1,581 matches
-
uneori de vânt și de ploi șuierătoare: „Septembrie picură livezile prin ochii aurii, pierzători,/ Copacii dansează-n brațe durerea în roșu. Arzători,/ Coboară și cerul, tresărind plumburiu, o dată cu ele/ Cad frunze... și iar le rotesc, tot mai departe de stele...(Șuieră toamna). Există și o altfel de muzică a toamnei, aceea a zilelor luminoase, pline de rod. Cuvintele mele nu reușesc să redea valorile artistice, care se adresează direct sufletelor noastre, ca sunetele armonioase ale unei simfonii de George Enescu: „Toamna
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
de ape ciripit de păsărele, animale să se adape noaptea într-un dans de iele, să nu am apă curentă nici lumină de la stat nu vreau datorii, o centă cu mine să stau la sfat, să aud vuiet de vânt șuierat de ploaie rece , cerul, acoperământ când soarele mă petrece, iar când mor să-mi facă o plută cu un pat de crengi uscate și-n lumea necunoscută să plutesc pe mări și ape, să mă poate noaptea vântul, stelele mă
SINGURĂTATE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370608_a_371937]
-
Acasă > Literatura > Proza > CETATEA Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Construiește cetatea. Cetatea în care tu însuți vei locui întreaga viață. Vânturile vor bate. Viscolele vor șuiera. Zapezi vor îngreuna mersul, dar tu... vei stă în cetatea ta, neatins. Dacă vei știi s-o construiești, ea te va apăra. Acolo nu vor pătrunde nici frică, nici pasul greșit, nici lumea din afara fără voia ta. E lumea ta
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
ÎNDURERATE PLÂNG Nori de plumb aleargă repezi, ca mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul în sinistrele culori, Spre meleaguri însorite pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic peste-nvolburate ape. Frigul îți pătrunde-n oase, întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, câinii urlă a pustie, Sufletul se nalță-n ceruri, pe lugubra simfonie Plâng pe piatra
PLÂNG de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369768_a_371097]
-
umbre dese, umbre sumbre; Umbre palide, umbre reci, peste tot umbre, mii, sute, O pădure de umbre uscate și mute. Cu ochii legați printre umbre călcam, Căutam raza soarelui de-argint și n-o găseam, Iar timpul zbura pe lângă mine șuierând ... Și omul și viața se stinge treptat tremurând. E greu printre umbre să găsești Pasărea cu ochii de foc și s-o ochești, Să-i înveți zborul eternității, Să lași în urmă umbrele dimineții. JOCUL UMBRELOR Mi-au pătat chipul
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
din 07 februarie 2015. Când cad se prăvălesc din ceruri visele noastre prinse-n apă ce ia forma În ierni ... Când fulgii se aștern pe fruntea ta Greierii cântă în urmă mea Norii se dau la o parte Și vântul șuiera aparte Când fulgii se topesc pe geana ta Mierlele cântă, visele se-nfiripă Ceață dimineții se ridică Și zefirul adulmeca poala Ce nu se ridică precum aș vrea În căldură amiezii Precum sudoarea ta ce urca la cer în stropi
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
nori din care cad se prăvălesc apoi visele ce ne izbesc ... Citește mai mult Când cadse prăvălescdin cerurivisele noastreprinse-n apace ia formăîn ierni ...Cand fulgii se aștern pe fruntea taGreierii cântă în urmă meaNorii se dau la o parteși vântul șuiera aparteCând fulgii se topesc pe geana taMierlele cântă, visele se-nfiripăCeața dimineții se ridicași zefirul adulmeca poalaCe nu se ridică precum aș vreaîn căldură amieziiPrecum sudoarea tace urca la cerîn stropide viseadunate în noridin care cadse prăvălesc apoiviselece ne izbesc
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
lor, vociferând și comentând nemulțumită, mulțimea s-a îndreptat spre ieșire. Muncitorul care spusese că nu îi ajunge pâinea și pensionarul reangajat, discutau aprins, gesticulând. Aproape de ieșire, doi indivizi - două figuri cunoscute, doi „colegi de serviciu” - le-au ieșit înainte, șuierându-le amenințător: „Nu vă ajunge pâinea?! Nu aveți conserve?! Lasă că vă săturăm noi, de pâine și conserve, pe Traian!” Deși amenințarea a fost aruncată printre dinți, pe un ton coborât, ea a fost auzită și de alți muncitori. Instantaneu
ULTIMA CONFERINŢĂ DE PARTID de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368107_a_369436]
-
fi trecut pe tip cu vorbele lui cu tot la capitolul fantastic. Dar viața îți pregătește zi de zi, clipă de clipă, surprize de tot felul. Bune sau rele, frumoase sau urâte. - Acum ... aici ... te doresc cu ardoare ! Cuvintele ieșeau șuierate printre buzele ei ocupate cu sărutatul trupului meu, metodic, parte cu parte, bucată cu bucată. Palmele mele îi frământau și remodelau trupul gol, poposind cel mai adesea pe zonele ei cele mai erogene: pulpele, fesele, sânii și organul genital, care
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
revine ciclic în actualitate, strivindu-ne sub călcâiul eternei confruntări dintre est și vest, dintre sus și jos, dintre mare și mai mare. Încercați să-l rostiți cu voce tare, relaxat. Nu veți reuși. E un enunț poticnit, sună bolovănos, șuierat printre dinți, sacadat, întrerupt de consoane cu icneli. Focul sugerat în el sună a ardere mocnită, nu a flacără purificatoare ce flutură liberă, cum și-ar dori-o orice revoluționar corect. Pe scurt, situația e indecisă, chiar dacă miroase a fum
MERE ŞI MITRALIERE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353286_a_354615]
-
căutat? Am auzit bătând în ușă, dar, știți...am o pântecăraie... --Termină cu fleacurile, răcni primarul, ce-ai făcut cu amărășteanul? --Nimic! Nu l-am găsit acasă. --Primarul, să leșine de apoplexie. Voia să țipe,dar parcă îl gâtuia cineva. Șuiera sacadat: --In...coști...entule...o...spui așa...Tre...buia...să-l aștepți...toată ...noaptea.De ce-ai mai venit aici? Du-te! Pleacă! --Calmați-vă, domnu’ primar! Nu mi-a venit ideea să stau toată noaptea la ușa lui. --Nemernicule! Mă
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
pun o viză și să-l duci urgent la Anișoara ca să-l înregistreze pentru proxima ședință de Consiliu. Cu privirile-n plafon , vicele începu să bălmăjească: --Nu înțeleg...Despre ce contract vorbiți? Nu-mi amintesc... --Cum nu-ți amintești, ticălosule? șuieră primarul scrâșnind din dinți. Ești mai periculos decât Bucluc. Ăla vrea doar să fie corect, dar tu, lichea ordinară, vrei să-mi iei locul. Fălcuțele lui Dolofanu începură să tremure, pe când fața-i lividă se crispă într-un rânjet cu
S.R.L.AMARU-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352927_a_354256]
-
limbă imponderabilul gust de femeie; fiindcă norii miros mereu a nori și nu a chihlimbar iar orhideele, vai, bietele de ele nu pot, oricât s-ar strădui, să imite parfumul din canturile lui Maldoror; fiindcă vântul n-a învățat să șuiere pe o singură voce iar avalanșele, în văile de abrupt măcar odată nu s-a întâmplat să vuiască precum înflorirea liliacului; fiindcă părul tău nu-mi lasă pe obraz amintiri la fel de diafane că atingerea driadelor iar sânul nu ți-l
ÎN LEAGĂNUL IERBII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354408_a_355737]
-
crengile Pe drumul spre peșteri ostenite Ce glăsuiau în van Despre umbrele moi. Se rumenise infinitul În cuptorul regenerării Și-am poposit La locul hotărât, Dar tot n-ai apărut! Spaima săpa sardonic Acolo, în alveola pădurii, Unde duhuri nocturne Șuierau în văile-abrupte. Acolo, în desișuri silvestre, Ai încercat cândva Să bați în piroane veșnicia, Însă chingile s-au rupt Și din vina mea, Îmbolnăvindu-ne iremediabil De năzuințe Cu un cod azi ilizibil, Furișat în orbite. Pribeagă, Fremătam de nerăbdare
TE-AM ÎNTREBAT ADESEA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353764_a_355093]
-
viziunii poetice: marea din poeme precum Remember, Țărm, Asfalt, Nu vei simți risipa căutării, Zănatic zbucium, Un singur trup sau cocorii, cu țipătul trist al plecării, dar și cu amplul zbor al întoarcerii, se asociază cu mărul păcatului primordial: "va șuiera pe mare pierdută-ntotdeauna/ iubirea ce-nflorise doar pentru noi în zori/ priveam tăcută valul și așteptam sosirea/ cea tainică și tandră, ca zborul de cocori" (Doar pentru noi). Și mai e ceva. Există în orizontul mito-poetic de totdeauna credința
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Fluieră pământul, paguba-i lălâie spânzură cuvântul în arac de vie pomii albi de floare rotunjesc săruturi se-aburesc în soare, pârguiesc în muguri șuieră lumina între nișe sparte bâzâie albina a mimului soarte fluturii coboară polenul în mine mă prind într-o doară de răstitul bine și îl pipăi moale, și îl miros tandru și-l iau de la poale să-i răspund meandru foșnet
FLUIERĂ PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353942_a_355271]
-
au țâșnit din ochii doamnei: -Domnule, te văd om serios! Eu nu sunt din alea care îți spun două vorbe... Și dă să mă ocolească. Dar eu, nenorocitul, scai după ea: -Care sunt cele două vorbe? Doamna se întoarce brusc, șuierând furioasă: -Hai sictir! Stupidă curiozitate!.. Laserele doamnei mi-au pătruns prin orbitele goale până-n encefal. Am mers după ea ca o oaie capie. Miorlăiam jalnic, împiedicându-mă de toți stâlpii și copacii: -Dați-mi, vă rog, ochii!..Voiam să vă duc
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
ca o oaie capie. Miorlăiam jalnic, împiedicându-mă de toți stâlpii și copacii: -Dați-mi, vă rog, ochii!..Voiam să vă duc sacoșele, doamnă! Ochii mei...Vă rog, ochii!.. Doamna s-a oprit brusc, s-a întors și iar mi-a șuierat în orbite: -Ascultă, boșorogule! Vrei să-ți scap în țeastă o sacoșă? Te capeți cu două faruri în loc de ochi. Și își văzu liniștită de drum săltând sacoșele în ritmul șoldurilor. De data asta ochii de gorgonă ai doamnei m-au
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
singură vorbă) își încheia porunca procuratorul Ponțiu Pilat, cu un proverb din scrierile lui Plaut. Marcius Cenna înfășură documentul și apoi îl puse în mâna celui care citise. -Asta este pentru Sinedriul vostru în cazul în care vor o explicație! șuieră acesta printre dinți. Iudeii începură să vocifereze însă centurionul le întoarse spatele fără să le mai spună nimc și se îndepărtă după ce mai privi încă o dată către Iisus care agoniza pe cruce. La ordinul centurionului Gaius Cassius legionarii făcură zid
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
simtă descătușați... - Ești nebună!... îi șoptesc. M-ai băgat în cea mai mare belea, Raisa! Cum mai ies eu din asta acum? Mă vor spânzura... Franz, după câteva clipe de uimire, se îndreaptă cu pași mari spre Raisa și-i șuieră printre dinți: - Ești o jidoavcă nenorocită! Acum m-am convins... Meriți să mori! - Iar tu ești un monstru! Ești o canalie, ești un animal!, zbieră Raisa apropiindu-se atât de mult că aproape își atingeau vârfurile nasurilor. Reacția a fost
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
și care venea ca un tăvălug în lumina acelei după amieze. Nimeni nu fu însă prea impresionat, fiindcă uneori vântul care bătea dinspre deșert năștea astfel de furtuni. Impactul cu zidurile fortăreței făcu ca nisipul roșcat venit dinspre Pereea să șuiere șfichiuind piatra iar soarele își acoperi din nou fața datorită norului de praf. Cineva dintre sclavii casei lui Ponțiu Pilat veni repede și închise ferestrele îndată. Draperiile grele din lână roșie fură trase iar vuietul vântului se mai estompă. Cu toții
AL SASELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354053_a_355382]
-
avem a face atunci când se reped iar să-l înjunghie pe maestrul Alexandru Arșinel o parte din răspânditorii clișeelor cu evenimentele din decembrie 1989, pregătindu-i din nou iataganul mișel pe care scrie vină nu numai a celor ce-l șuieră pe deasupră-i, ci și a celor care făuresc iataganul! N-a scăpat de clevetire și ură turbată maestrul, când, la piept cu moartea, a biruit, suferind un transplant de rinichi. Ce multă fiere puteau vărsa atunci înfierbântații răsăriți din puțul
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
Inima mi-a stat în loc. Mi s-au muiat picioarele. Mi-au dat lacrimile. Au trecut chiar pe lângă mine. Servus, mi-a spus, privindu-mă stăruitor în ochi ca să-mi închidă gura. Acum sunt ocupat, vorbim altă dată, mi-a șuierat printre dinți, dându-mi de înțeles că e mult mai bine să tac, să nu-i fac o scenă. Am urlat de durere. Un urlet cum niciodată nu mi-a mai ieșit din piept. Nu-mi puteam închide gura. Dar
UN ALT PUNCT INTERIOR de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347228_a_348557]
-
bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
din palma ciuturii. Lângă ea, ulița mare își scutură praful de pe genunchi. Ici-colo iarba trage să moară. Despletite, sălciile se roagă pământului să le arate rădăcina ploii. Soarele trece pârleazul către amurg. Căldura și-a mai răcorit sângele. O mierlă șuieră ca un flaut, pe maidanul de lângă biserică. Satul începe să se ofilească asemenea bunicului care în fiecare dimineață caută drumul spre cimitir. Aștept luna cocoțat pe fruntea dudului de la marginea dealului. Mă lasă timpul în urmă. GEORGE BACIU Referință Bibliografică
VREME ESTIVALA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357855_a_359184]