3,030 matches
-
fost fortat.Nici măcar ademenit. A fost fascinat. Sânge din sângele lui,carne din carnea lui... Coasta lui devenită făptura încântătoare...i-a răscolit dorința și i-a schimbat menirea.Eva a devenit dulcea lui durere... EL a fost plămădit din țărâna...grea și tăcută...EA...plămădita din coasta lui vie... Adam a știut exact care este consecința mușcăturii interzise. Și totuși a ales să muște. Și dacă astăzi s-ar renaște ... Poate s-ar gândi de două ori la viață veșnică
UN EL SI O EVA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360768_a_362097]
-
08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului O lașitate ascunsă cu "măiestrie" în spatele diverselor citate biblice. Ezitarea sistematică, de zor, e bine sau nu-i bine să acceptăm sau să ne revoltam împotriva neprietenilor neamului românesc. Se dă cu pacifismul prin țărâna, astfel se înghit fără a respira mizeriile oferit de cei ce ne conduc spre dezastru național. Sub pretextul mult hăulit: "plătim pentru păcatele noastre” și având în minte sloganul: “la plăcinte înainte, la război înapoi", destui ortodocși s-au transformat
JOACA CU PACIFISMUL ORTODOCS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384834_a_386163]
-
tâmple picuri de rubini, Slăbit de chin și obosit... Între tâlhari Te stingi încet Și-Ți plânge inima în piept Privind poporul ce cîndva Cu-alai de flori Te-ntâmpina Și-acum Te-a osândit, nedrept! Te doare trupul din țărână Bătut pe cruce fără vină... Mai mult de-al sângelui izvor Te doare nepăsarea lor Și ura care îi dezbină! Te-au răstignit atunci, Isus... Pe lemnul crucii Te-au străpuns... Iar noi Te răstignim mereu Prin fapte și păcatul
OMAGIU DIVIN...DE SĂRBĂTOARE de MARIA LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384842_a_386171]
-
petale sentimentale. Parfumul ei în univers voi duce, Când viața mă îngroapă în tăcere. Dar spiritul de gardă lângă cruce, Dreptul la eternitate îmi cere. Iar vânt romantic un cântec îngână, Când dorul suspină după iubire. Cu aripi frânte mângâie țărână, Ce-n somnul veșnic duce amintire. ÎN ECHINOCȚIU DE PRIMĂVARĂ Când dor primăvăratic spre tine zboară, Înaripez dorință cu chemare: Vino în Echinocțiu de Primăvară, Iubirea să ți-o fac nemuritoare! Te voi scălda în roua dimineților Și chipul îți
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
cei săraci cu duhul, se aruncă bezmetici de frica a ce va fi când ei nu vor mai fi. Ce să fie.....,lumea , viața, viul, rămân același și cu mine și fără mine și cu tine și fără tine. Din țărână ai venit, și în țărână te întorci este certitudinea sacră de care nimeni nu trebuie să se îndoiască. În viața asta ai fost om, în alta poate ești pom, pasăre, moleculă de apă, adiere de vînt, sau doar țărână ce
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
aruncă bezmetici de frica a ce va fi când ei nu vor mai fi. Ce să fie.....,lumea , viața, viul, rămân același și cu mine și fără mine și cu tine și fără tine. Din țărână ai venit, și în țărână te întorci este certitudinea sacră de care nimeni nu trebuie să se îndoiască. În viața asta ai fost om, în alta poate ești pom, pasăre, moleculă de apă, adiere de vînt, sau doar țărână ce îi hrănește pe alții mai
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
Din țărână ai venit, și în țărână te întorci este certitudinea sacră de care nimeni nu trebuie să se îndoiască. În viața asta ai fost om, în alta poate ești pom, pasăre, moleculă de apă, adiere de vînt, sau doar țărână ce îi hrănește pe alții mai norocoși. Ce rămâne în urma ta, te întrebi ? Ce ai lăsat, doar amintiri de care rudele, prietenii, admiratorii tăi își vor aduce aminte un timp., apoi te vor uita și ei, totul se uită repetându
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
zâmbet de copil, Doina din străbuni ce încă o știu, Un altar de brazi, cu vârful spre cer Și un ceas de taină, când încă mai sper. Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu Și-un pumn de țărână chiar din trupul meu, Sângele vărsat de ai mei strămoși, Anii tinereții calzi și luminoși! Am cusut icoana Sfintelor Fecioare, Când primeau Lumină parcă-n calendare, Smirna parfumată din teii înfloriți Mâinile trudite pentru cei munciți... Sufletul și ruga în
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
Tinerețea ta e în văi, departe. O auzi chemând din iarna ce-o ninge, dar muntele-abrupt și-nalt vă desparte și vă respinge. Prea puțin a fost, prea puțin rămâne. Visurile dorm într-o grea uitare. Pulbere-au ajuns vechile țărâne ieri roditoare. Cerul îl atingi, dar ți-e dor de iarbă, să adormi pe ea în a ta pădure, iar sufletul tău ar dori să soarbă esențe pure. Atât de uitat n-ai fost niciodată. Și ecou-i mut, nu
ATÂT DE UITAT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384642_a_385971]
-
nr. 1760 din 26 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNTÂMPLĂRI DIN LUMEA REALĂ A SATULUI VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de Nicolaie DINCĂ Bă, vărule, ajunsei la concluzia că avea dreptate tata lui tata-mare, adică tica ăl bătrân,(fie-i țărâna ușoară!), când spunea el: „ Ehei, taică!... unde e multă minte este și destulă prostie.” Păi, stăi, să vezi ce mi se-ntâmplă! Mă dusei eu acum vreo câteva săptămâni pe la Ilie al lui Coropișniță, cu nu știu ce treabă. Parcă trebuia să
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
verdele spuzit de sărbătoare, cu ochii plini de roua primăverii, îngrop pocalul sub căderi de soare, să nu mai plângă niciodată merii! Cu pași de promoroacă ning copacii, cerșind veciei clipe de-nchinare, poștași grăbiți își umplu-n fugă sacii, cărând țărâna trupului ce moare! Mirese-aruncă peste tot buchete, din florile ce-au împletit cununa, lumina le dansează blând prin plete, tot așteptând să înflorească luna! Oftează pe sub ramuri goale merii, privind cum li se scurge lin destinul, fecioarele se-nchină-n
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
neființă în prezentul meu gesturile tale cuvintele tale stau prinse într-un ochi lipsit de tine tristețea mea este că nu poți să mai împarți cu mine inima plină de bucurie în acest anotimp al roadelor coapte ai coborât în țărână să ții în mâini rădăcinile fără să tulburi sonora dimensiune a vieții picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
coborât în țărână să ții în mâini rădăcinile fără să tulburi sonora dimensiune a vieții picătură cu picătură curgi în simetrica rotire a anotimpurilor mirosul tău vocea ta privirea ta nu sunt în acest trup înțepenit peste care se ridică țărână de la pământ la păsări n-am voie să plâng să nu-ți tulbur liniștea libertatea redobândită sunt doar o umbră întrebătoare nu pot să văd dincolo de chipul lumii tot ceea ce voi deveni într-un azi definitiv Referință Bibliografică: Te privesc
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
Acasă > Versuri > Visare > MĂ RIDIC Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă ridic azi, Din țărâna, Plin de glod, Murdar pe palme . Dar, privirea mi-e senina . Ochii limpezi De lumină. Se înalță către îngeri . Simt miros de cer, În mine ! De albastre zări senine . Raze sfinte, Mă săruta, Ingeri-imi întind o mână... Și ma-inalt
MA RIDIC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382365_a_383694]
-
ajutor, Când jalnic răsuna-va-n văi o toacă, Doar voia Ta în toate să se facă, Căci ești etern, iar eu sunt muritor. Să mă cuprinzi în dragostea Agape, Așa cum ai făcut din prima zi, Când mâini de lut țărâna o s-o-ngroape, Cu Tine voi păși Isus, pe ape Și-apoi ne-om înălța în veșnicii. 21/01/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Din veșnicii ai pus în mine dorul / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DIN VEŞNICII AI PUS ÎN MINE DORUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382379_a_383708]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a așternut noroiul peste pământul trist, Ce-și plânge în tăcere țărâna cea scârbită De Falsitate, plină... E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre Phoenix Ce caută drogată precum niște strigoi, Să își hrănească
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
pe o placă masivă de vreme, cu băi de dragoni descântate a făcut cură, și s-a uns cu ale tinereții veșnice creme. Prin pădure a lăsat rară urmă de disperare neagră, fără de măsură, iar acum prinsă în fiare prin țărână scurmă aruncând blesteme, incantații și descântată ură. STAREA DE ALB Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
șaptesprezece Ispitit de femei masculul se-ndreaptă spre ceea ce fac de obicei, către cea mai veche faptă. Tabloul optsprezece Din nou la drum pornesc cei trei din pamânt care, abia acum îndrăznesc să se prindă-n cuvânt. Tabloul nouăsprezece În țărână se-ntorc ființele de pământ și lumina o storc făcând din ea mormânt. Tabloul douăzeci Femeile cad prăbușite în albul chircit, să moară cu oasele falsând răgușite, în vreme ce timpul a-nceput să doară. INIMI ROȘII ÎN FACEREA NOPȚII Somn albastru
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
În sfârșit realizez că eu, Cu nori, soare, ploi sau eclipse, Am fost dintotdeauna un peregrin, Un rătăcit într-o lume ostilă Și care, odată ajuns Acasă Și-a redobândit identitatea pierdută De mii de ani... Nu doare desprinderea de țărână! Doare frângerea Pâinii și tescuirea Strugurelui ce-și leapădă mustul, Doare copacul ce-și plânge menirea de cruce Și...da! Doare răzvrătirea ce șălășuiește în om, Care sub diferite forme și culori Ne-a pavat un drum spre pierzare. Mi-
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
prin stomac și prin țeastă femeie sunt îmbătat de acest miros sărat al mușcatelor al parfumului tău de mireasă perenă de mirosul lasciv al copitelor tale diforme ești ființă din vis ești minune te suflu toată să te umpli de țărână îți suflu somnu-ntr-un opaiț comunist la noapte îi dau foc (sursa foto: www.botarga.cat) Referință Bibliografică: ero(t)ică / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2142, Anul VI, 11 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ERO(T)ICĂ de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382602_a_383931]
-
imediat ce încep să iasă din cușcă, îmi invadează grădinița cu flori și în joaca lor colectivă până nu distrug fiecare fir de floare, nu se lasă. Se urcă pe ele, apoi se culcă deasupra lor la răcoare, când soarele arde țărâna, de poți fierbe și un ou în ea. Nu știu ce voi face cu ei, deoarece munca și investițiile mele în bulbi și semințe de flori este o risipă inutilă. În zonă mai sunt și alte 8-10 pisici de la blocul de vis-à-vis
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
și Poetă: „Luptătorul acela/ răstignit și înlănțuit/ încă nu a murit./ S-a frânt puțin numai inima-i mare - / ospăț princiar pentru cerșetorii de zdrențe din stele/ ne-căzătoare” („Notă informativă” ), sau „Așteaptă, călătorule!/ Voi coborî, / nu peste mult în țărâna/ cu mireasmă păgână / de grâuri prea coapte,/ ca noaptea nebună a trecerii / peste moarte//. Nu bea toată otrava din cupa aceea,/ lasă-mi și mie un strop,/ să nu fiu aidoma surdului,/ la Potop!” („Cădere liberă”). În acest volum, metafora
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > DILEME Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Câtă nemărginire de dincolo de noi Și câte universuri, oglinzi ce-s paralele ! Încorsetați în griji ajungem drept gunoi, În vintrele țărânei ajunge-a noastră piele. Din mintea luminată din fulgere de gânduri , Cuvântul inimii pleacă în sus, mai sus. Dorințe, idealuri, măriri fără de rânduri, Inclus măruntul mult, dar tare greu de spus . Lapsus ce nu dă pace, ce-ntruna zgândărește Spectacolul
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
este la îndemâna oricui să scrie despre locuri, oameni și fapte. În afara documentării precise, care necesită timp și muncă, este nevoie de o anumită chemare către o asemenea acțiune, de un anumit imbold interior, de chemarea și glasul pământului natal, al țărânei din care ai fost plămădit, scrie și a spus și în fața publicului destul de numeros de la Muzeul Unirii domnul Marian Malciu, parcă contrazicându-se, el, care, venit din Slatina-Olt, doar cu câteva zile în urmă, realizase și prezentase la Casa și
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă, De căsuță și de mamă, De copilăria-mi verde Și de-a măicuții, dojană. Dor de pașii mei desculț, De prin iarba-nrourată, Și de urma tălpilor, De prin țărâna, plouată. Dor de halca din verdeața, De pe șesul meu de vis, Unde cerul se-apleca, Pentru-a se lăsa atins. Dor îmi e și sete seacă, Să beau apă din fântâni Și să aflu din nou gustul, Sătucului cu bătrâni
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]