1,168 matches
-
nu mai conta pe unde mergi. Săream din groapă în groapă, rugându- ne ca Șaranul nostru să nu pățească nimic. Cu chiu cu vai am ajuns la Storojeneț. Acum drumul era mai bun și Taty putea să meargă mai tare. Ațipisem încurajat de căldura blăniței lui Kim. Când deodată mașina a sărit cu noi de parcă o lovise un tren. Nu am văzut -o, firar să fie, se scuza Taty bombănind ceva printre dinți. Kim s-a speriat așa de tare și
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
săruta mici boboci de trandafir, Grațioasele lalele au fustițele cloșate. Fluturi dantelați se-alintă în pastel de reverie, Visele în evantai, aripi și-au deschis în zbor, Lăcrimează-n flori de măr, doi cocori, de bucurie, Turturica-și cheamă dorul ațipit în cuib de nor. Referință Bibliografica: Reveria primăverii / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
REVERIA PRIMĂVERII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379401_a_380730]
-
ascunde chip sub bor de pălărie, Unduindu-și mlădios trup prin maci și spic de grâu, Clipele se frâng pe coama răzvrătita, brumărie A căluțului ce-n goana spinteca al apei rău. Fluturi și-oglindesc în lacuri aripile obosite, Buburuza ațipește pe-o brândușa ca-n povești, Printre lacrimi care spală anotimpuri logodite Cu beții de zile-apuse în solstiții fără vești. Tolăniți pe-o crizantema cu arcuș de brumă crudă Își alină întomnarea greieri poticniți de bocet, Cețuri pun iubirii vama
ULTIMUL OCHI DE DOR de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379406_a_380735]
-
macii stacojii, De fluturi se vor zbate în gândul ostenit Strivește-i sau alungă-i, eu nu voi reveni! De umbre fără vină vor adia din mine, Învăța să le-ngheți în iernile tăcerii! Ce sens ar mai avea să ațipească-n în tine? Crini de-amintiri îneacă-i în apele uitării! De-n agonii lăstunii, cu glas sfâșietor Te vor strigă prin maci cu dor necontenit, Le iartă rătăcirea și zbor întâmplător, Sunt amăgiri, iluzii și resturi din sfârșit. Referință
SUB ARC DE CLIPE MUTE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379405_a_380734]
-
într-acolo! Să-l afle pe Woka și să fie iarăși împreună ... Simțea și-acum căldura bărbatului lăsată când își alăturase fruntea de-a ei. Woka se dezlipise greu și de băiat. Despărțirea-și făcuse-ntre dânșii regat... Și Anyu ațipi visând la cei dragi. * Vlăguită, ursoaica înainta încet. Deodată se ridică în picioare ca împinsă de un resort. Adulmecă îndelung. Sânge! Cu siguranță miroasea a sânge! Și dacă era sânge, era hrană! Oprirea ei sperie cumva puiul. Dar nu se-
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
spectacol mereu, Ai pictat copacii, natura, păsări dau glas. Să stau, să nu stau doar o clipă măcar Rotundă și plină în al primăverii popas? Caut în jur tot ce, cu drag, ne dai în dar Voi prelungi clipe dulci, ațipind lângă ceas... Referință Bibliografică: CU TRAISTA-N BAT / Dania Badea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935, Anul VI, 18 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
CU TRAISTA-N BAT de DANIA BADEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380867_a_382196]
-
care suflădoar pustiul nisipurilor mișcătoare -vei găsi poarta mereu ... X. UNDEVA ÎN TIMP..., de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012. Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat, Prin vitraliul privirii licăriri de stea, ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii, raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului, galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi, miresmele serii ne-nvăluie pașii-n oglinda din vis umbrele arțarilor duc
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
ei revezi copacii care ne-au îmbrățișat în palma ei, purtată de vânt, efigie - o frunză galbenă. Ți-a cuprins chipul în cercul ... Citește mai mult Undeva în timp, în fața rondului intuit surâs parfumat,Prin vitraliul privirii licăriri de stea,ațipind pe banca amintirilor îți ascult sunetul inimii,raze de ceață, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului,galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi,miresmele serii ne-nvăluie pașii-n oglinda din visumbrele arțarilor duc taina
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
M-am dus să mor puțin la Paris să văd cum cade pentru ultima dată Bastilia să întâlnesc istoria română singură și părăsită de amanții zilei care a visat frumos clipa despre libertate și egalitate la porțile Dunării unde timpul ațipește amiaza Ionuț Țene Referință Bibliografică: Bonjour Paris! Poem de Ionuț ȚENE / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2286, Anul VII, 04 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
întâmplat? Unde mă aflu? Unde este fetița? Pe o alee alăturată se jucau doi copilași plini de voie bună și inocență. Am căutat cu privirea punguța roz și am găsit-o... în gândul meu. M-am ridicat, de pe banca... unde ațipisem, cu un surâs pe buze... Cu pași siguri și cu încredere am pășit pe drumul... spre viitor. In primul coș de gunoi pe care l-am întâlnit în cale, am aruncat... punguța neagră. D. Theiss
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
Marius mă aștepta deja la parterul casei, pregătit să facă pe ghidul și să îmi prezinte orașul. Plecăm împreună cu mașina. Seară a plouat, străzile sunt puștii și umede. Orașul își trage leneș pătură pe fața-i morocănoasa și, ușor apatic, ațipește din nou, topindu-se în dimineața posomorâta și rece. Ne plimbăm prin orașul acesta nou și misterios, care, prin istoria lui palpiatantă, prin diversitatea lui etnică, mă face să rămân muta de uimire. Străbatem străzile, salutând cu încântare clădiri vechi
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
mintea ei de femeie, băgă de seamă că milogul pierise din poartă. Dar nu-și făcu griji. S-o fi dus pe linie să-și dezmorțească ăle picioare, gândi ea. Din pragul grajdului se ridică abia când se întunecase. Pesemne ațipise ostenită de munca spăimoasă a minții. Îl caută pe cerșetor, îl strigă să vină la strachina de lapte, dar... nu se arată. În acea noapte dormi fără vise, pesemne sătulă de cele trăite peste zi. Deși dăruită cu soare de
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În timpul acesta, după o noapte aproape albă, în care mai mult a stat la pândă în speranța că el va dormi și ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise încovrigată cu spatele la el, strângând temătoare un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
care BBC-ul îl supranumea Elvis Presley al Balcanilor, în timp ce unii muzicieni îl asemănau cu starul englez Cliff Richard. În mașină se mai aflau șoferul Georgij Georgijevski și impresarul Ljiljana Petrovic, îngerul morții însă, a frânt doar drumul artistului care ațipise pe scaunul din dreapta celui de la volan - el și impresarul au plătit vieții cu glorii și cumpene numai tributul de răni și inimaginabile amintiri triste pe viață, pe când Toše Proeski și-a sfârșit aici așteptarea călătoriei în eternitate! Cine era Toše
TOŠE PROESKI, ÎNGERUL MACEDONIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374887_a_376216]
-
sofism și-o teză alipite de tendon. Nu-mi displace că mă ține trează, dar de insomnii, M-am îmbolnăvit și-mi vine să mă-mbăt cu iasomii. Mătrăguni, absint, lipsesc. Le-aș sorbi cu nonșalanță. Vreau să scap, să ațipesc doar un ceas, spre dimineață. Referință Bibliografică: VOCALA / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VOCALA de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373917_a_375246]
-
și i-am spus: Pardon, Omama! Dumneaei m-a mângâiat pe frunte și am mers mai departe spre cameră. După ce i-am dat biberonul lui Andrușca, m-am întins în pat așteptând să termine băiatul de mâncat laptele și am ațipit. În fața mea, deasupra plapumei (era noiembrie spre decembrie), a apărut bunica îmbrăcată în alb complet și a început să-mi vorbească cu glasul dumneaei prea cunoscut și drag mie, cald și blând, tămăduitor și alinător: ”Ani, stai liniștită că va
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
Umbre urca treaptă zilei amintind de începuturi. De prin veri, de nicăieri joc abandonat mă cheamă, Când o candela aprind licurici neluați în seamă. Șoaptă unei vechi ispite se strecoară jucăușa Cu magia unui dor printr-o-ntredeschisa ușa. Se așterne liniștită ațipind în cuib de suflet, Se preface abătuta, gânditoare la ce cuget, Dar din când în când oftează, în tăcere, vinovată, Amintindu-și c-a intrat pe furiș, fără să bată. Nu-mi lipsește! Ce-ar putea face ea în viața
ȘOAPTA UNEI VECHI ISPITE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371844_a_373173]
-
Tu, bărbatul meu, de când ai aflat, taci, fiindcă poate te consideri vinovat de acest fapt. Ai lăsat la latitudinea mea și m-ai asigurat că mă vei sprijini în oricare hotărâre luată de mine, indiferent de costurile acesteia și am ațipit. „Visez sau e realitate? Plânge un copil undeva. Văd o apă tulbure în care se va îneca. Cere ajutor. Eu mă apropii de mal; intru în apă și văd plutind o fetiță plăpândă și speriată. Întind mâinile și o apuc
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
ieșea din cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-o mătură scurtă, să trăiască cine-o ascultă! De cele mai multe ori, adormeam înainte de sfârșitul poveștii, dar mai ațipea și mama-mare, iar eu aveam grijă s-o scutur de umăr. N-o slăbeam... Știa trei povești mari și late, mi le spunea pe rând. Nu inventa. - Du-te la mumă-ta, ea știe multe, știe să le scornească, îmi
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
și o cer prefață, Iar lacrimei îi spun să scrie în condei. Îți las zălog iubirea mea curată Din temniță acum am evadat, Un lacăt a rămas închis pe poartă Poate cândva, eu cheie am să mă fac. Pendula-i ațipită-ntr-un ceasornic Rugina-i picurase peste gene, Viorile păreau neprihănite, Zburau și corzile din ele. Mă iartă împăcare și mă ceartă, Dar macii toți au adormit pe câmp, Sărutul lor îl simt pe mâna dreaptă, Dar vorbele rostite... sunt
ÎMPACARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372856_a_374185]
-
necheza ușor ... EL zâmbi, struni animalul și sări ușor din să. Îl bătu pe grumaz apoi îl lasă liber.Si el zărise ceva.Mai de sus.Se apropie ușor...fără zgomot.Fata i se destinse într-un zâmbet larg. Față ațipise într-o poziție relaxată cu genunchiul stâng ușor îndoit,obrazul lăsat ușor pe umbră umărului drept.Avea brațele întinse pe langă corp și degetele îi erau rasfirate. EL văzu sticluța cu oja de unghii și zambi.Alaturi o carte desfăcuta
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
am văzut că i-ai făcut și planul de luptă, prin desene și culori. “Noi atacăm sub protecția companiei de mitraliere, condusă de cpt. Popescu, i-am răspuns. Eram foarte atent la tot ce se întâmplă în jur. N-am ațipit nici un minut când, deodată, ce să vezi? În liniștea adâncă a locului ce coborâse dinspre coama falnică a Gruiului, peste locul care adăpostea pe militarii dizlocați aici cu acest prilej și când tensiunea colonelului ce avea să fie inspectat ajunsese
GRAD DE GENERAL CU TARAF DE LĂUTARI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371234_a_372563]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2185 din 24 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului SUB BRĂDUȚU-MPODOBIT Sub brăduțu-mpodobit Moș Crăciun a ațipit. - Săracul, e obosit! Zice-un puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un
SUB BRĂDUŢU-MPODOBIT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344814_a_346143]
-
De mă uit mai bine, pari cam prăfuit: Părul ți-a căzut, vai!... mi-ai îmbătrânit. - Miezul nopții bate, timpul a sosit... Mă culc lângă tine, totul s-a sfârșit. Ai grijă de mine, te rog, minte ține: De voi ațipi... să nu pleci, stăpâne! Ai și Tu, răbdare, mai am o dorință: Să pot bea paharul, fii cu-ngăduință! Am știut că vii, totu-am pregătit; Cumpăna înclină... și m-am liniștit. Da, poți privi la file, mai am de
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
așa aromă în trandafiri sălbatici? Și cine-i regizorul ce-a răspândit tulpini? De-a închis în inima mea ghimpii ostatici, Și tu la miez de noapte încerci să mi-i alini. CÂTE O ZI DIN MILENIUL TREI Mi-a ațipit surâsul pe stropul ploii duse: Portretul unei zile în care n-am trăit. Cum scârțâie minutele cu roțile neunse, De parcâ-și târâse picioarele dorul rănit... Rămasă-n clopotele bisericii din sat, Îți las în loc de limbă versul tămâios: Să strige peste
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]