561 matches
-
reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii în măruntaie. Animalul începu să guițe, agonizând, ceea ce atrase imediat atenția rechinului, care,cu o singură lovitură a cozii, se apropie până atinse peretele navei, însă, fără să-i lase timp pentru a-și da seama ce se întâmplă, Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care îl înghiți că pe un ou. Timp de aproape jumătate de minut păru că nu se va întâmpla nimic, căci uriașă fiara se întoarse foarte încet și rămase în expectativă, așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd „goana după comori“; (un petec restrîns de pămînt, ca o grădiniță pentru copii, era Înțesat de țăruși care indicau posibilele locuri unde erau Îngropate premiile), și Întrucît se apropia seara, acuși-acuși trebuiau să Înceapă săpăturile, deoarece alarmal aeriană Îi obliga să termine devreme. Într-un ungher, sub un platan, se afla taraba unei ghicitoare - ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
legilor statului, era viu. În același timp, nici mort nu puteai spune că era. Medicina a Încercat să rezolve problema existenței/nonexistenței sale prin metode moderne: un eminent chirurg a propus o operație prin care să i se-nfigă un țăruș În zona unde se bănuia că Gustav ar purta o inimă. Ideea a fost aprig contestată de către un alt chirurg eminent, care a susținut o lungă disertație, Însoțită de filme proiectate pe un ecran gigantic și de experimente făcute pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
i-a dat să bea, și l-a acoperit. 20. El i-a mai zis: "Stai la ușa cortului și dacă vine cineva și te întreabă: Este cineva aici?" să răspunzi: Nu." 21. Iael, nevasta lui Heber, a luat un țăruș de al cortului, a pus mîna pe ciocan, s-a apropiat încet de el, și i-a bătut țărușul în tîmplă, așa că a răspuns pînă în pămînt. El adormise adînc și era rupt de oboseală; și a murit. 22. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și dacă vine cineva și te întreabă: Este cineva aici?" să răspunzi: Nu." 21. Iael, nevasta lui Heber, a luat un țăruș de al cortului, a pus mîna pe ciocan, s-a apropiat încet de el, și i-a bătut țărușul în tîmplă, așa că a răspuns pînă în pămînt. El adormise adînc și era rupt de oboseală; și a murit. 22. Pe cînd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieșit înainte și i-a zis: "Vino, și-ți voi arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
22. Pe cînd Barac urmărea pe Sisera, Iael i-a ieșit înainte și i-a zis: "Vino, și-ți voi arăta pe omul pe care-l cauți." El a intrat la ea, și iată că Sisera stătea întins, mort, cu țărușul bătut în tîmplă. 23. În ziua aceea, Dumnezeu a smerit pe Iabin, împăratul Canaanului, înaintea copiilor lui Israel. 24. Și mîna copiilor lui Israel a apăsat greu asupra lui Iabin, împăratul Canaanului, pînă ce au nimicit pe Iabin, împăratul Canaanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
femei Iael, nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi! 25. El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. 26. Cu o mînă a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, i-a sfărîmat și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
că tot ce e desenat acolo nici nu există cu adevărat, poate că totul trebuie zidit după macheta dată cu ajutorul acestor mii de lei, iar opera de refacere Începută de starețul ieromonah În 1940 nu constă decât În Înfigerea unui țăruș orientativ În preajma izvorului sau a ruinelor. Jos de tot, În mijloc și cu litere mici, mai scrie; Înregistrat la no. 89/1945 al Sf. Mănăstiri X. O Însemnare ce poate trece neluată În seamă, dar de mare importanță În stabilirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mari, toate la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe jos. Pregătesc locul pentru instalarea vitelor brutăriei. Când În sfârșit termină (au dat și cu var pe țărușii care Împrejmuiesc intrarea) privesc cu oarecare mândrie În urma lor. Ei sunt țărani și Încă n-au uitat cum se rânește un grajd. Încă mai știu să se bucure când ochii lor privesc un grajd curat. Ideea de război le devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lor năprasnică nu este deloc facil, fiindcă literele fug precum potârnichile, țâșnesc de / sub piatra creierului când calcă noaptea pe ea, / precum ies șobolanii anunțând ciuma, și, totodată, ard cu flăcări mai înalte decât spaima din creier, fiind ca niște țăruși, mai înalte decât coloanele templelor. Exersarea slovei este ritualică, așa cum ritualic construiește tatăl gardul din grădină, din secvențe cântărite cu grijă, pentru că între litere este respirația cititorului: cititorule, tu mănânci cireșele pentru mine / nu-i bai, dar mai întâi sari
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei iată că apar cinci, șase cioturi, parcă ar fi stâlpii unui pod surpat sau țăruși înfipți într-un vad. Șirul lor se pierde în depărtare sub cerul scund. Hai, Sofronie, ce mai stai? Și sticletele zboară pe altă creangă. S-a zgribulit, spune uitându-se pe fereastră femeia care învârte în mămăligă. Curtea cât pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zvârlituri de băț depărtare de brigadă, se află un stejar falnic și o poiană cu o suprafață de câteva hectare. La umbra copacului se puteau adăposti câteva sute de persoane. Aici, sub el, se aflau mese și scaune bătute pe țăruși în pământ unde se adunau vânătorii cu trofeele și tot aici avea loc și ospățul cel mare, cu povestirile și toate pățaniile din timpul vânătorii. Prima vânătoare, când a fost invitat regele Carol Ferdinand, a fost condusă de Sava și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a dat semnalul de plecare: La drum, fraților, că prea mult bine strică. Unu... doi... trei... și! S-au opintit în hamuri, iar Toaibă a înfipt cuțitul în lutul cărării și a tras, sprijinindu-se în el ca într-un țăruș. După câțiva pași făcuți așa, Trestie a apeciat ajutorul dat de Toaibă: Hai că merge, Toadere! Merge! Numai că n-o să poți face asta prea multă vreme. Va trebui să te întorci și pe cealaltă parte... Anevoie își croiau drum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când a simțit că se apropie focul... „Uite-l cum își ridică capul cu urechile înfipte înainte, cu nările larg deschise sforăind din ce în ce mai des... Ochii îi sunt dilatați peste poate... Începe să alerge în cerc, reținut de lanțul prins de țăruș... Când focul a pătruns în cercul făcut de el, porneșe în galop în partea opusă, dar o smucitură puternică a căpăstrului îl face să se rostogolească învins de lanțul care nu cedează. Se ridică cât ai clipi și dezorientat o
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umflându-te În pene În casa spânzuratului?! (joi) Am visat că mergeam pe o potecă ducând la o fântână (iată cum se repetă structura basmului); eram pe coborâșul dintre două coline când am văzut (În vis, bineînțeles!) un fel de țăruș cu o măciulie la cap ce se retrăgea, scurtâdu-se și lungindu-se În timp ce măciulia aceea emitea fosforescent semnale de diferite culori; apropiindu-mă, am putut vedea că era vorba despre un șarpe ce ieșea din gaura lui și mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar de o altfel de lumină, căci, atunci când ieși, soarele i se păru neobișnuit, nu mai puternic, dar altfel. Un om trebăluia pe o palmă de pământ, lângă braz dele cu flori. Se apropie și îl privi. Omul fixa un țăruș, bătătorind pământul din jur. Când îi simți prezența, ridică fruntea. — Dă-te la o parte, spuse, vorbind mai tare decât se cuvenea. Îmi iei soarele. — Ce vrei să faci cu el ? N-ai auzit ce ți-am spus ? insistă omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai auzit ce ți-am spus ? insistă omul, pe același ton ridicat. Ce, ești surd ? De ce strigi la mine ? întrebă Maca, privind înapoi către ușa bisericii și încercând să-și găsească singur răspuns la întrebare. — Cum adică, spuse omul, lăsând țărușul să se aplece. De ce să-mi fie rușine ? Rușine să-ți fie ție, orangutanule ! Apoi, măsurându-l cu privirea : Ce, crezi că dacă ai geacă... tot orangutan ești... Orangutan cu geacă... Hai, cară-te în altă parte ! — Macairodus, spuse Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spuse Maca, nu orangutan. — Mă, tu să nu faci mișto de mine, se răsti din nou omul, dar era limpede că nu înțelesese nimic, îl irita însă că, după mișcarea buzelor, cuvântul îi păruse nemaipomenit de lung. Se întoarse la țărușul pe care se străduia să-l înfigă, bătând cu o piatră pe post de ciocan. Pământul era uscat și sfărâmicios, vârful bont nu se înfigea cum trebuie și nici brațele nu-l ajutau prea mult. Maca îi ceru piatra. Omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în jur și singurătatea în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă i s-ar fi cerut inima din piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât cuvintele de adineaori. — Cât e ceasul ? întrebă, după ce gemetele de mulțumire conteniră. — Doișpe fix. Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Și, în fața privirii întrebătoare a celuilalt, arătă cu mâna și cu degetele desfăcute de două ori și încă o dată doar cu două degete. Omul obosise de stat pe vine. Se lăsă în patru labe și apăsă cu palmele, dând ocol țărușului. Privi în sus, spre clopotniță, și păru din nou mulțumit. În genere, părea un om mulțumit de ceea ce face. Era mulțumit, dar nu întru totul. — Să ne grăbim, spuse, dacă zici că e doișpe fix. Adu niște pietre mai mici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pot să fie clasificate în poziția 9506 datorită consistenței și rezistenței reduse la șocuri. 7. Cort de jucărie, destinat copiilor, pentru interior sau în aer liber, constând dintr-o țesătură de nailon acoperitoare, un cadru tubular de plastic, cu mici țăruși metalici destinați să fixeze cortul când este utilizat afară. 9503 90 37 Clasificarea este conformă cu dispozițiile cuprinse în regulile generale 1, 3 b) și 6 de interpretare a Nomenclaturii Combinate, cu nota 1 t) din secțiunea XI și cu
jrc2015as1992 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87167_a_87954]
-
care a fost lărgit ,,șânțuit, îndreptat”, toate podurile vopsite etc. Manolache Drăghici a notat că, în epoca administrației ruse, „s-au croit apoi și drumurile cele mari a poștelor prin ingineri ruși, însămnându-să cu șanțuri și cu punturi sau taruri (țăruși ?) de lemn la toate 5 verste, din care unele s-au îndreptat numai spre a se așterne cu prund, rămânând operația aceea a se îndeplini de guvernul local după rânduirea domnului”. În vremea administrației ruse, s-au trasat principalele drumuri
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
orașului este bine păzită numai atunci când vom întări mai întâi porțile dreptății. În realitate, nu ajută cu nimic înzestrarea zidurilor cu fortificații și apoi să-l provocăm pe Dumnezeu prin păcate. De fapt, puterea se bazează pe fier, pietre și țăruși, pe când dreptatea este înarmată cu milostivire, nevinovăție și castitate; aceea e constituită din sulițe, aceasta e apărată din rugăciuni continue. Pentru o mai mare siguranță a orașului, steagurile principilor sunt duse în fața porților; steagul Mântuitorului trebuie pus la porțile sufletelor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pildă, va găsi, potrivit lui Rousseau, unul din mijloacele cele mai eifciente de a-și menține identitatea. Dar sărbătoarea rămîne îndeosebi momentul excepțional al întîlnirii, al contopirii spiritelor și inimilor, de înlăturare a tuturor obstacolelor dintre oameni: "Plantați în mijlocul pieței un țăruș încoronat cu flori, spune Scrisoarea către d'Alembert, adunați oamenii și va fi sărbătoare. Și mai mult: implicați spectatorii în spectacol; faceți-i să fie ei înșiși actori; faceți ca fiecare să se vadă, să se iubească pe sine în
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]