4,715 matches
-
strângeau în jurul ei și o încolțeau din toate părțile cu gurile lor larg deschise. Dar înotul ei era atât de liniștit, încât nu putea fi tulburat de nimic, ea înainta fără să bage de seamă spadele de dinți ce se țeseau în jurul ei. Și ochii ei larg deschiși nu priveau decât zarea cum se apropie, nu se încrucișau cu privirile piezișe ale rechinilor cu ochii albaștri. Până când strigătul meu mut sau surd, pe care nu l-am putut percepe pentru că spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în epoca supermarketurilor, en-gros-urilor și mall-urilor, de trenuri de mare viteză, de multipartidism, de concurență între cerere și ofertă. Când trecea Ea. Care nu voia un produs oarecare, ci o rochie de calitate la preț românesc, din material românesc, țesută de meșteri autohtoni, îmbinată și modelată de designeri autohtoni iluștri, pentru că acolo unde va merge, cine o va vedea, pe unde ar poposi, să se spună, prin asociere, România. Fata bătrână cu gusturi alese, inacceptate, neînțelese sau bătrâna fată mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
religii, secte, paroxisme, paradigme, paradoxuri, istorii surpate în neant, dar și construcții megalitice care promulgau ideea universală a necesității plăpumii și pilotei cu puf de gâscă, de găină, cu câlți, cu păr de capră mongoleză sau de iac, din pânză țesută la război Made în România fără îndoială de înaltă calitate, fără concurență. Un poet timid, chiar îi dedicase un volumaș de versuri intitulat Plăpumărie fără niciun fel de plapumă, ilustrată de un geniu local și atipic, în care se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în care intra Brăila după ora nouă seara, precum și moartea clinică în care se scufundă în zilele de weekend, în afară de acelea în care populația mergea la vot! -, nesupravegheată decât de Mioara Alimentară, care visa la rochia pentru balurile de la Versailles, țesută în culorile proteinelor ARN și ADN, viața plăpumăresei n-ar fi intrat în faza de eclipsă. Virusurile dezvoltaseră o strategie replicativă atât de puternică, încât niciun genom nu mai era funcțional. Bucătăresele salivau când vedeau pe monitor râtul rozaliu, bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rochia mea de mireasă, florile false din vază sunt buchetul meu de nuntă, nici nu știe Mama te rog să nu-i spui, Mitică rochia de pe Ea, croită de mine în atâția ani, fir cu fir, e rochia așteptării, e țesută cu dragoste, paietele pieptarului sunt lacrimile mele de argint, le-am păstrat la început într-o cutie de chibrit, apoi într-una de farduri și pentru că trenurile s-au înmulțit și timpul trece mai repede, s-au înmulțit și lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
desfăceam, pentru a-mi crea senzația de trecere până în clipa supremă a întâlnirii cu tine. Așa cum Penelopa deșira țesătura din război în așteptarea lui Ulise. Și 20 de ani au trecut împărțiți în firele deșirate bătute cu furca, pânza se țesea pe sfert, apoi pe jumătate, urma să devină mâneci, guler, piepți, firul era strâns noaptea în ghem, ghemul uriaș devenea a doua zi iar sfert sau jumătate de cămașă, viitorul se întorcea din nou în trecut, tot timpul a câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Universul. Noi, Cuvântul. Și după ce spuseră acestea, își clătinară capetele ca firele de iarbă atinse de vânt și se adunară tăcute creând de jos în sus, o ființă, întâi picioarele cu tălpile goale, apoi șoldurile osoase acoperite de cuvinte frumos țesute într-o pânză, un bust, un cap, două brațe țintuite spre extremități, pe aripi imense cât toată suprafața orașului. Și lin, Cel țintuit pe propriul său zbor, de propriile sale aripi, care fâlfâiră ca ale unui pterodactil răscolind vidul, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale norilor mânjiți de sânge bolnav, în canalizări bolboroseau șuvoaie de iarnă zoioasă. Cu sunetele din orga copilăriei, râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bulevardul Karl Marx 51. Gratiile dispăruseră odată cu Mama în invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum tramvaiul venea spre ea și vatmanul făcând semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
provocatoare, unele căutând să-și aranjeze părul răvășit, alungând mecanic un fir de praf efemer, neștiind că sunt efemere, căutând cu ochii un sprijin material ce le-ar fi putut oglindi frumusețea, neștiind că sunt frumoase, în jurul lor razele soarelui țeseau un curcubeu compus din străluciri verzi sau albastre sau negre ale ochilor din lumina verde sau albastră sau neagră a gândurilor din portocaliul cu zimți roșii strălucitor al poftelor sexuale în repaos, rotindu-se în sensul universal al acelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârfurile picioarelor până în chakrele sufletului, inima se deschidea ca un uriaș iris, devenind portal către dimensiuni de care nici Dumnezeu nu știa, prilej ca să fie blamat de Satana, știam eu că ești imperfect și porneau incantațiile woodoo, vrăjitoare și draci țeseau portative, le multiplicau până deveneau opus multimuzical cu multipăianjeni, ouă, pupe muzicale ordonate pe șinele drepte ale opus-ului simfonic, care însemna izbânda dintre învins Nazismul cădea și învingător restul Lumii pe câmpia Donului dragostei dintre Liuba și Satelitu, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
țațe de secol în urm...) a îmbinat constant politicul cu economicul. Ca proiect politic, Uniunea a instituționalizat colaborarea între mării rivali istorici, a asigurat pacea pe un continent r...v...sit de dou... r...zboaie mondiale în veacul trecut. Dar țes...tură de interese economice și politice este foarte complex... și s-a complicat pe m...sur... ce Uniunea s-a extins: de la șase ț...ri membre fondatoare în 1957 (Tratatul de la Romă) la 25 de membri la 1 mai 2004
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
cer să fie treze / În clipa sfântă, când vei spune «da». / O să lipsesc acum, când ești mireasă; / Dar raza blând-a lunii te-o mbia, / Fii veselă, de-argint e nunta ta, / Nici o femeie nu e mai frumoasă! // Noiembrie a țesut din raze sfinte, / Covor pufos de frunze, spre altar. / Iubirea mea, azi ți-a adus-o-n dar, / S-o porți cu tine de acu-nainte.“ (Iubire în dar) Și mai suspecte din punct de vedere estetic sunt versurile în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Era încă tânăr. Aleluia, pământule, aleluia! Într-o rădăcină de brusture primăvara te adună cât să colorezi siropul de tuse, într-o tulpină de plop cel mult pentru a încâlci câteva zboruri pe o suveică scăpată din mâna Tatălui pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii în noaptea de Buna Vestire, sărutul lui Iuda în podul palmelor, răstignire! Suflete, tu porți semnul! Era după lume, sinele pată de cerneală imprimată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pedagog. Urletul sfâșia somnul precum lupul carnea lunii. Zorii erau ca niște resturi aruncate peste gardul abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee. Frig. Pe jos, mozaicul îmbibat cu urină și clăbuci de săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
majuscule. Petru era mai trist decât o mie de cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
corăbii prin vene de dragul furtunii, pânzele croite după cămașa ta de sărbătoare s-au făcut franjuri, catargele au străpuns cerul și curge ceva verde ce seamănă a Eden peste cochiliile scoicilor și iarăși mă bucur. Dumnezeul meu trecător, noaptea îmi țeși vise din cele mai coapte, ziua îți lustruiești cizmele cu visele mele. Dumnezeul meu poezie, îngheț la focul cuvintelor tale, amăgindu-mă cu o libertate iluzorie. Petru visa o altfel de libertate. Petru, cu fiecare vis dus până la capăt, ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în oglinda poți aluneca după bunul plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii în pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în șosetele cârpite în talpă nimic mai ermetic decât niște pași înfășurați în scutece de lână. Gratii în felia de pâine claustrofobia cuptorului încins pălea pe toate fețele. Gratii, creșteau gratii, două câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fiecare fereastră. Tocurile ușilor nu toate au primit semnele trecerii. Câtă fericire în sufletul melcului! Nu împarte și nu face parte cu nimeni, deși se naște, iubește, urăște, moare și se descompune în propria casă. Fericire în sufletul păianjenului: își țese povestea cu propriul fir, intimitatea dincolo de lumină. Aici... Nu, ea este de dincolo, nu are ce căuta lângă mine, este un contur ca toate celelalte, le gândești, le atingi, le mângâi, le consumi, nu-ți aparțin, nu resuscitează memoria nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
om laș, moartea nu este o circumstanță a handicapurilor. Genia, obsesia mormântului îmi surâde până și din fotografii. Este vreme de secetă, plutoane de furnici mărșăluiesc cu firimituri de sicrie în spate, greierii (în sfârșit) au motive de fericire, păienjenii țes (pe uscat) raze de soare sub grindă, îngerii își umezesc buzele în scuipatul lui Dumnezeu, vreme de secetă, obsesia mușuroaielor goale întregesc intențiile oamenilor singuri. În mănăstire sunt 36 de gropi, unele mai adânci pentru sine, altele mai adânci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nouri și dacă plouă mai mult, atunci, spre seară, se ridică ceața de pe deal și, când ajunge sus, se face nor... și plouă iar... și, dacă te uiți mult-mult la ploaie, picăturile par fire de argint și firele de argint țes scări pe care te-ai putea urca sus, sus de tot, în cer... Și ce-ai vrea să faci tu în cer?! Poate că vorbisem cu glas tare, de mă auzise unul dintre oaspeți. Venise lângă mine și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ca în vis, am văzut-o . De atunci, nu l-am mai ascultat pe unchiu-mio, dar nici n-am mai văzut vreodată o femeie așa de frumoasă... Lumina venea din spatele ei, cum vă spuneam, din iesle, iar ea parcă se țesea tot atunci, din lumina aceea și abia atunci m-am înverșunat mai tare să nu mă mai uit deloc la ea ! Mi se făcuse frică, mi-era tare frică de ea! Și ea parc-ar fi știut, fiindcă i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știe inima fiecăruia oamenii, nu. Lor trebuie să le spui ca să înțeleagă... și să le spui clar și niciodată nu-i de ajuns, oricât le-ai spune că-i iubești, și chiar trebuie să le spui, fiindcă din iubire ne țesem fiecare, viața... Din iubirea Domnului meu și din tăcerea Lui, din suferința Lui... și tocmai Lui, niciodată nu I-am spus cât Îl iubesc... măcar o dată să-L mai văd, înainte de sângele asfințitului... măcar o dată... Ascultă-mi, Doamne, inima... te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]