KorAP: Find »[drukola/base=șuviță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...68 >

1,700 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411

obosiți și dornici de somn. — Ești fericită, nu-i așa, draga mea? Jake se uita la ea cu atenție. Sigur că sunt fericită. Nu regreți că ai ieșit din cursa șobolanilor? Că ai venit să trăiești aici, cu mine? O șuviță din părul lui lung și negru îi căzuse, absolut fermecător, peste ochi. Capătul îi atingea buzele. Stomacul lui Alice se contracta de atâta dorință. Femeia a clătinat din cap, și-a mai tras o dată nasul și a zâmbit. Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
știa despre ea. Oamenii răi nu izbucnesc în lacrimi. Și nici fetele bune, dar îngâmfate. Stai jos, a îndemnat-o el, împingând grăbit restul de cărți către capătul canapelei negre și uzate. Alice și-a dat la o parte o șuviță de păr și l-a privit cu ochi înlăcrimați și jenați. Te rog să mă ierți, a spus Hugo, dar cred că ne-am mai întâlnit. N-ai fost la cursul prenatal de la Spitalul de Vest? Alice a dat din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
acum, lătrăturile se împleteau cu sunetul strident și tânguitor emis de Theo, trezit din somn. Alice s-a ridicat și și-a tras blugii pe picioarele lungi și palide. Apoi a început să-și încheie cămașa. Și-a trecut o șuviță de păr după ureche și i-a surâs lui Hugo stânjenită. — Ar trebui să plec. Sigur, a spus Hugo cu o grimasă, blestemând câinele. Vorba ceea: caninus interruptus. —Ai un număr de taxi? — Da. Stai puțin. Nenorocit, Hugo s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
foarte la modă din Soho existaseră automate cu bomboane. Fuseseră golite, pentru ca ulterior întregul conținut să fie aruncat în el și în Amanda. Ochii i-au trecut nepăsători peste femeile îmbrăcate în haine din piele de culoarea caramelului, care aveau șuvițe groase, blonde sau care se învârteau de colo colo în pantaloni negri, mulați pe corp, care le scoteau în evidență fundurile. Cândva, femeile astea i-ar fi trezit interesul. Dar nu și acum. Hugo și-a trecut o mână peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
lui Alice, dar, pe măsură ce se apropia, senzația de familiaritate dispărea. Părul persoanei aceleia nu atârna, ca o mătură, până în dreptul umerilor, așa cum îi atârna lui Alice. Părul acestei femei, greu și strălucitor, era ridicat într-un coc la modă, cu șuvițe rebele, care îi încadrau chipul prelung și gânditor. Și fața îi arăta altfel; era bine conturată și căpătase un aer dramatic datorită machiajului iscusit. Ochii erau întunecați, gura devenise plină și roz, iar obrajii alungiți sclipeau. Hainele cu care era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
haine și un machiaj adecvat, era frumoasă în cel mai dramatic și evident mod imaginabil. Și camera cum e? a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
a întrebat-o el. Obrajii lui Alice s-au colorat într-un roz pastelat. S-a uitat la el timidă, printre șuvițele răvășite peste față. Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt, e chiar uluitoare. În ce sens? a vrut Hugo să știe. Nu știu. Are ceva, s-a confesat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
văzut că femeia arăta agitată. — Ăăă... ce mai faci? l-a întrebat ea. Arăți, ăăă... — Groaznic? a ajutat-o Hugo sarcastic, conștient de ochii roșii și obosiți și de hainele mototolite de pe el. Și-a trecut o mână prin păr; șuvițele îi erau mai încâlcite decât își dăduse seama. Nici el nu mai ținea minte câte zile trecuseră de când nu se mai pieptănase. Trebuia să-și mai ridice standardele. Aspectul de boschetar n-avea șanse să impresioneze curtea cu juri, așa cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
prin mea culpa. —Ședințele de consiliere. Într-o fracțiune de secundă, Alice a înțeles. —Vrei să spui că n-ai fost la nici o ședință? În loc de asta te duceai și te vedeai cu... Tarquin? l-a întrebat Alice scuturându-și o șuviță de păr de pe față. Dumnezeule! Vocea lui Jake avea o tonalitate patetic entuziastă. —Dar, Alice, Tarquin m-a ajutat mai mult decât orice ședință de consiliere. M-a ajutat să mă cunosc. Să înfrunt lucrurile pe care până atunci nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

Ne salutam când ne Întâlneam la colectele pentru arte sau pentru comunitatea americano-asiatică. Numele ei apărea deseori scris cu litere de-o șchioapă În articolele de mondenități, Însoțit de fotografii În care ea era Îmbrăcată extravagant, cu părul Împletit În șuvițe multicolore și cu gene false la fel de groase ca aripile păsărilor colibri. Karen transcrisese cu creionul ce-i spusese Bibi, pe carnețele cu foi galbene. La Început, semne contorsionate și false Începuturi mâzgălite, mai apoi pagini pline de mâzgălituri frenetice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
de la pompe funebre o poză cu mine făcută cu trei ani În urmă În timpul unei călătorii În Bhutan. Arătam În putere și fericită În poza respectivă, dar aveam un păr groaznic - nespălat de trei zile. Părul Îngrășat Îmi atârna În șuvițe lungi, În vârful capului era lipit de scalp, iar În jurul frunții aveam un fel de șanț acolo unde-mi stătuse lipită de cap, din cauza căldurii și a transpirației, o pălărie de soare. Himalaya, mda... Cine ar fi crezut că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
ai o aparență de neuitat decât una insipidă. Am Învățat să-mi transform defectele În efecte. Mi-am făcut sprâncenele dese și mai negre, mi-am pus inele cu pietre mari pe degetele boante. Mi-am vopsit părul cânepiu În șuvițe lungi aurii, roșii și negre strălucitoare și le-am Împletit Într-o coadă grea care-mi atârna până la coapse. M-am Împodobit cu straturi de culori neașteptate, tonuri incompatibile asortate prin textura materialului, model sau felul cum cădea acesta. Purtam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
cu vopsea. Avea mâinile aspre ca ale unui muncitor de rând. Nu era genul de bărbat care să-i cumpere unei femei flori sau să-i spună vorbe măiestrite, spre deosebire de Harry. Părul lui Moff era și el la fel de neîngrijit, cu șuvițe lungi Încâlcite strânse Într-o coadă de cal, cu linia unde Începe părul avansând din ce În ce mai mult și accentuându-i fruntea deja lată. Acest ultim detaliu Îl făcea să pară foarte deștept, ceea ce și era, Harry o recunoștea, deși știa și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
visa să ajungă să lucreze Într-un salon de frumusețe Într-o bună zi, Îi făcuse un permanent, iar acum, oricât ar fi Încercat să-și Îmblânzească buclele foarte mici cu care se alesese, părul ei era un amalgam de șuvițe care stăteau În toate direcțiile. Purta o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni largi la fel de insipizi. Nu mi-a stat niciodată În fire să judec oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i trecuse prin cap să zică asta. Era important ca oamenii să se identifice cu locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca toată ființa ei, buclate după ureche. Felicia avea gambele lungi, puțin prea lungi chiar, și niște genunchi proeminenți, de fată cuminte. Când urca pe scaun, începea să se foiască, azvârlindu-și picioarele înspre toate punctele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
mine, dezvelind o jumătate de sân. „Victorie! Ia uite-aici!“ Mă uitam la sân, nu la poză. „Nu fi porcovan! Aici, în colțul din stânga!“ În colțul din stânga nu se zărea nimic. Sau poate aveam eu clăbuci în ochi. „Ce?“ „Printre șuvițele de păr. Chiar nu observi?“ M-am șters pe-un prosop și-am apropiat fotografia de ochi, cum fac bătrânii cu restul de la magazin. Țiganca peste care Luchian își pictase grădina lui de zarzavaturi merita toți banii: provocatoare, tuciurie, misterioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cu restul de la magazin. Țiganca peste care Luchian își pictase grădina lui de zarzavaturi merita toți banii: provocatoare, tuciurie, misterioasă. Acum distingeam culoarea părului, parcă fotografia completase desenul, desfăcând trăsăturile și îndepărtând impuritățile: un brunet închis, granular, coborât până pe umeri. Șuvițele se răsfiraseră, descoperind un zâmbet subțire și măsliniu, în tăietura căruia ghiceai obrăznicia rasei. Fata asta pe care nu știai dacă s-o săruți sau s-o iei la palme n-avea mai mult de 12 ani. Suficient cât să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nu-și dea seama că-mi place tipa. Maria era geloasă și pe-o fotografie (nu mai vorbesc de reviste, filme sau emisiunile TV de pe italieni, cu prezentatoare în chiloței fini sub rochii transparente); nu vroiam s-o rănesc. „Între șuvițele de lângă ureche...“, mi-a arătat. „Chiar sub lob.“ La început, n-am deslușit nimic. Abia după câteva secunde, mi s-a părut că apare ceva. „Ei? Ei?“, mi-a dat coate Maria, proptindu-se de cadă. Încă puțin și făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
a arătat. „Chiar sub lob.“ La început, n-am deslușit nimic. Abia după câteva secunde, mi s-a părut că apare ceva. „Ei? Ei?“, mi-a dat coate Maria, proptindu-se de cadă. Încă puțin și făceam baie amândoi. Printre șuvițele alea de femeiușcă, pictate cu-o grație și-o furie cum numai un artist bolnăvicios, care trăiește cu modelul lui în gând, poate să-ți arate, se întindeau niște liniuțe verticale, una lângă alta, despărțite prin spații milimetrice. N-aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
umilința nu îi aparținea ei. Femeia care mi se oferea, destinsă și nerăbdătoare, păstra tot controlul din lume, și toată mândria intactă. Se sprijinea pe palme și-n genunchi și, în timp ce mă lipeam de ea, mă cerceta cu nerușinare, printre șuvițele lungi și negre. Simțeam ceva murdar și compromițător în așezarea corpului, un fragment de dorință care nu se poate povesti, cu-atât mai puțin desena: buzele întredeschise, ochii tulburi, părul alunecând pe-obraji și pe umeri, aproape poruncindu-ți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Despre doctorițe (de fapt niște surori sau asistente; îmi plăcea mie să le spun așa), v-am mai povestit; și nu erau chiar nevinovate. Le urmăream în pauze cum se ciupeau de-obraji în fața oglinzii sau își aranjau câte-o șuviță neascultătoare, rotind-o între degete. Altele se-așezau într-o doară pe masa de lângă geam, fremătând pe carourile de faianță rece. Asistentele de la Policlinică habar n-aveau de gesturile lor, ce valoare optică purtau pe piața privirilor clandestine. Când năvăleau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în semi-tăcere, plăcerea era eliberată în spasme mici, intense, ca o gimnastică spontană sau poate îndelung exersată. O mai zăream în patul din vila 12, cu palma dreaptă lipită de sexul fetei stewardesei, în timp ce stânga o cuprindea după gât, pe sub șuvițele blonde, pentru a-i apropia buzele. Limbile se-atingeau pe vârf, se încolăceau una sub cealaltă, întinzând picături calde de salivă în colțul gurii, pentru a le purta mai departe pe gât sau pe-obraz, până sub lobul urechii. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cu gangsteri. Mașinile arătau boțite, încercările repetate și etern nereușite de parcare își spuneau cuvântul. Avocatele purtau pantaloni negri și pantofi sau cizme cu toc înalt; trei dintre ele ieșeau cu părul despletit, celelalte trei îl purtau strâns în coadă. Șuvițele fâlfâiau în vânt, blonde, roșii sau vopsite în două culori. Era o combinație reușită, de Charlie’s Angels și Nistru Chișinău. Când urcau sau coborau din bloc, parcă aveau montate potcoave: trosneau și clămpăneau pe scară niște zgomote imposibil de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
inert, de tocilară în blugi. Mă iritau și combinațiile asexuate în care, sub fusta mini și dresurile groase, apăreau ghetuțele de fetru, ca niște ghiulele prinse de glezne; spre deosebire de Sebastian, feminitatea lor băiețească îmi displăcea. Nu suportam nici gestul cu șuvița aranjată delicat după ureche, până când părul nu se mai dezlipea de cap, iar urechile rămâneau mijite pe-afară, ca antenele lui Dr. Spock. Îl observam zilnic, când la studenți, când pe televizor, la emisiunile culturale; parcă generații întregi purtau lupte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]