2,363 matches
-
guvernare decide dublarea suprafeței loturilor date în folosință țărănimii. Iată o decizie politică majoră, întemeiată pe un calcul ingineresc. Cifrele referitoare la producție dovedeau că, utilizând în regim de agricultură tradițională cei 15 ari pe care îi avea la dispoziție, țărănimea putea produce pe suprafața care îi revenea majoritatatea producției de lapte, ouă, lână, miere și o parte însemnată din producția de fructe, vin și rachiu, și chiar de carne. Dublând suprafața de pământ alocată gospodăriei țărănești individuale, politicienii primei perioade
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
dublat ca suprafață - inginerii considerau că agricultura tradițională a gospodăriei individuale țărănești nu are resurse pentru a exploata eficient suprafețe mai mari -, în vreme ce restul sistemului socialist, incluzând CAP-urile, IAS-urile și SMA-urile, rămâne în funcțiune. Presiunea politică a țărănimii pentru pământ în proprietate și pentru autonomizarea gospodăriei individuale în raport cu statul este însă atât de mare, încât, în anul următor, are loc o primă reformă agrară constând în împroprietărirea țărănimii cu terenurile pe care le deținuse la intrarea în CAP
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
-urile și SMA-urile, rămâne în funcțiune. Presiunea politică a țărănimii pentru pământ în proprietate și pentru autonomizarea gospodăriei individuale în raport cu statul este însă atât de mare, încât, în anul următor, are loc o primă reformă agrară constând în împroprietărirea țărănimii cu terenurile pe care le deținuse la intrarea în CAP-uri. Consecința socio-economică a acestei decizii politice este uriașă. În esență, ea determină refacerea gospodăriei individuale țărănești de la începuturile comunismului, prin aplicarea unui principiu echivalent cu restituția proprietăților naționalizate, și
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
în acea perioadă de început a tranziției, opțiunea politică aparținea în primul rând capitalului industrial, care în agricultură era reprezentat de intelectualitatea și salariații sistemului socialist de stat. Opțiunile acestora sunt tranșante. Pământul poate fi transferat în proprietate privată către țărănime, dar controlul producției și distribuției de produse agricole trebuie să rămână în mâinile administrației statului și ale capitalului industrial autohton. Prin urmare, nimic din ceea ce implică un aspect industrial (cum ar fi pădurile) sau se află deja în proprietatea statului
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
agricultură a condus mai puțin la ferma agricolă capitalistă și în mult mai mare măsură la reconstituirea unei agriculturi și societăți de tip tradițional, cu o productivitate extrem de scăzută a muncii, slab legată de piață și condamnând din capul locului țărănimea proprietară la venituri mici și, încă mai important, în scădere în raport cu veniturile medii obținute în economia non-agricolă a tranziției. O a doua consecință a privatizării de tipul „reformei agrare” făcută în agricultură - și în mediul rural - constă în amorsarea unei
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
combinat siderurgic de la Galați, aflat în proprietatea uriașei - la nivel global - companii Mittal Steel. Alte industrii sunt în situații similare, deși capacitatea lor de absorbție a fondurilor guvernamentale sau bugetare este mai redusă. MICA BURGHEZIE POSTCOMUNISTĂ Privatizarea postcomunistă a restructurat țărănimea și a modelat evoluția clasei noilor capitaliști români. A mai avut și un al treilea rezultat important: a decis cu privire la înfățișarea micii burghezii românești postcomuniste. După cum am văzut deja, o clasă de mijloc exista și în societatea socialistă, având în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
burghezie. Ea dispune de oamenii necesari infrastructurilor politice, de la parlamente naționale și locale și până la instituțiile academice, civice, de comunicare și de organizare, care constituie infrastructura politică a unei societăți democratice. Chiar și într-o societate în care, de pildă, țărănimea mai reprezintă încă o forță socială și economică pe care politica națională nu o poate ignora, reprezentarea acesteia la nivel politic este transferată unei componente a micii burghezii. În România postcomunistă, această componentă a reușit chiar să se instituționalizeze în
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
În România postcomunistă, această componentă a reușit chiar să se instituționalizeze în primii ani de după revoluție, prin intermediul Partidului Democrat Agrar. Alte țări est-europene foste comuniste au construit și ele asemenea partide politice, formate din mici burghezi care pretindeau că reprezintă țărănimea și care au avut un succes politic variabil. Indiferent de grupurile sociale pe ale căror voturi se bazau, până la urmă, mica burghezie românească s-a reprezentat pe sine și a susținut acele politici economice și sociale care o serveau. O
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
receptată în România prin traduceri. De asemenea, într-un studiu de literatură comparată din 1924 a analizat cele dintâi „traduceri și imitațiuni” poetice românești după literatura engleză. SCRIERI: Traduceri și imitațiuni românești după literatura engleză, Cluj, 1924; Robert Burns, poetul țărănimei, Cluj, 1925; Comemorarea centenarului introducerei limbei franceze în învățământul public românesc, Cluj, 1931; Glosarul lui Creangă, Sibiu, 1943. Traduceri: Alfred Tennyson, Dora, Brăila, 1923; Charles și Mary Lamb, Povești după Shakespeare, București, 1924; William Cowper, John Gilpin, Brăila, 1924; Robert
GRIMM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287365_a_288694]
-
în limba română: „Basarabia”, „Glasul Basarabiei”, „Cuvânt moldovenesc” ș.a. În 1912 tipărește culegerea de versuri Poezii moldovenești, din care nu s-a păstrat nici un exemplar. În 1919 îi apare placheta Cântecul plugarului, care îl prezintă ca pe un poet al țărănimii. SCRIERI: Poezii moldovenești, Chișinău, 1912; Cântecul plugarului, Chișinău, 1919. Repere bibliografice: P. Cubolteanu [Pan Halippa], Scrisori din Basarbia, VR, 1912, 4; Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, ed. 2, Chișinău, 1992, 208-214; Istoria literaturii moldovenești, II, Chișinău
ROMAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289303_a_290632]
-
prozatorul fiind, după caz, patetic, bonom, pitoresc sau grotesc” (Marian Popa). Ca și în povestiri, narațiunea se desfășoară lent, alternează adesea planurile, examinează în amănunțime viața și acțiunile personajelor, provenite din medii variate; interesul scriitorului se îndreaptă nu numai spre țărănime, ci și spre intelectualitatea bucovineană. Scriitorul nu este preocupat de finalizarea povestirii, de narațiunea propriu-zisă, ci de implicațiile umane pe care le provoacă analizarea unor evenimente care, aparent, nu au nici o însemnătate, dovedind de multe ori calități remarcabile de stilist
RUDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289396_a_290725]
-
înțelegeri, Lică Cozmin încarnează dogmatismul și fanatismul leninist. Devotat „revoluției” cu o fervoare mistică, el îi sacrifică totul, ca unui moloh fascinant și înspăimântător, fiind în stare să extermine pentru ea întreaga omenire. În percepția lui, intelectualii sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției. Așa-zisa „revoluție” îl spulberă însă, curând, și pe el: în contextul purificărilor din partid de după zdrobirea „devierii” zise „de dreapta”, deși promotorii erau în realitate stângiști, Cozmin cade victimă năprasnicei zeități ce își
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
la export În mod artificial, au fost În dezavantajul fabricanților 25. Tânără clasa capitalistă prefera piețele deschise și comerțul liber, crezând că aceasta este metoda cea mai bună de a crește producția, de a optimiza și de a mări profiturile. Țărănimea, proletariatul urban și clasa de mijloc au simțit toate efectul prețurilor mai ridicate ale produselor autohtone. Au Îndurat de asemenea taxe sporite pentru a finanța cheltuielile guvernului În domeniul militar. Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, diferendul Între clasa capitalistă
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Adică o producție cu un substrat tendențios, care depășea conceptul de artă pură, semnificația estetică propriu-zisă, printr-un ușor perceptibil filigran programatic. Dacă mulțimea răzvrătită nu era de natură proletară, ci moțească, împrejurarea nu deranja prea tare propaganda comunistă, întrucît "țărănimea muncitoare" făcea parte - nu-i așa? - din tagma exploataților, aliat natural al "clasei muncitoare", care juca rolul "conducător". Iar "teoria revoluționară", mobilă și polimorfă, schimbătoare precum norul lui Polonius, nu excludea "individualismul exacerbat", ci-l introducea, fără teamă de contradicție
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
dudui și ar avea unde să-și vândă produsele, dacă tinerii ar avea un viitor asigurat (altul decât pașaportul canadian sau australian), dac-ar exista măcar o singură pătură socială mulțumită (în afara poliției, serviciilor secrete și a plevuștii parlamentare), dacă țărănimea n-ar fi revenit demult la nivelul sapei de lemn, dacă muncitorimea ar fi depășit mentalitatea de clasă conducătoare cu ciocanul în mână, dacă a fi intelectual n-ar însemna un termen de ocară, poate că dl. Constantinescu ar putea
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
dar autoritățile suprimă publicația, suspectând-o că face agitație politică printre țărani. În 1909-1910 își asumă, alături de Ilarie Chendi, D. Anghel și St. O. Iosif, redactarea revistei „Cumpăna”. Aici semnează proză, articolul Cărți pentru popor, cuprinzând considerații amare privind starea țărănimii. Din 1906, când luase ființă la Iași revista „Viața românească”, își îndreaptă tot mai mult simpatia către cercul ei, întemeind amiciții trainice cu D. D. Patrașcanu, G. Topîrceanu, C. Botez, Mihail Carp și mai ales cu G. Ibrăileanu. Criticul și
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
de realitățile sociale ardelenești, S. a ilustrat, în câteva nuvele, modul de formare și caracteristicile intelectualității românești din Transilvania. Elocventă este Budulea Taichii, în care se imaginează o biografie a lui Mihai, fiul lui Lepădat Budulea, lăutarul satului. Provenit din țărănime, răzbind în viață nu prea ușor, el își găsește un ideal în seriozitatea cu care își îndrumă poporănii, la fel ca și Popa Tanda din nuvela cu același titlu, a cărui mulțumire sufletească este deplină numai când constată binele pe
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
ales, „Sămănătorul”, o revistă personală?. Dar demontarea sistematizată a argumentelor „clevetitorilor” nu reușește să spulbere impresia de reacție umorală a unei personalități animate de mesianismul neoromantic, din perspectiva căruia trecutul trebuie să fie drapat într-un eroism de paradă, iar țărănimea să fie prezentată ca o clasă socială omogenă și idilică. Se retipăresc acum poeme de Coșbuc (Non omnis moriar), alături de texte ale unor noi poeți, Ecaterina Pitiș, C. Sp. Hasnaș, I. M. Marinescu, Mihail Săulescu (debut în 1906), A. de
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
din cercul lui Al. Macedonski). În numărul 50/1918 lui George Coșbuc i se include poema Vulturul, pentru ca în numărul 122 A. de Herz să scrie despre moartea poetului. Se reiau ulterior fragmente din studiul lui C. Dobrogeanu-Gherea despre „poetul țărănimii”, iar numărul 129/1918 e dedicat în întregime lui Coșbuc, conținând texte de Barbu Lăzăreanu, V. Demetrius, C. Dobrogeanu-Gherea, precum și două pagini alese din lirica poetului; tot aici, la „Note”, se relatează cum alcătuia Coșbuc petiții în limba germană pentru
SCENA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289545_a_290874]
-
curentului sămănătorist, apreciere doar parțial justificată, deoarece scrierile sale nu se încadrează întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din epocă s-ar datora exclusiv moșierilor, arendașilor și cârciumarilor străini, îndeosebi greci și evrei, pripășiți în lumea satelor. Cum sugerează și titlul, confruntarea are loc între „două neamuri”, boierul român de viță veche Ilarie Măcieș și arendașul grec Iani
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
sale artistice, a valorii sale sociale și naționale”, era normal - cugeta Iorga - ca interesul scriitorilor să se îndrepte în special către lumea țărănească, deoarece, și numeric, și prin contribuția ei la viața economică și socială, și prin valoarea materialului sufletesc, țărănimea deținea primul loc. Luându-și tematica din realitatea rurală, literatura nu trebuia să dezvăluie neapărat (cum sugera doctrina poporanistă) convulsiunile sociale de care era cutremurat satul, ori, în tot cazul, să nu înfățișeze marea proprietate ca fiind cauza mizeriei și
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
În genere, „vremurile acele” sunt descrise de poezia și proza sămănătoristă în culori trandafirii, ele reprezentând o eră de pace socială, de fericire pentru toți. Chezășia acestei binecuvântate stări o constituie prezența unei boierimi înțelepte, legată de pământ, înfrățită cu țărănimea. De aici, regretul pentru surparea așezărilor patriarhale, pentru stingerea vechii boierimi și a răzeșimii. Ca scrieri tipice în acest sens sunt de amintit, în primul rând, majoritatea povestirilor din Bătrânii de Emil Gârleanu, în special nuvela Nucul lui Odobac, ori
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
realitățile anilor ’20-’40 ai secolului al XX-lea și le tipărește în gazeta „Lupta”, pe care o scoate la Lehliu în 1919, și în revista „de atitudine politică” - scrisă numai de el - „Palaelibus”, din 1933, dar și în „Dreptatea”, „Țărănimea”, „Viața de azi”. Prima carte, romanul Robii pământului, o tipărește în 1913. În mai multe pamflete, uneori cu o virulență nejustificată, alteori cu deplină îndreptățire, atacă tare sociale și politice. Aceleași teme se regăsesc în revistele teatrale (A fost un
TODIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
una profundă, eternă, creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură, tranzacțională, instabilă (România orășenească). E o teorie veche în publicistica românească. Sămănătoriștii făcuseră din ea o utopie și un criteriu de judecată morală și estetică. El dă altă justificare acestei compartimentări: „Țărănimea nu e reacționară. Ea e conservatoare și pasivă [...] E satul forma politică ideală? Nu. Principial, nu există formă politică ideală. Satul e însă forma de așezare omenească cea mai favorabilă «omeniei». Nu cred în evoluția uniliniară. Nu cred în progres
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
în stare de orice spre a-și atinge scopul. În conduita publică îmbină potlogăriile de culise cu sălbăticia pe față, iar la înmormântarea Tincuței mimează deznădejdea cu un patos cabotin. În jurul protagoniștilor, unii întruchipând virtuțile boierimii de neam și ale țărănimii neinfluențate de schimbarea vremurilor, alții viciile burgheziei, se mișcă o seamă de personaje de fundal: surorile Sașei, administratori și servitori, țărani, funcționari, dar, cu excepția baciului Micu, acestea nu au pregnanță, prezența lor întregind doar imaginea spațiului rural, gândit ca măsura
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]