795 matches
-
alice mici, mobile, care păreau a exploda în vârful degetelor. Era amețit de trăsuri, de pietoni, de tot ce mișuna în jur, printre care se strecura ca prin mijlocul unui carrousel infernal, din cauza unei migrene permanente, ce-i punea sub țeastă o rețea subțire metalică, difuzând lumina și aiurind în sunete. Strângea atunci din maxile, pe care le simțea putrede, dinții ce căpătau între ei tot mai multe spații. Comesenii, prietenii, Ada, toți cei de aproape erau ca niște bolide de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Apoi a intrat, a mîncat și a băut și a zis: "Duceți-vă de vedeți pe blestemata aceea, și îngropați-o, căci este fată de împărat." 35. S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decît țeasta capului, picioarele și palmele mîinilor." 36. S-au întors și au spus lui Iehu, care a zis: "Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tișbitul: "Cîinii vor mînca în ogorul din Izreel carnea Izabelei, 37. și hoitul Izabelei va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai fost bolnav ! Bătrânul încuviință grav : - Așa a vrut Dumnezeu. După asta m-am făcut bini. - Vrea să cumpere șifoniera, aruncă repezit, pe deasupra capului, ginere-său, domnu’ David. Bătrânul clătină din țeastă și oftă admirativ : - Așa o șifonieră ! - Asta cât face, domnu’ David ? arătă clienta o oglindă. - Asta ? Asta nu-i ceva pentru dumneavoastră. Pentru dumneavoastră am eu altceva. Fain. Ovreiul trase un dulap și-i arătă altă oglindă, lungă, cu rama
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ale „vestibulului“, cu becuri la fel ca la parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la parter și În timp ce Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainta putu să vadă Încă un pat, ba nu, erau patru paturi În camera asta și-și continuă drumul, uite-l pe omulețul care-mi zîmbește, bătrînelului Îi strălucește țeasta pleșuvă, mereu citește ziarul omulețul cu țeasta pleșuvă, Îi strălucește țeasta și sigur că e un Înțelept cu lentilele ochelarilor ca fundul unei sticle, lentilele ochelarilor rotunde ca niște cercuri, sigur că e un Înțelept și bătrânelul m-a salutat și astăzi, probabil că trebuie să Înceapă ora, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
venea sau să o șteargă glonț ca și cum n-ar fi văzut și n-ar fi auzit nimic niciodată, dar În clipa aceea rîsul ascuțit se transformă În cuvinte și locul de unde venea luă forma ferestrei de la odaia bătrînelului Înțelept cu țeasta pleșuvă. „Fetișcana, fetișcana“, spunea bătrînelul, cînd el Îndrăzni În sfîrșit să-și Întoarcă fața ea să-l privească. „Fetișcana, fetișcana“, repeta cu ochii sclipind de veselie, aproape Închiși de fericire În spatele ochelarilor. „De cîteva zile fetișcana, fetișcana, hi, hi, hi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apucat-o pe un drum greșit? Asta ți-a spus-o tot tăticul? De data asta bătrînelul se Întristă profund. Cine e tăticul tău? — Unchiul Juan Lucas. E Însurat cu mămica. Ce e tăticul tău? repetă bătrînelul cel Înțelept cu țeasta pleșuvă. Dar mai eurînd medita decît Întreba, căzuse pe gînduri tot uitîndu-se acolo jos, unde fata așezată la fereastră Își făcea unghiile zîmbitoare. Acum fredona din nou. — Cine e? Dar de ce?... Aici toți o apucă pe un drum greșit, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
salute. — N-am oră azi. — Cum așa? Atunci de ce-ai venit? Explicația era foarte lungă și În afară de asta Julius făcea tot felul de planuri care nu sufereau amînare și nici nu-i trecea prin cap că bătrînelul Înțelept cu țeasta pleșuvă era frămîntat de o mulțime de idei aproape paralele cu ale lui. Nu uitase că nu-l primise la recital. Era numai pentru cei mai buni și el trebuia să stea acasă Învățîndu-și exercițiile, dar loviturile simbolic-morale date cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îndepărtată în care am fost împreună, și chiar cele pe care le-am visat eu, independent de prezența și voința ei, înmugurea în miezul cre ierului ei, dezvolta un filament translucid Pentru D., vingt ans après 19 care-mi perfora țeasta și înflorea deodată, la capătul filamentului, desfoindu-se exotic și pluriform în cra niul meu. Se formase un cordon ombilical între min țile noastre, ea era mama care mă hrănea cu substanța gelatinoasă a visului, iar eu - care (sau fiindcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol de sub bolta țestei mele privind la nesfârșit cele câteva exponate: femei spec trale, de-o sută de ori mai înalte decât mine, urcate pe socluri criselefantine, cu numele lor scri jelit pe plăci de onix. Le știu cum mă știu pe mine însumi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un grătar încins. Într-un halat subțire, de culoarea oului de măcăleandru, fratele ei se chinuia să respire. Se auzi pe ea strigându-l pe nume, ca de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în condițiile date. Avem o răsturnare de situație, explică doctorul. Îi vorbi în unde B și milimetri de mercur, în lobi, ventricule și hematoame. Până la urmă, Karin înțelese. Mark trebuia operat. Îi tăiară gâtul și-i bătură un piron în țeastă. Asistentele încetară să-i mai răspundă lui Karin la întrebări. După câteva ore, pe cel mai convingător ton al ei de funcționară la relații cu publicul, ceru din nou să-l vadă. Îi spuseră că era prea slăbit după operație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de bine. Dar la plecare îl sărută pe țeasta care se vindeca. Te iubesc, Marker! El încercă să se ridice și să se țină după ea. Karin îl opri, mângâindu-l și liniștindu-l, până când el o dădu la o parte și se aruncă pe pat, arcuindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poveștilor. Mergea pur și simplu odată cu frazele, cu ritmul lor de marfar. Dar cea mai previzibilă ședință de lectură îi provocă lui Karin fiori pe șira spinării. Scena în care băiețelul de doisprezece ani e doborât cu o lovitură în țeastă, în timp ce se strecoară într-o casă părăsită, apoi e dus în pivință, legat și cu căluș la gură, o făcu să închidă cartea, incapabilă să citească mai departe. Traumatismul cranian închis o terminase. Acum, chiar și poveștile pentru copii deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
afară. Afară nu e tocmai un loc de încredere. Mult mai sălbatic decât era înainte de bușitura lui. Ei zic că e aprilie, dar un aprilie smintit, care face o imitație destul de reușită de ianuarie. Vântul pătrunde prin haina lui, iar țeasta îi îngheață, chiar și sub căciulă. Mai nou, îi e frig la cap tot timpul. Părul îi crește la loc cu viteza melcului; e ceva legat de mâncarea de aici. Barbara îl îmbrâncește practic afară din hol. Ai grijă, scumpule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor Barbarei pe brațul lui. Atingerea acționă ca un întrerupător, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
banda din mijloc. Ea rămase în urmă. El întinse mâinile, reconstituind traiectoria imaginară. — Știu că m-am răsturnat cu mașina. Știu că m-au operat. N-a fost o operație adevărată, Mark. Am avut o porcărie de cep metalic în țeastă. — N-a fost chiar o operație pe creier. Îi arătă palma, ca s-o reducă la tăcere. Îți mai spun o chestie. Mașina aia mi-a adus aminte. Mai era cineva aici. N-am fost singur. Insectele îi săpau lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
perfecțiune, Bob-o. Numele îi scăpă fără să vrea. Cel pe care jurase să nu-l mai rostească niciodată. El părea gata să lanseze un atac frontal în toată puterea cuvântului, ca pe vremuri. În loc de asta, însă, se pocni peste țeastă cu încheieturile degetelor, cu un aer oarecum vinovat. Știi ceva, Iepuraș? Ai avut dreptate în privința mea. Am construit o grămadă de căcaturi. Nimic sub standard, da’ totuși. O mulțime de centre comerciale și de clădiri din beton de zgură, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
realitatea ei. Se vedea și cu Robert, o dată la câteva zile, când putea el să-și facă timp. Nu făcuseră nimic, cel puțin nimic care să-i servească lui Wendy în instanță. Se strânseseră unul pe altul de cap. Pe țeastă existau anumite linii despre care învățase de la Daniel, iar ea i le arătase lui Robert. Meridiane. Chestii tari, dacă le găseai. Petreceau ore întregi în aer liber, la Cottonmill Lake, sub copacii scheletici, căutându-le - presiune asupra arcadelor, o cărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unii pe alții, se dedublau ei înșiși, luând poziția de atac în fața unor luptători-fantomă... Ea stătea în mijlocul încăierării, o agentă dublă, vânzându-se ambelor tabere. Aduse lupta înăuntrul ei, cu toate perspectivele posibile învârtindu-se bezmetic în democrația necontrolată din țeasta ei. Câte părți ale creierului descriau cărțile lui Weber? O răscoală a agenților liberi; șaizeci de particularități numai în partea prefrontală. Toate formele alea de viață cu denumiri latinești: măslina, lintea, migdala. Căluțul-de-mare și cochilia, pânza de păianjen, melcul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tine. Așa că să nu mi-o tragi cu chestia asta, da? Se ridică și se îndepărtă câțiva metri de casă, suficient cât să arate spre geamul fostului său dormitor. —Îl ții minte pe tipul ăla? Ea reuși să-și silească țeasta să încuviințeze. Din băncile alea ale tale de amintiri. Cine era, cum a crescut, ce s-a întâmplat cu el? Ce-a devenit? Ea își forță capul să încuviințeze din nou, dar nu voia. Mark nu observă. Privea țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uscat. Ea se apleacă spre gura lui, dar tot nimic. Mâna lui dreaptă se întinde în aer, cerând pix și hârtie. Ea caută în poșetă după ele și i le dă. Pe jumătate paralizat deja de presiunea care crește în țeasta lui, cu lobii vătămați umflându-se și împingând în oasele fixe, cu un scris tulbure care nu-i al lui, așterne cuvintele: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Secu ! Daniel Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Ierom. Clement Arhid. Timotei Aioanei * 29 august 1991 Zăbovit-am în duh de rugăciune în acest sanctuar sfânt, purtător al zestrei glasului întrupat în istorie și a celui care a îngăduit ca propria-i țeastă să fie înconjurată de propriu-i sânge, alături de comunitatea condusă de duhovnicescul stareț Vichentie. Înălțat-am rugăciuni către Ierarhia Bisericii triumfătoare pentru toți acei care s-au prosternat către altarul transfigurat. În foișorul incintei situat ca într-un spațiu sfânt
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]