29,010 matches
-
ar fi împlinit în martie 83 de ani. Într-adevăr, apariția în literatura română post-decembristă, prin publicarea, abia în 1993, a Ferestrelor zidite, roman scris înainte de plecarea din țară a autorului, în 1947, a echivalat, în surpriză și valoare, toate așteptările legate de sertarele scriitorilor, închise vreme de 50 de ani. În plus, foarte repede el a fost tradus în mai multe limbi și s-a bucurat peste tot - Franța, Germania, Spania, Portugalia, - de o primire extraordinară și de importante premii
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
sălbatici însângerându-mi buzele � hoinăream prin mediterane ionice și liniștite ape cețoase trase la mal de bărbați neatenți în căutarea lânii de aur pe partea cealaltă cea care sunt cu tine acum singură și fericită schimbându-mi mereu orizontul de așteptare privind cum din măruntaiele pământului iese un câine negru tăcut și nu mă tem si cât din viața aceasta să fie sortită sfiiciunii de a ne arăta întregi într-o oglindă de cenușă. De dincolo Există o țară și mai
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
ambianța mi se părea rigidă, neprimitoare. Afară ploua cu nădejde, repetat în cursul săptămânii. Mă confruntam cu sfârșitul de toamnă, totul părând să evoce versurile bine cunoscute ale celui ce cântase în strofe melancolice plânsul încenușat al cerului. După o așteptare în răstimpul căreia îndrăznețul intrus care eram își găsise răgazul necesar acomodării cu mediul descris, ușa se deschise brusc, lăsând să-i pășească pragul un omuleț rotund și îndesat, de pe a cărui mască de paiață suferindă se prelingeau broboane de
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
a trezit? Noaptea e spurcată de glasuri Niciodată fericite. Mă spăl pe mâini și caut să uit. Mă voi cunoaște altfel mâine. Aud că pacea s-a împlinit. La sine însuși urlă un câine în timp ce urlu către infinit. Poate că așteptarea posedă un ideal Altfel decât uman, Și atunci îi pot da porunca De a mă învia. De m-ar face nu carne și nimic, De m-ar face cutremurare și revelație. * Acum toate lucrările pământului m-au spulberat. Aud numai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
poetul o avea atunci s-a pierdut pe parcurs, chiar dacă el a mai încercat de câteva ori să o reconstituie. Nu se poate reconstitui o stare de grație. La douăzeci de ani, Geo Dumitrescu nu ține seama de cenzură, de așteptările criticilor literari, de răspunderea pe care o are ca lider al "generației războiului". El face, în deplină libertate, o critică a poeziei, pentru că aceasta este în esență poezia lui, o critică a poeziei: "Acum pictez un tablou mare:/ vreau să
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente sunt chiar cele ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă, straturi de viață secretă, tensiuni ale așteptării, reverii ale apropierii de celălalt, tăcerile sunt dense de voci dizolvate, de cuvinte subînțelese. Între peisaj și privitorul-contemplator jocul dintre apropiere și distanțare e permanent, cuvântul caută obiectul, lucrurile mor în cuvinte și rămân veșnice în cei ce le-au
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
pe spate astrologul imperial deasupră-mi gândeam la stele cu ani în urmă au prezis ele asta n-au știut să spună că muncile astrologului sunt zadarnice nici chiar stelele nu pot decide asupra celor ce lucrează pentru ele odăile de așteptare ale împăratului miros a parfum eu știu cine a fost în vizită ani întregi după aceea mirosurile se adaugă ca hârtia în biblioteca imperială erau cu toții lacomi, înfricoșați îmi place mai mult la piață sudoarea de oameni și cai acolo
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
era un telefon de la D.R.P. să trec urgent pe la Uniune. Eram programat de dimineață, unul câte unul, să venim și să luăm banii de premiu. Ceaușescu interzisese orice festivitate. Și premiile, în acel an, se dăduseră, după lungi dispute și așteptări, într-o penibilă clandestinitate. Acum, leșinat de durere, șovăiam dacă să plec sau nu acasă. îmi era prea dor de Rioara ca să renunț. Am lăsat de-o parte revista și mă căinam pentru neatenția de la lift. Atunci am văzut-o
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj. Doar poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de bilete. Sala de așteptare era goală. Abia atunci am observat că, în afară de ghiveciul acela, Mașa nu mai avea nici un bagaj. Doar poșeta și o pungă de plastic cu două pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Aproape că țipase. Și-a dus speriată mâna la gură. S-a prăbușit dintr-o dată plângând. Am sărutat-o. - Ce-i cu tine, Mașa. S-a desprins. A făcut câțiva pași prin sală. S-a dus până la ușa sălii de așteptare. A deschis-o. Apoi a venit spre mine. - Hai, că pierd autobuzul. M-ai prășit ca-n Cișmigiu. Am tras-o lângă mine, pe bancă. N-a vrut să se așeze. - De-asta am fugit. De Crăciun vor să mă
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Psihopată... Știi cum băteau alea? Știi cum e să te reguleze o țigancă? Să-ți lingă buduna tov. Istrate, la ancheta de la trei dimineața? Știi ce-i aia futai cu săculeți de nisip? Știi? Se rezemase de ușa sălii de așteptare, mă privea cu acel licăr blând, șăgalnic în ochi. Parcă îi era milă de mine. - Hamlet, pufni ea. Eu știu. în trei ani le-am învățat ca la carte. Frontieristă, cică... M-am apropiat. Am dat s-o mângâi. S-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mângâi. S-a ferit. - Lasă, nici mie nu mi-e milă. Am învățat destule ca să-mi mai fie milă. Sunt ca Dunărea aia, cu sloiurile unul peste altul. înghesuită și înăbușită. Se luminase. Prin geamurile mari, înalte ale sălii de așteptare, vedeam într-adevăr Dunărea. înghețase. Sloiuri uriașe, cum le-adusese valul, se ridicau suprapuse, îngemănate. Unele, verticale, ca prove de nave pe jumătate scufundate, cu cealaltă jumătate încercând într-un disperat elan să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
weekend-ul e timpul dezgolit care își tot amână plecarea o pauză forțată care mă adâncește în mine precum un puț uscat săpat pe fundul unei fântâni secate în acest weekend cu ușile închise mă rătăcesc pentru o clipă de așteptarea animalică și privirea ta bună din fotografia când în spatele aparatului nu știam tristețe mă taie în două nici nu mai știu dacă eu sunt aici sau dincolo... odată ce un om a murit ar trebui să ia cu el și obiectele
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
leagă cu o frânghie de întuneric malurile. Idolul lor e Doamna în Doliu, de o sută de ani așteaptă să i se întărească aripile, să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
în clipa ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
atât, sub conducerea lui Nae Ionescu, faptul că era evreu părea să nu devină niciodată o piedică. Dar lucrurile aveau să se schimbe. După noiembrie 1933, când liberalii au venit la putere, Nae Ionescu și Cuvântul adoptă treptat, contrar oricăror așteptări, o poziție antisemită. Liniștea lui 1931 părea, la o distanță de numai trei ani, un vis definitiv pierdut. Celebra prefață a lui Nae Ionescu la romanul De două mii de ani nu mai lasă loc de nici o îndoială: marele profesor alesese
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
acestei scrisori? De mîine, lîngă ceașca de teracotă galbenă, voi reîncepe seria din Iași. Încetul cu încetul îmi voi aminti de ultima vizită la dumneavoastră, de hamsiile cu care am uns tot apartamentul, de vinul băut (în lipsa lui Dinescu!), de așteptarea zadarnică a lui Dan Cristea, de constatarea dumneavoastră că proza lui Eminescu e greu de citit, de fotografiile arătate într-un tîrziu, de doamna Sonia Larionovna, de Marius Robescu care la două-trei cuvinte zice „mă”, de ploaia aceea torențială, de
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
acoperite cu draperii de culoarea purpurei. Adică, fiindcă eu stau acum în ploaie, în fața căsoaiei unde probabil candelabrul aurit s-a aprins deja, și aștept doar un semn, cu gândul la lenea ei sălbatică și la ritualul nostru zilnic de așteptare, cu încercuiri și ocoluri furișate, asta nu mă face mai bun decât ceilalți, cu care își va petrece seara în continuare? Adică de ce devotamentul meu valorează mai puțin decât gesturile lor calculate, cu toate buzele acelea țuguiate caraghios, dând târcoale
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
această rubrică i-ar putea ajuta, cel puțin pe unii dintre ei. Nu vom ști niciodată ce efect are o pagină scrisă și ce ecou poate stîrni ea într-o conștiință necunoscută, aflată la sute de kilometri distanță, dar în așteptare febrilă.
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
bășcălia erau o formă de revoltă, atunci fusesem cu toții niște revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
o spânzurătoare” - câteva vise “cu Dostoievski” proiectează angoase nocturne, “mâinile lui (ale băiatului) așează flori de aer pe lucruri”. Gesturile cotidiene ale “bucătăresei” se amestecă până la confuzie cu mișcarea scriiturii, curățatul orezului e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mie de ori; Un gest de adorație A liniei, Detalii aproape perfecte, Înclinarea frunzei Nimbul lunii Într-o ceață de sidef, Istoria în care Ard cele o mie de pagini Într-o noapte plină De greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O pradă, Perechea stârnind cercuri Prin aer, Cu fiecare pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
rămîne unde eram, pînă cînd situația s-ar fi calmat. Cum nu aveam nici o posibilitate să-mi dau seama cît de extinsă era această vînătoare de oameni, am optat pentru a doua soluție și m-am pus pe o lungă așteptare. Era prea frig să rămîn nemișcata multă vreme, așa că am izbit cu piciorul pămîntul înghețat și am început să-mi frec corpul cu brațele, ca să-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
din nou pulsul. Se oprise. Îngenunchind pe pămîntul înghețat, i-am ținut mîna vreme îndelungată, în timp ce lacrimile îmi scăldau față. Undeva, într-o cameră goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]