2,210 matches
-
de 30 august 1985 în localitatea Chișinău, județul Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bubuieci, Str. Tineretului nr. 17. (2.803/2004) 64. Chedric Alexandra, fiica lui Botea Vasile (născut la 1.01.1929 în localitatea Țiganca) și Iordana, născută la data de 30 mai 1954 în localitatea Țiganca, raionul Cantemir, județul Cahul, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Cantemir, str. Frunze nr. 7. (3.690/2008) 65. Chiriac Mirela, fiica lui Valeriu și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/213638_a_214967]
-
cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Bubuieci, Str. Tineretului nr. 17. (2.803/2004) 64. Chedric Alexandra, fiica lui Botea Vasile (născut la 1.01.1929 în localitatea Țiganca) și Iordana, născută la data de 30 mai 1954 în localitatea Țiganca, raionul Cantemir, județul Cahul, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Cantemir, str. Frunze nr. 7. (3.690/2008) 65. Chiriac Mirela, fiica lui Valeriu și Valentina (fiica lui Eșanu Marcu, născut la 20.02.1917 în localitatea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/213638_a_214967]
-
estul republicii, cumulând drumuri dinspre Dubăsari, Orhei, Bălți, Odesa etc. Face legătura dintre cartierele Poșta Veche, Ceucari cu centrul orașului, intersectând magistralele Calea Basarabiei și Petricani. Pe o parte a ei se întinde zona verde a parcului silvic din valea Țiganca cu câteva lacuri formate în cursul pârâului Bulbocica, iar pe partea opusă - blocuri de locuitde 1-3 etaje, construite în anii '50, și de 4-8 etaje în ultimii 30 de ani. Chișinău. "Enciclopedie" (pag. 438 - 439) - Chișinău, 1996
Strada Calea Orheiului din Chișinău () [Corola-website/Science/329576_a_330905]
-
lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iulie 1955 la Casa Gabriella din Ascona (Elveția) și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Această nuvelă cu titlu pușkinian prezintă antrenamentul pentru supraviețuire al unui băiat orfan ce își dorește să devină un spirit liber și să își depășească semenii. Comportamentul
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Fata căpitanului” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Titlul nuvelei lui Mircea Eliade este preluat de la romanul omonim al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, care prezintă supraviețuirea unei povești de dragoste într-o societate guvernată de o ordine socială
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
-l într-o groapă. De aici i s-a tras moartea boierului, iar de Irinuța blondă și drăgălașa nu s-a mai auzit nimic vreodată. Căpitanul Neculai povestește despre istoria care se intamplase cu el atunci când era îndrăgostit de o țiganca pe nume Marga care și-a sacrificat viața pentru a-l salva. Un negustor pe nume Damian ajunge la han împreună cu tovărășii de drum. Acesta se așază la foc și povestește despre drumurile sale din Germania. Un orb, vrând să
Hanu-Ancuței () [Corola-website/Science/310447_a_311776]
-
incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care era supus de către castele superioare. Aceștia făceau parte din casta Paria, de membri căreia
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
ucideri sau va fi gazdă de hoți... cu această pedeapsă de moarte se va osândi - înțepatu’!"", fapt ce a împuținat simțitor infracțiunile în timpul domniei sale. Pravila lui Vasile Lupu din 1646 prevedea și circumstanțe atenuante, pentru robii foarte săraci: ""Țiganul, sau țiganca lui, sau copilul, de va fura o dată sau de două ori și de trei găină, gâscă sau alt lucru micșor, să se iarte; iară de va fi alt lucru mai mare furat, să să cearte ca și fiece fur"".
Furt () [Corola-website/Science/312404_a_313733]
-
de câmp. Păsările cel mai des întâlnite sunt: cioară, vrabia, ciocănitoarea, graurul, barza, cucul, turturica, mierla și privighetoarea. În ape pot fi găsiți crapi, carași, somni și știuci. Râul Siret domină hidrografia comunei. Pâraie brăzdează câmpurile și marginea satelor. Pârâul Țigăncii parcurge câmpul Oarzei, mărginește satul Alexandru I. Cuza spre apus pentru a se varsă în Siret în locul numit "Holm". În locul numit "Oarza", pe marginea drumului, se află o fântână cu cumpănă de unde trecătorii pot să-și potolească setea. La răsărit
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
satului există două situri arheologice: unul în locul numit la Movila, la 2 km V de sat, pe malul stâng al Șiretului și un al doilea situat în "Țarina de Jos", la cca. 300 m SE de sat, la confluenta pârâului Țiganca (în stânga) cu Șiretul prezentând, urme de locuire succesiva din perioadele: sec. XVII - XVIII, sec. XV epoca medievală, sec. IV epoca daco-romană și sec. ÎI - I î.Hr. Latène, cultura geto-dacică. Satele Volintirești și Kogălniceni prezintă aceași organizare sistematizata cu străzi care
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
Iași că monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: situl din punctul „la Movila” (la 2 km vest de satul Alexandru I. Cuza); situl de la „Țarina de Jos” aflat la sud-est de acelasi sat, la vărsarea pârâului Țiganca în Siret, sit format din patru așezări corespunzătoare secolelor al II-lea-I î.e.n. (perioadă Latène, cultura geto-dacă), secolului al IV-lea (epoca daco-romană), secolului al XV-lea și secolelor al XVI-lea-al XVII-lea; situl de la Volintirești unde
Comuna Alexandru I. Cuza, Iași () [Corola-website/Science/301255_a_302584]
-
„” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade și publicată în anul 1965 în "Revista Scriitorilor Români" din München (R.F. Germania), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului de idei, adică mai precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Adio!...” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
a comment faire-ului eliadesc”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
anul 1941 de Editura Cugetarea - Georgescu Delafras S.A. din București, după care opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Șarpele” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, reintrând astfel în circuitul public. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
căpitanul Krusenstern l-a abandonat pe una din insulele Aleutine lângă Kamceatka. La întoarcerea lui în Sankt Peterburg a fost numit „americanul”. A luptat brav în războiul patriotic din 1812, dar și-a scandalizat familia căsătorindu-se cu o cântăreață țigancă în 1821. Alexandru Griboedov la satirizat în "„Haz de necaz”", și vărul său, Lev Tolstoi la numit un om „extraordinar criminal și atractiv”- l-a ficționalizat în "„Război și pace”". Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi () (n. 28 august
Familia Tolstoi () [Corola-website/Science/310062_a_311391]
-
În curte la Dionis", care cuprindea cele șase nuvele ce apăruseră în volumul omonim parizian, nuvelele „Pe strada Mântuleasa” și „Tinerețe fără tinerețe”, plus alte opt nuvele postbelice scrise în perioada 1945-1965 (șapte dintre ele apăruseră anterior în volumul "La țigănci și alte povestiri" (Editura pentru literatură, București, 1969), iar cea de-a opta era „O fotografie veche de 14 ani”). Eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu considera că există trei perioade de creație în proza fantastică a lui Eliade
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
călătorii misterioase în timp și spațiu) sunt presupuse a fi reale, iar revelarea sacrului este realizată de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda). Începuturile perioadei de creație din exil („Douăsprezece mii de capete de vite”, „La țigănci”, „Pe strada Mântuleasa...”) sunt marcate de elaborarea teoriei miracolului irecognoscibil, iar întâmplările fantastice (perceperea unei discontinuități temporale) sunt trăite de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
valoare simbolică ce poate fi sesizată doar de indivizi inițiați. Potrivit profesorului Nicolae Manolescu, criticii literari au făcut mai multă hermeneutică pe nuvela „Pe strada Mântuleasa...” decât pe orice altă proză scurtă a lui Eliade, cu excepția, poate, a nuvelei „La țigănci”. Nuvela are ca subiect anchetarea abuzivă și irațională a unui bătrân învățător, Zaharia Fărâmă, de către Securitate, acesta fiind bănuit că știe secrete de mare importanță. Ancheta începe fără un motiv aparent, fiind provocată de comportamentul suspect al bătrânului care încercase
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
într-o lume postmodernă doar un nebun inofensiv sau cel mult suspect. Căldura menționată la începutul și la sfârșitul nuvelei este un mediu climateric obișnuit în narațiunile lui Eliade, precum în „Douăsprezece mii de capete de vite” sau în „La țigănci”. Ea precede o situație anormală și, asociată cu alte elemente neobișnuite precum oboseala, vorbăria confuză și amnezia bruscă, marchează o intrare a personajelor într-un labirint în care trebuie să treacă printr-o serie de probe. Viața omului este, în
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
a nuvelei se datorează, în opinia lui Alex. Ștefănescu, talentului artistic al autorului de a descoperi prezența unor elemente fantastice în viața obișnuită de zi cu zi. Narațiunea eliadiană devine ea-însăși un mit. Criticul Nicolae Manolescu recomanda citirea nuvelelor „La țigănci” și „Pe strada Mântuleasa...” „pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
savant ascunse scenarii mitice”. Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”. Nuvela „Pe strada Mântuleasa...” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Le vieil homme et l'officier”, Gallimard, Paris, 1968; traducere de Alain Guillermou, reeditată în 1977, 1981 și 1990
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
muzicală) și ing. Luiza Mateescu (regia tehnică). Filmul "Eu sunt Adam!" (lansat în 1996 și având o durată de 81 de minute) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul. Este vorba de profesorul de pian Gavrilescu din nuvela „La țigănci”, profesorul de violoncel Antim din nuvela „Uniforme de general” și profesorul Fărâmă din nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, fiecare dintre ei fiind obsedați de trecut și victime ale propriei lor identități. Personajul principal al filmului este un profesor de muzică de la
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]