556 matches
-
Apoi un val de idei au izbit-o în minte; nu putea crede că i se întâmplă așa ceva! Un vârtej amețitor de cuvinte, imagini, sunete se roteau în jurul ei, iar în lumina palidă a înserării, vorbele și imaginile aveau culori țipătoare, care o oboseau, o înconjurau ca niște șerpi ce nu-i dau pace și încearcă să o cuprindă tot mai strâns, tor mai strâns până când simte că nu mai poate respira și că va fi doborâtă de veninul neputinței care
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
masă. Iar urechea poetului, rafinat de muze și de obișnuința cu glasul anticilor, percepea În mod limpede acea disonanță, ca zgomotul unei cascade din depărtare. — Oraș de tâlhari, repetă el plecând de la fereastră. În sfârșit, un slujbaș, Îmbrăcat În uniforma țipătoare a Artei, Îl chemă fără politețe și Îl conduse la etajul superior, deasupra galeriei ce acoperea spațiul vechii Piețe. Rectorul ședea Înapoia unui pupitru Înalt de scris, Înconjurată de alte pupitre mai mici, ocupate de o duzină de contabili care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu credea până la capăt În vinovăția pomanagiului. Fără să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor. În lumina strălucitoare a soarelui, apărea mult mai firav și mai descărnat decât Îi păruse poetului În penumbra subteranei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște furci de care atârnau niște fâșii de pânză stacojie. La dreapta, sobri În tunicile lor albe Împodobite cu aripi mari din pânză aurie, tot atâția Îngeri, cu fețele prostite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plângă. și nu e încă nici ora nouă. Ai văzut asta? Mi s-a tăiat respirația când David mi-a arătat prima pagină. Stanley Prizbecki - îmbrăcat într-un body de damă oribil și dat cu rujul ăla de un roșu țipător - se holba la mine de pe pagina întâi. Era fotografia pe care o descoperisem în dosarul lui Vivian. „TRAVESTI DE FORȚĂ PENTRU ADJUNCTUL PRIMARULUI!“ tuna titlul. Se pare că s-au despărțit săptămâna trecută, mi-a explicat David. Nevasta lui Prizbecki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că era în renovare și că nu se deschidea decît la sfîrșitul anului. Oricum nu e mare lucru de văzut, colecțiile sînt sărăcăcioase, i-am explicat, un El Greco spălăcit, Uciderea pruncilor, o lucrare slabă a lui Brueghel din cauza culorilor prea țipătoare care îți lăsau impresia că infamia se petrece într-un parc de distracții, și un cap al lui Ioan Botezătorul nesemnat, așezat orizontal pe o tipsie într-o compoziție macabră. Așa ar trebui procedat, mai ales acum cînd tot lagărul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poată să pășească pînă la toaletă ca să-și facă singur nevoile. N-ar schimba-o pe nimic în lume, zice Tîrnăcop, privind admirativ la maghernița lui Roja ca la un palat de poveste, la zorzoanele de la ferestre, la balustradele vopsite țipător, la luminile care ard înăuntru ca într-un muzeu sau ca într-o sală de teatru luxoasă, n-o să înțelegi niciodată, Curistule, cum e să construiești ceva cu propriile brațe, pe cinstite și fără ajutoare din stînga sau din dreapta, păcat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
viața într-o sihăstrie taoistă era foarte relaxată. Mulți dintre sihaștri au ajuns cu mult peste vârsta de 100 de ani. În timpul dinastiei Ming (1368-1644), influența taoismului la curte a continuat să scadă, deși Biserica Taoistă populară, cu templele sale țipătoare, continua să prospere printre oameni. Manciurienii, care au înlocuit dinastia Ming, erau și mai puritani decât confucianiștii chinezi și au adoptat o atitudine fermă împotriva cultelor sexuale ce se dezvoltau din taoism. Ca rezultat, taoismul veritabil a fost dat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
iar două dintre ele sunt deja văduve de război. Toată lumea discută despre război, de parcă nu s-ar fi terminat. Preria din afara orașului este arată, fiindcă aici se vor construi case. Casele ridicate până în prezent sunt foarte urâte, vopsite în culori țipătoare și enervante. Mă fac să-mi fie dor de căsuța noastră. Știu că tu o urăști, dar pentru mine a fost un sanctuar în care mi-am petrecut nouă ani din viață. Dwight, am citit toate ziarele, plus articolul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un astfel de suvenir de la eveniment și așternu grăbit un bilețel care să Îl Însoțească. „Pun acest «poster» țipător Într-un plic, În această după-amiază plină de emoții, ca să mai amăgesc ceasurile până la... 8.30... și ca să vă fac să Înțelegeți cât de tare mă tem. Semnele, slavă cerului, sunt relativ bune. Dar ce sunt semnele? Domine, in manus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pe care aceiași Gogo trebuiau să le pieptene (cu niște piepteni îmbătrîniți, soioși, fără dinți). În așa fel, încît, 279 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Și-au tras pe ei pijamalele de scandaluri, două croite din doc, mai puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea lor, ar fi putut fi confundate, din elicopter, cu două balonzaide. Pâslarii în picioare. Cîte-o pătură de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase. Și-au alunecat, unul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se păreau mult prea colorate pentru felul ei de a fi, pentru gusturile ei în materie de îmbrăcăminte. Se pregătea să meargă la un interviu pentru angajare și nu reușea să se hotărască asupra ținutei. Toate i se păreau prea țipătoare pentru felul ei discret de a fi. Era adevărat că în scopul obținerii postului pe care și-l dorea trebuia să atragă atenția asupra ei, dar prefera să o facă prin ceea ce știa, nu printr-o ținută nepotrivită. Oare ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap, atunci când eram scoși la tablă și Încurcam formulele matematice
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
libanez Baalbeck, un popular loc de Întîlnire pentru arabii bogați care navigau de-a lungul coastei dinspre Marbella. Crawford rămase să aștepte În mașină, În timp ce șoferul intră În restaurant și ieși după cîteva clipe cu două blonde Îmbrăcate cu bluze țipătoare, micro-fuste și pantofi albi cu toc cui. Clipiră amîndouă cabotin cînd ieșiră la aer, de parcă lumina soarelui era un fenomen pe care nu-l mai Întîlniseră pînă atunci. Cu poșetele lor de lac care săreau În ochi de la o poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu toc cui. Clipiră amîndouă cabotin cînd ieșiră la aer, de parcă lumina soarelui era un fenomen pe care nu-l mai Întîlniseră pînă atunci. Cu poșetele lor de lac care săreau În ochi de la o poștă și cu zorzoanele acelea țipătoare, amestecătură fără noimă de prin rafturile celor mai scumpe buticuri din Estrella de Mar, arătau ca niște pastișe la modă după fetele de stradă din Place Pigalle. Privind-o pe cea mai Înaltă dintre ele cum șontîcăia pe fîșia Îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nou de a gândi frumosul. Cu binecuvântarea oxfordiană, Wilde Începe să cucerească saloanele Londrei și ale Parisului datorită unui fel de a fi care Îl apropie de tradiția dandy. Nu doar celebra-i cravată, garoafa verde (artificială) de la butonieră, vestele țipătoare, ciorapii colorați, nici freza stil Nero, care pune capăt modei părului lung, nu doar frazele care, prin absurdul lor, amuțesc de uimire asistența, nu doar gesturile aberante și nici măcar succesul de public al unei comedii de serie din 1882, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la acest mod de a fi altfel, de o eleganță cam ostentativă și contrazicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a repezit să-și pună ochelarii care-i atârnau de gât, dar îi luă ceva timp până când și-i așeză cum trebuie pe nas. Era atât de palidă încât machiajul ei impecabil și la locul lui ar fi putut părea țipător dacă nu ar fi fost atât de discret. Totuși, se putea observa pentru prima dată acest artificiu atent realizat al înfățișării ei. Arăta pe măsura vârstei pe care o avea. Un moment, mă trecură fiorii celui care se știe muritor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
călătorie la New York. Fiica lui s-a jucat o vreme cu ea și apoi s-a plictisit. Jaafar a dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acesta e un cod pentru lucrurile aduse în Iordania din alte părți. Dar cum dezlipi primele straturi de spumă și bandă adezivă, deveni neliniștit. Văzu un set de șase cutii muzicale, toate în formă de cabane elvețiene, pictate în culori țipătoare, de prost gust. Ridică acoperișul primeia și, spre mare lui dezamăgire, începu să răsune o melodie. Edelweiss. Sub ele erau niște sticluțe oribile, de proastă calitate, conținând mostre de pudră colorată, iar pe fiecare era lipită o etichetă, evident falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vieții mele. Faptul că această Întunecime este produsă doar de zidurile timpului ce mă despart pe mine și pumnii mei zdreliți de lumea liberă a atemporalității este o convingere pe care o Împart bucuros cu sălbaticul pictat În cele mai țipătoare culori. Am călătorit Înapoi În gând - și gândul se Îngusta tot mai mult, fără speranță, pe măsură ce Înaintam - Înspre regiuni Îndepărtate unde am bâjbâit În căutarea unei deschideri secrete, pentru a descoperi că temnița timpului este sferică și fără ieșiri. Cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc. Bat clopotele, primul fluture Brimstone zboară pe deasupra bolții palatului, peste o lună ne vom Întoarce la țară; și ridicându-mi privirea, văd atârnate pe sfori, de la o fațadă de casă la alta, sus, deasupra străzii, stindarde mari, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ideea că mai era În viață. Era. Mai corpolentă ca oricând, cu părul cărunt și aproape total surdă, m-a Întâmpinat cu o manifestare tumultoasă de afecțiune. În loc de poza cu Château de Chillon, era una cu o troică În culori țipătoare. Vorbea cu atâta căldură despre viața ei În Rusia, de parcă ar fi fost patria ei pierdută. Și Într-adevăr, am descoperit În apropierea casei ei o Întreagă colonie de bătrâne guvernante elvețiene asemenea ei. Grupate În același loc, cuprinse permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri de acum. Pentru cei câțiva bănuți pe care-i va lua peste o lună. Berbantul scrie cu febrilitate, în fața unui morman de dicționare, cu supracoperte țipător colorate și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]