, pe atât de șubrede. Un fel de început de ierarhizare mă îndeamnă să le deosebesc pe cele așa-zise importante de celelalte, ba chiar să le despart, după criterii conștiente, dar, firește, renunț. „Gândesc, deci nu exist“, îmi spun și râd, pe bune. Aș
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am sărit gardul. Sub pașii mei foșneau frunze uscate, nucile se înnegriseră, cădeau, călcam și peste ele. Ușa era întredeschisă, dar n-am intrat. M-am dus pe veranda din fața casei, lângă o măsuță, m-am așezat pe o bancă șubredă. În jurul meu vedeam urme proaspete de locuire, ca și cum casa ar fi fost părăsită de puțină vreme, în mare grabă. Veranda aceea de câțiva metri pătrați, înecată în liniște pustie, avea două laturi acoperite cu geamuri și două laturi libere, descoperite
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
înguști zâmbeau. ― Ea, vreți să spuneți... ― Nu, nu, dragul meu, vorbeam despre mine. Încep să cred că olandezul avea dreptate. Pentru Melania, vârsta rămâne un amănunt lipsit de semnificație. Locotenentul își aminti silueta fragilă a bătrânei, mâinile uscate cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ciudă, de fapt nu simțea nimic în afară de durere și o oboseală grea, fierbinte care i se scurgea treptat în mădulare." Dacă nu se întorc într-o jumătate de oră am pierdut partida..." Florence Miga fricționa mâinile Melaniei. Bătrâna, mai șubredă ca niciodată, stătea inertă. Semăna cu o flacără care abia mai pâlpâie. Obrajii uzi păreau străvezii. Lacrimile cădeau pe blana motanului care se scutura ciulindu-și urechile. Ioniță Dragii, galben la față, își dădu drumul pe un scaun. Șopti trecîndu-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
amatoare de senzații tari..." Maiorul surâdea alb. ― O femeie sensibilă... ― Extrem de sensibilă, întări pilotul. Zâmbi jenat: O să vă închipuiți probabil că sânt sentimental. ― Nu-i o crimă: ― Am considerat-o totdeauna ca pe o soră a mamei. O soră neajutorată, șubredă. Inima, știți... Mi-e teamă că nu va rezista. Maiorul îl privi lung încercînd să nu zâmbească. Rosti absent: ― Strada Aristide Condurache, deci... ― Da, o vilă mică, vopsită în galben... În cartier i se spune Căsuța cu zorele. De la Grădina
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de la fereastra ei. De unde-i cunoștea e un amănunt interesant, însă deocamdată subsidiar. Dar ce am realizat eu? în ce măsură filmul poate constitui o probă împotriva Melaniei Lupu, că de indicii sânt sătul până în gât. Dau toate indiciile contra celei mai șubrede dovezi. Dar unde s-o caut? De unde s-o scot?" Instinctiv privi spre geamul bătrânei. Ochii i se izbiră de gratiile înguste de lumină și un oftat greu, ca un geamăt scăpat din fundul pieptului, i se urcă pe buze
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de șerbet: ― Unde am rămas, draga mea? Eram deci în insulele Bermude. Un prinț excentric pe care-l cunoscusem la Istanbul... În odaia goală, femeia visa cu ochii deschiși. Povești exotice cu prinți indieni și apași seducători, îndrăgostiți de bătrânica șubredă, înghesuită în patul de bronz. Vorbele se rostogoleau, susur limpede veghind somnul motanului. Târziu adormi strângând în brațele ofilite cărămida care se răcise. * Doru Matei crăpă ușa aruncând priviri furișe. Din odaia lui Grigore Popa răzbătea un glas cu intonații
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mi-a făcut! ― că, în contrast cu răceala ce mi-o arăta mie, tata îl iubise enorm pe Dinu care, ziceau vecinii, fusese un băiat extrem de cuminte. Într-o iarnă, jucîndu-se îmbujorat și fericit, se îmbolnăvise de pneumonie. Trupul lui de înger șubred rezistase doar trei zile. După care a murit. Am înțeles că, zguduit de moartea fratelui meu, care îi lăsase în suflet o rană nevindecată, tata dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rele, s-ar fi bucurat că a rămas chior deoarece în felul acesta semăna cu vestitul amiral, deși împrejurarea în care își pierduse ochiul nu era deloc glorioasă. Faptul se petrecuse la prima cursă în ocean, pe un vas destul de șubred, a cărui punte plină de pete de ulei și lunecoasă juca sub picioare pe timp de furtună. Sub rafalele unei furtuni oribile, Nelson a ieșit să caute ceva pe punte și a observat acolo un domn foarte distins, bine îmbrăcat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]