KorAP: Find »[drukola/base=țopăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...42 >

1,028 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

în care persistă o ciudată datină: se află pe acel meleag un curs de apă de-a lungul căruia merg caravanele și se zice că orice om care trece pe acolo trebuie să înainteze doar în pași de dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a pus veselă pe dănțuit, și eu, și gărzile, până și neguțătorii cei grași, unii făcând-o din joacă, alții din superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
vânzare indigo sau mosc, alții sclave, piei de vită sau de capră, fiecare produs vândut în pierdere, la a zecea parte din preț. Ceea ce m-a silit să fac rost de patruzeci de catâri pentru a putea căra totul. Cifrele țopăiau în capul meu; încă de la prima mea afacere, eram bogat. Mă aflam în a treia zi de negoț când vestitorii anunțară sosirea armatei din Fès. Aceasta număra două mii de călăreți ușori, cinci sute de soldați cu arbalete și două sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un sanctuar, nici un palat, nici o casă n-a scăpat de jaf, că au pierit opt mii de orășeni, mai cu seamă dintre cei săraci, în vreme ce bogații erau ținuți ostateci până la plata unei răscumpărări? Privind de pe zidul castelului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

întrebă dacă incidentul acela care îl marcase pe viață fusese un semn bun sau rău: Caligula, învingătorul din acea cursă, ajunsese împărat și fusese ucis. Dar el? Prezicătoarea, care știa totul despre Destin, avea să-i dezvăluie curând viitorul. Listarius țopăia în fața lui Vitellius, oprindu-se la fiecare pas să se uite în sus, printre crengi. O lumină aurie se revărsa asupra copacilor; razele pătrundeau ca niște lame strălucitoare în penumbră, făcând zăpada să sclipească. De o parte și de alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

se cutremura într-un haos groaznic de crengi și frunze. În el, Sampath era aruncat de colo-colo și cu susul în jos. Ce se întâmpla? Totul se petrecea prea repede ca să priceapă. Inima îi sălta în sus și-n jos, țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
himalaiană, un papagal... Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

cu fripturi și lapte, a cărui aciditate fusese redusă cu fier sau zinc, în vârstă de douăzeci și cinci de ani, mlădiindu-se pentru a-și expedia loviturile, trimițând topspin-uri din încheietură. Cât despre mine, eu mă dădeam de ceasul morții, țopăind de cealaltă parte a fileu-lui, zguduindu-mi sacul plin cu chintalul de mitocănie ereditară, băutură, tutun, minuturi, cei zece ani în plus, carbonizați și înecați în „combustibilul“ cel mai tare, și căruia nu-i mai rămăsese nimic altceva de oferit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
un asemenea tratament. — Ce părere ai? am zis eu tare. Am vreo șansă dacă mai stau aici vreo două luni? Lumea s-a întors, dar barmanița nu s-a întors. S-a dus la casa (te marcat al cărei sertar țopăia și zornăia sub comenzile ei. S-a întors afectată - nu era o barmaniță înnăscută - și a fluturat restul chiar în fața mea, care, așa cum a văzut și ea, fierbea. Pe dumneata nu te servim, mi-a adus ea la cunoștință. Fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
care s-a răzbunat cu un șoc electric. Am sărit în picioare și am plecat, lăsând receptorul fierbinte să se legene atârnat de cutia zdrobită. Fiasco-ul n-a vrut să pornească, așa că l-am altoit și pe el. Am țopăit pe una din aripi și i-am ars o cărămidă într-un far. Faptele astea de vitejie s-au dovedit a fi o terapie folositoare, pentru că m-am mai calmat întrucâtva până când un clei tras pe loc pe la spate contra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de ceafă, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
banii îi stau pavăză și că n-o să-l mai fută nimeni la cap. Nu, zău că e o frumusețe, am spus. A fost încântată. Mi-a mângâiat mâna, după care s-a dus sus să se schimbe, cu câinele țopăind în urma ei. Mi-am luat vinul și am ieșit pe terasă. Am salutat bondarii. Am urmărit cu ochii păsările New York-ului, acei bătrâni pierde-vară. Deci Martina. Nu știa nimic: Ossie era pur și simplu în Londra, așa cum i se întâmplă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
la un alt magazin de pe aceeași stradă... da, și după aceea la un altul. Și după aceea la un altul. Iisuse, mi-am spus eu, și ăsta e New York-ul. Dracu să-l ia, capitala caloriilor, Orașul Umflaților, unde supergrăsanii țopăie ca niște butoaie pe trotuarele aglomerate, nebăgați în seamă, neluați peste picior. Ia uitați-vă la puicuța aia neagră cu pantaloni bej, ale cărei desuuri ies în relief ca sforile pe un pachet voluminos. Uite-i pe Marii Grăsani tăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Mă simt minunat, i-am răspuns eu. Dar nu era așa. Eram zguduit. Nu reușisem să-mi scot nenorocitul de brâu. Doamne, de mult nu mai avusesem așa o idee tâmpită ca în cazul acestui brâu. M-am răsucit, am țopăit și-am blestemat sub privirile însoțitorului. Așa că în final n-am reușit decât să strâng și mai tare în jurul pepenului lichid din pântecele meu. Martina mă striga și nu m-am oprit decât să-mi șterg lacrimile, după care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
bătrâne doamne și a pudelului ei. Nu cred să fi remarcat ceva. Probabil că nu apuci să ajungi o doamnă în vârstă în New York dacă observi prea multe. Îți vezi pur și simplu de treabă, adoptând o mutră de pudel. Țopăind toți trei umăr lângă umăr de-a lungul holului, am auzit sunetul modulat al sirenelor și i-am spus Martinei: — Vreau să ne înțelegem. Dacă sunt deja afară, îi trag una în fund și li-l predau. Fără aiureli. Okay

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
e pur și simplu, nimic altceva, încadrat cu o mare strictețe și simetrie, dar numai aer. Acum perspectiva a dispărut în ceață - fălci căzute cu respirația plină de fum. Week-end-ul de Ziua Muncii, străzile fără personalul lor, câteva mașini care țopăiau pe rampe ca buștenii pe pragurile unui râu. Am coborât din mașină și ne-am așezat la coadă sub o umbrelă roz. Edouard Manet era omul nostru în după-amiaza asta ploioasă. Primul lucru pe care l-a făcut el a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
câte o pipiță mare și lăbărțată trăncănind îndrăcit la recepție), după care m-am oprit în amurgul perfect al Manhattan-ului, aerul păstrându-și acum componentele de gri, argintiu și galben și am privit prin sârma de diamant cum toți copiii țopăiau cu mingea sub gura inelului tremurător. Martina stătea tăcută pe terasă, cu un tricou și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi, întorcându-se tot mai rar pentru mângâierile de încurajare. O oră mai târziu alergam de unul singur pe Seventeenth Street, cu burta mea umflată țopăind în desaga ei, alergător muribund cu ochii storși, cu respirația stoarsă. Martina tot spunea în timp ce ne-am întâlnit și despărțit din nou că Shadow fusese furat. Dar eu știam că el fugise spre nord, în furnicarul străzii Twenty-ThirdDoamne, la început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
sunt deja în repertoriul meu. N-am crezut să existe vreun jucător care să mă poată încurca până la jumătatea partidei: cam după a cincea mutare, micul Martin a ieșit din tipar. A făcut o ieșire lipsită de noimă a calului, țopăind pe mijlocul tablei, în timp ce eu îl înghesuiam cu prima mea linie. Există o astfel de deschidere mi-am spus eu și am dublat. După care el m-a castorat! M-am holbat la zarurile mărite... Șahul înseamnă confruntarea unor minți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
și pumnul meu a izbit în raftul de deasupra capului său. M-am rotit încercând să lovesc cu dosul pumnului, am căzut peste scaunul jos și spătarul ascuțit mi s-a înfipt în coaste. Am continuat să mă arunc. Am țopăit prin cameră ca o maimuță mare într-o cușcă strâmtă. Dar n-am reușit să-l ating. O, Doamne, pur și simplu nu e aici, nu e aici. Ultima lovitură m-a făcut să mă împiedic de sofaua din piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

dor și jale. O, Virgil! spunea ea. Sunt atât de fericită. Atât de fericită. Așteptând în pădurile de pe povârnișurile muntelui Calf, tăcut și invizibil, în timp ce bărbatul cel gras și împiedicat și tovarășul lui înalt, cu pană în creștet, o pană țopăind alături de melon, înaintau, urcând pe cărările năpădite de buruieni, urmărindu-i cu privirea și așteptând, stătea un gorf. OPTSPREZECE Planeta gorfică e numită uneori Thera. Ea își urmează traiectoria unduitoare în jurul stelei Nus, în galaxia Yawy Klim din Nirveesu gorfic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
odihnindu-se pe ceafa ei. Măi, măi, s-a gândit Elfrida Gribb. Asta da aventură. Noaptea cea lungă era aproape pe sfîrșite. TREIZECI ȘI ȘASE La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
obișnuiau să spună cei din La Belle France. Permite-mi să dau degetul mare cu dumneata. Vultur-în-Zbor hotărî că fie mai dormea încă, fie nu auzise bine. — Degetul mare? — Da, da, da, da, da! se repezi piticul. Uite-așa, vezi? Țopăi în jurul lui Vultur-în-Zbor și îi întinse mâna. Mâna lui Vultur-în-Zbor se întinse automat, din politețe. Piticul își petrecu degetul mare peste cel al lui Vultur-în-Zbor și-i cuprinse palma, îndoind restul degetelor peste ea. — Uite-așa, zise el. Știi, obiceiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
dispoziția dumneavoastră, domnule. Câteodată profesor de filozofie laă ah, dar n-are importanță unde. Spre deosebire de ceea ce menționam înainte, obiceiurile locale. Cele care există. Sper că ți-ai revenit cât de cât. Gura îi rămăsese deschisă și ochii îi scăpărau în timp ce țopăia de pe un picior pe altul, așteptând răspunsul lui Vultur-în-Zbor. — Mulțumesc, domnule Gribb, spuse Vultur-în-Zbor. Dumneavoastră și soția dumneavoastră ați fost foarte generoși. — Prostii, prostii, prostii, prostii! Acum fă o baie și o să-ți găsim niște haine care să nu fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

James Rattray-Potter, numite Toby, Jamie și Harry; mari, cu fețe cărnoase, roz, cu bărbiile deja coborând pentru a se transforma în fălci, atârnând spre corpul durduliu, roz, ce se împrăștia sub costume. Câteva dintre fete erau într-adevăr grase și țopăiau vesele cu bentițele lor de catifea și bluzele bej, dar, în marea lor majoritate, destul de nedrept, erau mai drăguțe și mai subțiri decât bărbații; aveau părul drept, cenușiu cu tentă de blond, ca al Belindei Fine, bând vodkă și limonadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a ieșit, îmbrăcat într-un tricou fără mâneci ce îi scotea în evidență corpul lucrat la sală și o pereche de blugi strâmți, care conturau la fel de arătoasa parte de jos. Plin de energie, a trântit ușa în spatele său și a țopăit pe scări, cu o geantă sport atârnându-i pe umăr. Ochii lui strălucitori au trecut pe lângă mine indiferenți în timp ce închidea poarta cu zăvorul și o lua în josul străzii. L-am privit cu interes în timp ce se îndepărta, și nu numai pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]