KorAP: Find »[drukola/base=țipăt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...169 >

4,216 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

omorâm pe ea. Îi spun că ar trebui să-i ceară iertare doamnei Boyle. Este ceea ce se cheamă o iubire severă. Helen stă cu cartea în mâinile înmănușate și se uită la Mona. Mona nu zice nimic. Fumul motoarelor diesel, țipetele, muzica rock și luminile colorate se chinuie să umple tăcerea. Stelele de pe cerul nopții nu zic nimic. Helen se întoarce spre mine și zice. — N-are rost. Hai să mergem. Scoate cheile mașinii și mi le dă. Eu și Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o desfătare, zice polițaiul bătrân, ștergându-se la ochi. Ne simțim extraordinar. Vede că s-a șters la ochi cu mâna pe care are mănușa, cu degetele pe care mi le-a băgat în fund, și rupe mănușa cu un țipăt scurt. Întreg trupul i-e scuturat de un frison puternic și azvârle cât colo mănușa plină de unsoare. Îi spun polițaiului tânăr că doar stăm de vorbă un pic. Și polițaiul cel tânăr îmi vâră pumnul sub ochi și zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Helen. Apucându-se între picioare, zice: — Poate ai timp de una mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Poate ai timp de una mică cu mami înainte s-o mierlească. Și arunc din poală corpul lui Helen. Întregul corp mă doare mai mult decât m-a durut vreodată piciorul. Helen trage un țipăt când alunecă pe podea, un țipăt scurt. Și, încovrigată pe linoleumul rece, printre nestematele sparte și bucățile din Patrick, zice: — Carl? Își duce mâna la gură, pipăie pietrele incrustate acolo. Se răsucește și se uită la mine: — Carl? Carl, unde suntem? Vede dulăpiorul de inox, fereastra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ceva negru, neclar, de care se apropie cursa în viteză. Frînă bruscă. Pasagerii se trezesc săltați în picioare, apoi, în secundele următoare, cînd panica e în toi, cursa lunecă încet spre dreapta cu jumătatea din spate; lumea țipă și, pe măsură ce țipetele se accentuează, roțile din spate intră în șanț iar cursa înțepenește prăvălită. Lumea a amuțit. La numai un metru în față, un camion stă răsturnat în dreapta, în șanț. Șoferul cursei coboară, se uită la roțile din spate ale cursei, merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai înainte, copilul din brațele mamei începe să se zbată plîngînd. Se liniștește cu greu abia cînd simte că i s-au desfăcut hăinuțele să se mai răcorească. Băiatul din brațele tatălui a făcut și el ochii mari de la primele țipete ale frățiorului. Ar vrea ceva, dar nu știe precis ce. Se hotărăște totuși să plîngă: o gură mică, deschisă aproape rotund, din care lipsește durerea, lipsește spaima, lipsește răutatea; e prezentată doar dorința de-a se manifesta, plăcerea de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el, cu tot felul de propuneri mărețe de subiecte pentru instruirea de a doua zi. O femeie tînără căreia nu-i tăcea gura decît în clipele în care o săruta, mai s-o sufoce, numai să nu-i scape vreun țipăt de plăcere și să-i descopere careva ascunși sub brazii din pădure; dar nici nu se ridicau bine de jos că "tovarășa Mioara" și începea să vorbească, să ducă mai departe discuția exact de acolo unde i-a întrerupt-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se convingă că nu-i nimeni, apoi intră și ea, închizînd ușa cu grijă. În clipele următoare, de dincolo de ușă, din interior, se aude un răpăit de palme, apoi pumni, apoi genunchi, picioare, iarăși pumni, de sub care răzbat încercările de țipăt transformate de sîsîitul femeii în gemete ascuțite. Cînd potopul a încetat, fata ajungînd ghemuită sub niște lăzi, unde nu mai poate fi lovită, Sultana se oprește, așază muierește mîinile în șolduri și-și trage răsuflarea: Ascultă, putoareo! Unde te trezești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un țipăt de groază, pe care și-l înăbușă la timp cu palma făcută căuș. Te omor și te arunc în iaz! Am doi copii, ai auzit ce spun!? Fata încuviițează, scuturînd afirmativ din cap. Ești bolnavă? Nu, geme fata nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe-acolo, că n-au camere de închiriat și nici porumb în jur... Un grajd! țipă Runca, văzîndu-l pe Radu că face un pas spre el. Într-un grajd e mai bine, mai cald! Radu a rămas descumpănit, înfiorat de țipătul colegului, cu privirea fixă prin fereastră, afară, unde viscolul se dezlănțuie din plin. Cum naiba de mai poți sta locului?! coboară vocea Runca, arătînd cu privirea spre viscol. Sper să se destroieneze... Mîine, poimîine, să mai stea și viscolul... Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei lunecă într-o atingere domoală. Mihai încercuiește din nou în fierbințeala buzelor jumătatea șocolatie a perlei, dar cînd să o soarbă, cum numai în copilărie, dimineața, sorbea boabele mari de rouă de pe petalele bujorilor din fața casei, Maria scoate un țipăt înfundat, născut din sublimul plăcerii, ca un geamăt de durere ori de extaz și se repede în sus, cu o mișcare scurtă, de fiară lovită mortal. Pregătit, Mihai așteaptă loviturile palmelor. Dumnezeule mare! șoptește Maria tremurînd toată, ca de friguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe o cîrpă la picioarele ei, apoi, încet, se retrage și se așază în fotoliu. Deci e-adevărat, am țipat clatină Maria din cap afirmativ, pierzîndu-și privirea în jos. Mi s-a părut că am avut doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier, apoi, tăcut, cu privirea nehotărîtă, mai mult spre fereastra acoperită cu draperia de pluș, se lipește de pat și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
secretarului cu probleme economice de la municipiu -, Victor Săveanu, actori, regizori, și cîteva fete, dintre care, una, la trecerea lui sumară în revistă, i-a reținut atenția, trimițîndu-l cu gîndul la Maria Săteanu. "Ce întîmplare! clatină Mihai din cap, amintindu-și țipătul Mariei și, mai ales, modul în care s-a prăbușit, parcă topindu-se, lîngă calorifer, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu mai bine! De ce nu se mai găsesc nici măcar banalele prezervative? Ce faceți voi, ginecologii, cînd vă tot reuniunizați și simpozionizați în cele mai pitorești stațiuni din țară?! Mai încet, te rog, că și aici se poate auzi pe sală țipătul tău. Bine că nu se aude țipătul femeilor în suferință, nu?, care, cunoscînd niște reguli elementare de igienă, ar fi fost la locul lor de muncă, fericite, nu aici, bolnave, ori moarte. Hm! pufnește Mihai ironic apărăm legea, ori mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
găsesc nici măcar banalele prezervative? Ce faceți voi, ginecologii, cînd vă tot reuniunizați și simpozionizați în cele mai pitorești stațiuni din țară?! Mai încet, te rog, că și aici se poate auzi pe sală țipătul tău. Bine că nu se aude țipătul femeilor în suferință, nu?, care, cunoscînd niște reguli elementare de igienă, ar fi fost la locul lor de muncă, fericite, nu aici, bolnave, ori moarte. Hm! pufnește Mihai ironic apărăm legea, ori mai precis-zis ne ascundem după ea cînd este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o știi niciodată, iar eu, dacă n-o fac acum, la 39 de ani, am să mor fără să știu cum este acolo, pe masa pe care femeile trăiesc momentul astral al vieții lor, cînd numai la o clipă de la țipetele lor de durere, întind mîinile tremurînde, cu infinită dragoste, spre cel care țipă întîia oară... Aș vrea să ți-o pot spune, pentru că tu ești crescut la țară, porți în tine credința în Dumnezeu, acea credință taincă, din sufletul oricărui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
jos, la intrare, dar se oprește la mijlocul culoarului și pornește pe trepte, să facă un control amănunțit în toată secția; și-ar dori să fie vreo gravidă în sala de nașteri ar sta s-o asiste, să audă iar primul țipăt care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat auzul... "Măgarule!... Și la propriu, și la figurat... oftează ea cînd îl zărește prin geamurile de pe casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fața, ca vara, valurile, la intrarea în mare... Lovitura se produce la mijloc, acolo unde, în adolescență, se apăsa de marginea băncii cînd răspundea la orele profesorului acela tînăr și frumos... Vede o clipă cum pămîntul se rotește, aclamat de țipetele mulțimii de pe trotuar, apoi se simte căzînd pe ceva moale, afundîndu-se, privind nedumerită la malurile troianului care se închid asupra ei, ca niște dinți albi, de femeie frumoasă, încleștîndu-se în colțul cearșafului, în timp ce părul blond, pufos și rece o acoperă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce și-a aruncat Săteanca haina de blană și a venit la masă; "dați-vă deoparte!", ne-a strigat. Niciodată n-am văzut-o ca astăzi: parcă voia să-i mănînce din ochi; nu se mai sătura să le asculte țipetele... Ea, care-i pasa imediat asistentei... Și-i luceau ochii!... Pariez că acum, de cînd cu viscolul ăsta nebun, tovarășul Săteanu s-a făcut un domn cuminte și doarme noaptea acasă! Doctore... tresare Lazăr, uitîndu-se speriat în jur. Hai, măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

le atenueze și apoi să le smulgă din sine. Dintotdeauna, comportamentul sexual al lui Dan fusese vulnerabil, infantil și sentimental. Acuplarea aceea de pomină, când o râcâise pe Carol până ajunsese la orgasm, îl speriase teribil. Beat fiind, gemetele și țipetele ei îl șocaseră, făcându-l să creadă că acele trei mișcări o răniseră, că îi vătămaseră interiorul moale. Senzația aceasta se acutizase și se asociase impresiei că micul său penis e un instrument contondent, de pedeapsă sau de corecție. Dan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
el și linia de marcaj. Bull fentă, forță și pocni cu palma lată - tare și rece ca un pui congelat - figurile în expectativă ale adversarilor. Avea impresia că ghetele lui erau dotate cu turboreactoare. Își accelerase goana pe teren. Auzea țipetele colegilor, undeva în spate: „Acolo, John“, „Hai, John“, „Mingea la mine, John“, numai că nu le dădea nici o atenție. Acesta era momentul său. Își dădea seama din felul în care adversarii lui se mișcau cu încetinitorul și în reluare. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

Comitetul Central a unui munte de dosare arzând. Non omnis moriartc " Non omnis moriar" Dacă privești minute în șir un filament incandescent de bec, nu auzi, sub goana electronilor, nici plescăitul peștilor în apele de la Porțile de Fier, nici ultimul țipăt al vietăților închise în cărbune de scurgerea erelor. Dacă opera răspândește o lumină albă, intensă și clară, ce importanță are că e clădită pe cadavre, iar autorul ei este un nemernic? Oricum, peste o sută de ani nu mai e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

m-a urecheat fiindcă o făcusem pe fii-sa umflată, Florea a încercat să-mi tragă o scatoalcă când m-am șters pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A apucat să-și treacă picioarele în afară, apoi poponeața, puțin din burtică și totul a luat sfârșit. La țipetele unei femei din blocul de vizavi, căreia, dacă i-aș enumera stările, ar trebui să încep cu stupoarea ca să sfârșesc cu isteria, mama, care călca rufe în bucătărie, a înțeles cam pe unde trebuie să-i fi dispărut copilul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301

pămîntean care pune pentru prima oară piciorul pe Jupiter. Am pășit pe un deșert tare și negru. Lumina felinarului stradal de deasupra noastră părea un soare agățat pe un cer ca smoala. De undeva, poate chiar dinspre felinar, venea un țipăt strident dar slab, care-ți provoca dureri de urechi și de cap prin persistență. De ambele părți ale străzii, clădirile dărăpănate cu patru etaje se Înălțau amenințătoare, precum pereții de stîncă ai unui vast canion. Chiar și În această etapă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]