1,670 matches
-
spre haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii, de parcă timpul ar fi rămas pe loc. Porumb, legume, zarzavaturi peste care mută șuvița izvorului cu apa binefăcătoare, trimisă special de Domnul să le ușureze truda și, să le sporească rodnicia. Pământul în care s-a scurs toată vlaga vieții lor și din care, mult sau puțin, și-au scos traiul. Același pământ care
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
spre haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii, de parcă timpul ar fi rămas pe loc. Porumb, legume, zarzavaturi peste care mută șuvița izvorului cu apa binefăcătoare, trimisă special de Domnul să le ușureze truda și, să le sporească rodnicia. Pământul în care s-a scurs toată vlaga vieții lor și din care, mult sau puțin, și-au scos traiul. Același pământ care
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
știu să fi avut vreodată o soră. Mama mi-ar fi spus. Ștefaaan, insistă Maria, cu siguranță nu face parte din scenariul tău? Tania îi privea cu fața senină. Urmărea reacția Mariei și, din când în când, își arunca o șuviță de păr șaten, peste umăr. Avea părul lung și drept, nevopsit. Rochia decoltată, cu mânecă lăsată, plină de flori mari cu albastru și bej, din material ieftin, deasupra genunchilor, lăsa să se vadă picioare frumos bronzate. - Nimic nu e imposibil
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
păcatul înșelătoriei puse la care la nașterea Dorei de către Roza și Nuți. Numai că Flaviu, fiul ei, este mic și fragil, din pricină că a fost conceput în timpul unei intoxicații etilice a tatălui său. În plus, doamna Nina, vecina stranie cu „două șuvițe rebele pe tâmplă“ îi iese mereu în cale Arianei. Bătrâna nebună trăiește cu impresia că Ariana este tocmai fiica ei pierdută în timpul războiului. Excentrica doamnă cu părul alb se va dovedi a fi mama lui Mihael (între Ion și Mihael
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
țâncii ies cu pantalonii scurți Ce liniștită zi și calmă Că mie mi se-nchide pleoapa Ogoarele se văd ca-n palmă Și mici sătenii, care dau cu sapa La câțiva pași, mulțime de izvoare Își caută o albie comună Șuvițele de apă se-mpreună Și pornesc la vale către mare Nu m-am mișcat din jilț deloc De parc-aș fi stăpânul lumii Și altă-ngrijorare nu mi-i Iahnia doar să nu dea-n foc. Mersul pe mare Puțin
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
țâncii ies cu pantalonii scurți Ce liniștită zi și calmă Că mie mi se-nchide pleoapa Ogoarele se văd ca-n palmă Și mici sătenii, care dau cu sapa La câțiva pași, mulțime de izvoare Își caută o albie comună Șuvițele de apă se-mpreună Și pornesc la vale către mare Nu m-am mișcat din jilț deloc De parc-aș fi stăpânul lumii Și altă-ngrijorare nu mi-i Iahnia doar să nu dea-n foc. Referință Bibliografică: Primăvară brusc
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 789 din 27 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lasă-mi numai una Din nopțile toate Amiroase luna A singurătate Ci dacă mă văd Admirând stingher Ca la un prăpăd Cum plouă din cer, Auru-n șuvițe Pentru plete lucii Prin livezi și vițe Cântă iarăși cucii Și tu poți să mergi În altă galaxie cu oglinzi. Să ștergi (Ce profilaxie!), Rănile ca semne Ce-au să ni se-ntâmple Morții noastre demn e, Să ne bată
O SINGURĂ NOAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352086_a_353415]
-
zăbale! Înșeuat și înhămat, calul ăsta nărăvaș pe unde nici n-ai visat mi te poartă mintenaș! Adunând, în goana lui, clipele de fericire, ajungi una cu pământul care te-a creat, iubire! Mărturisire Ce drag îmi este chipul tău, Șuvița ce-ți cade pe frunte Și ochii tăi ce caută mereu, Alți ochi strălucitori de ciute! Gurița ta, nesățios privesc Și rodiile-i le-aș mușca! La pieptul tău m-aș încălzi Și lin izvor mi-ar susura! Dând tonul
SECVENTE IN ALB SI NEGRU II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356427_a_357756]
-
spre haturile Dunării până la care nu sunt mai mult de șapte, opt chilometri. Se apleacă oamenii pe sapă, lucrând pământul la fel cum făceau părinții și strămoșii, de parcă timpul ar fi rămas pe loc. Porumb, legume, zarzavaturi peste care mută șuvița izvorului cu apa binefăcătoare, trimisă special de Domnul să le ușureze truda și să le sporească rodnicia. Pământul în care s-a scurs toată vlaga vieții lor și din care, mult sau puțin, și-au scos traiul. Același pământ care
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
numește: boala dragostei, există și un cântec superb, în franțuzește, cu acest titlu: “La maladie d'amour”. “Curge curge, boala dragostei, în inimile copiilor de la 7 la 70 de ani”. Așa spune cântecul. Râul însorit unește în patul său plutitor, șuvițele blonde, șuvitețe brune ... etc. Cu toate acestea, iubirea totală a scriitoarei, este ca o ardere-de-tot pe altarul de jertfă. Ea spune: “Dau oricât dacă trebuie să jertfesc ceva. Mă dau pe mine”. O jertfă mai mare nici că se poate
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor, Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra Oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, Femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu, inimii-răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână, Precum e Timpul, cu ale sale anotimpuri." Mi-
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355523_a_356852]
-
de piele scorojită cu încuietori galbene, își potrivea ochelarii rotunzi pe nasul împânzit de vinișoare albăstrui, alegea o oglindă cu mâner și ramă albă de lemn, aducând-o cu un gest aproape grațios în dreptul obrazului clientului său. Îi ridica o șuviță de păr cu două degete și întreba: „Scurtăm?” Moșu’ Klesch cumpănea câteva clipe, contemplându-se în apele tulburi ale oglinzii, și decidea cu jumătate de glas: „Mda. Parcă trebuie să scurtăm.” Moșu’ Sibla se apuca de lucru, mânuind o foarfecă
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
erau totuși o soluție” - spunea Kavafis. Unde sunt barbarii? Unde sunt motivațiile noastre? Și dacă n-or să mai vină niciodată? Barbarii din noi încă așteaptă sperând. Și deodată se face seară în mine. * Singurătăți aglomerate, populate de umbre, de șuvițe prelungi de tăceri, de sunete scurte și înfundate. Singurătăți suverane, imperative, emblematice, înscrise pe frunți aureolate de idei strălucite. Singurătăți. Pustietăți. Arșiți de gânduri. Suspans. Oaze de speranță după izvorul salvator. Singurătatea care te face puternic și vulnerabil în aceeași
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356725_a_358054]
-
de beteagă Nu mai poate să-nțeleagă Ornicul din univers Cad semințele din lan Și le duce vântul hăt Pe o mare de omăt Unui negustor viclean Merge vara fără alibiu Cu trăsura după iarnă Pe când curge la povarnă, O șuviță de rachiu N-am să mai revin succint Peste câte sunt priveliști Și lăsate de izbeliști Într-un singur labirint De aceea mă întorc Și-mi stau singur împotrivă Latră câinii de parșivă Ziua neagră, la New York! Referință Bibliografică: Ziua
ZIUA NEAGRĂ, LA NEW YORK de ION UNTARU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356781_a_358110]
-
privit. Cel ce știe, întotdeauna ascunde ! Fiecare om are rolul său, cum oare vă închipuiți că putem fi singuri, de capul nostru în universul ăsta mare sau foarte mic? Din ciclul.. să fim sinceri. Scrierile mele sunt străbătute deseori de șuvițe din umorul meu mai special, mai dureros și câteodată răzbătând conveniențele ... vă rog încercați să-l înțelegeți ca pe-o izbândă personală. Țin să mulțumesc tuturor din școala mea, din mahalaua mea din centru, din viața mea ... din lumea mea
PROFIL DE AUTOR. SUNT UN PERFECŢIONIST de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355611_a_356940]
-
si asa te faci copil. De fapt, tu nu ești așa bătrână, ai câteva riduri dar nu-i nimic îți dau cremă de față cu care se dă mama și te faci tânără. Părul e negru cu alb adică ai șuvițe, mama se duce la coafor să le facă, tu le ai făcute gata. M-am plictisit repede și de desene animate și de desenat și m-am apucat de altceva. - Bine, zice Catinca, nici nu-mi pasă dacă murești! Apoi
BUCURIA ÎNTOARCERII ÎN TIMP DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355617_a_356946]
-
lucrurile și apoi punându-le la loc, așa fără să se oprească,iar și iar. La capul patului se afla chiuveta apa curgea cu zgomot de pietre rostogolite pe caldarâm.În fața ei, o femeie cu părul vâlvoi încerca să prindă șuvițele încurcate cu o perie cu câțiva dinți; gestul era formal, căci nu atingea nici un fir de păr. Se strâmba în oglindă și la Gențianne. Ținea peria în mâna stângă, iar în dreapta avea o cană meatalică pe care o bușea de
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA Autor: Carmen Suissa Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 4 Sydney Sydney devenise o femeie frumoasă. Părul îi era de un șaten cald, cu șuvițe blonde, luminoase, drept și lung până la umeri. Ochii de culoarea alunelor erau împodobiți cu gene negre, iar privirea îi era pătrunzătoare. Făcuse sport toată viața ei și se bucura de o silueta fină și elegantă. Putea spune că, la cei
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368799_a_370128]
-
să-i descos, Candid mister cu fața cea mai albă, Pe care un zâmbet blând se scaldă. Înger frumos cu ochii scânteind, Reflexe de-nțelesuri multe aducând, Vestiri oculte în grai necunoscut, Ce parcă-i doar de inițiați știut... Bălaie șuvițele chipu-ți luminează, Arcuindu-se ușor năsucul ți-nobilează, Drept între frumoșii pomeți catifelați, Numai în file de poveste poți să-i cați... Vai, da e o față așa senină, luminată, Cum nicio zână pe străzi nu se arată, Ce pe
FERMECAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370813_a_372142]
-
grosime. Ar trebui să se simtă confortabil, dar ea caută și, nu stie ce sau pe cine. Sub mănușile fastuoase, pielea palmelor ustura, crapă, zemuișete că o rășina lichidă. Părul femeii este stacojiu și îi ajunge pe umeri. Ea simte șuvițele. Reci. Fără textura, ca și cum ar fi moarte, nu i-ar mai aparține. Palmele! Ascunse în mănuși că de opereta, palmele Mărținei ard că în flăcări. Atunci, de ce trupul ei tremura că sub ger teribil? I s-a făcut piele de
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
milă. Eram uimită de acea reacție a ei.Așa cum plângea, părea un copil neajutorat și eu simțeam că mi se sfâșie sufletul de durerea ei. I-am atins delicat părul lung ce-i căzuse pe ochi, înlăturându-i de pe față șuvițele lungi negre și privind-o în ochii, în care vedeam o spaimă neștiuă: -Ilinca,nu mai plânge, te rog! Liniștește-te și dacă tu asta dorești, poți să-mi spui necazul ce te face să suferi! Nu voi spune la
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
nou spre masa la care se așezase asistenta. Bărbatul din fața ei asculta absent, plimbându-și privirile de-a lungul terasei. O zări pe Vasilica și îi zâmbi. Fata își duse repede mâna la părul prins în coadă, verificând dacă nici o șuviță nu ieșise din elasticul scămoșat, după care îi zâmbi și ea. Știa că era drăguță, așa că nu fu mirată când, după plecarea asistentei, bărbatul îi făcu semn să vină la masa lui. O întrebă dacă îi poate oferi ceva, iar
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
Visare > VISARE NOCTURNĂ Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului 306 VISARE NOCTURNĂ Sunt îndrăgostit? Se poate, De cine oare? E o întrebare. Dar în nopțile înstelate, Eu găsesc să cânt, Când șuvițele buclate, Peste umeri, S-au răsfrânt. Dar tu încântătoare, Te întreci cu Luna, În zâmbire și Emani în cale-mi, Raze doar de fericire. Amândoi și fără teamă, Ne vorbim mai mult, În șoaptă. Luna nu bagă în seamă, Chiar
VISARE NOCTURNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369845_a_371174]
-
ai spus, Cristina, atunci când ai venit? - Pentru că..., ați vorbit... la telefon și, pentru că erați supărată și... - Lasă..., lasă..., ai dreptate! Nu-i nimic! o liniști ea pe fetiță. O sărută pe frunte cu aceeași intenție de liniștire, îi așeză o șuviță rebelă după ureche și se ridică de pe pat, moment în care se auzi o bătaie puternică în ușă. Emanuela, încă dominată de gânduri, tresări. Își reveni destul de repede, se îndreptă grăbită spre ușă și o deschise dintr-o singură mișcare
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
Cum să fiu eu Învăluit de umbre, Când în fața Ei, Până și îngerii-și Contenesc fâlfâitul? Mi-aș trece pe umeri O eșarfă: Strălucirii ei Să-i răspund Barem C-un sâmbure de lumină. Și soarele s-a-ndurat, Împrumutându-mi o șuviță Din aurul lui. Împopoțonat astfel, I-am aținut calea Dragei mele. Dar ea trecu prin 'nainte-mi Fără-a mă lua în seamă. Ca o stană rămăsei; Cucuvelele-mi Tânguiau în urechi... Într-un timp mă pomenii Strigându-i (fără a
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]