1,177 matches
-
unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
i se va mai acorda episcopului Cauchon*, iar cel pentru compasiune Marelui Inchizitor. Zeii sunt ca vinurile de soi care devin tot mai bune odată cu trecerea anilor. Să-i lăsăm lui Allah timpul de a ajunge pe divan pentru a ațipi un pic. Și să-i cerem lui Paris cel răzgâiat distanță și reținere. Să-i uite măcar o clipă pe extremiști, pe integriști, pe dijhadiști și pe ultraortodocși, pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dar din neatenție depășesc sectorul companiei mele. În sectorul vecin, ceva mai expus, exista consemnul ca în tot ce mișcă pe plajă de la o anumită oră să se tragă direct, fără somație! Trec prin fața unei cazemate. Trăgătorul puștii mitraliere probabil ațipise și nu m-a observat și merg mai departe. Aici un foc de armă al cărui glonț l-am simțit înfigându-se în nisipul din fața mea și strig tare: „Nu trage, că sunt român”. Cel care trăsese mă recunoaște și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înființat de cruciați. Din anul 1387, cu intermitențe, a aparținut turcilor până în 1912, când a fost eliberat de greci. Vorbim despre cele de mai sus și în atmosferă termometrul arată 40 de grade la umbră, mașina aleargă, Dan și soția ațipesc, trecem de orașul Lamia și ne apropiem de Atena, mai erau cam 100 de kilometr i până acolo. Din nefericire ațipesc și eu, volanul face mașina la stânga, rupe grilajul de pe marginea șoselei, c obor vijelios la vale, terasamentul șoselei înalt
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cele de mai sus și în atmosferă termometrul arată 40 de grade la umbră, mașina aleargă, Dan și soția ațipesc, trecem de orașul Lamia și ne apropiem de Atena, mai erau cam 100 de kilometr i până acolo. Din nefericire ațipesc și eu, volanul face mașina la stânga, rupe grilajul de pe marginea șoselei, c obor vijelios la vale, terasamentul șoselei înalt de 9-10 met ri rămâne în spate și mă trezesc în fața unui măslin dintrăo livadă cu sute și sute de astfel
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
într-o singură mână (bună) ; i am amintit deja într-un top, îi voi mai aminti o dată : Pintilie, firește, Veroiu, Daneliuc, Pița (la început), și cam asta, din păcate, e tot Fiind dinozaurii noștri, au și ei uneori dreptul să ațipească : e limpede pentru oricare cinefil cinstit că Balanța, de pildă, nu este Reconstituirea însă (fatalitate !) Balanța rămâne cel mai bun film românesc de după decembrie 89 ! (De ce trag clopotele, Mitică ? intră în categoria filmelor ținute la sertar). Din fericire pentru noi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dăruit și această dublă singurătate, cred eu: cea din Franța, dar și cea din țara și cultura sa natală. Dimineață, între două și cinci spre ziuă, cei doi discutau încă aprins în BMW-ul lui Bernard, în timp ce eu cred că ațipisem. Oricum, Bernard era extrem de interesat de „confruntarea” cu Ivasiuc, asta, probabil, pentru că prietenia acestuia, excepțională în fiecare caz, cu Erwin Wickert - care la moartea dramatică a scriitorului a publicat o pagină întreagă în prestigiosul cotidian „Frankfurter Allgemeine Zeitung” unde făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ceasuri pe zi la televizor să stea opt, sau mă car să nu coboare la cinci. Avem un public pasiv? Să-l facem și mai pasiv. Avem un public leneș? Să-l facem inert. Să avem doar grijă ca atunci când ațipește de tot să-l scuturăm abil cu ceva „tare“, atât cât să întredeschidă pleoapa. Ideal e telespectatorul imobil, cel care face din fotoliul propriu centrul tuturor activităților domestice: mănâncă la televizor, doarme la televizor, se ceartă la televizor ș.a.m.
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
foame, nici nu umblam desculță, iar seara mă culcam în așternutul proaspăt, foșnind de cât de bine fusese călcat. Bunica îmi cânta rugăciunea: „Bevor ich mich zur Ruh begeb/ Zu dir oh Gott mein Herz ich heb“ șMai înainte de a ațipi/ Spre tine, Doamne, inima-mi înalțț, după care stingea lumina. Dar mai apoi soba de faianță de lângă pat se transforma într-un castel de apă - cel acoperit de viță sălbatică de la marginea satului. Pe-atunci încă nu cunoșteam frumoasa poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eram prea obosit și somnoros și nu mă simțeam capabil să mă întorc acasă, la o oră de vârf, cu mijloace de transport în comun. Mai și ploua. Chiar dacă trebuie să aștept, mai bine iau taxiul, mi-am zis. Am ațipit de câteva ori în taxi, dar am făcut eforturi disperate să-mi țin ochii deschiși. Ar fi fost prea periculos să adorm. Aveam timp de somn acasă. După pofta inimii. Ca să rămân treaz în taxi, am încercat să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe o foaie de hârtie. Mi-am dat seama cât eram de neputincios în fața lui. Am închis ochii. Voiam să moțăi un pic. Vâjâitul vântului nu slăbea deloc în intensitate. Copacii și Zidul mă apărau totuși de el. Înainte de a ațipi, m-am gândit la Umbră. A cam sosit momentul să-i înmânez harta, numai că detaliile nu erau puse la punct, în special cele legate de interiorul pădurii. Și iarna bătea la ușă. Îmi va fi tot mai greu, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rezemat capul de tăblie și am închis ochii. În clipa aceea mi-au trecut prin fața lor diverse frânturi din evenimentele petrecute în ținutul Întunegrilor. Dacă stăteam și mă gândeam bine, nu mai dormisem de mult ca lumea. Când era să ațipesc, cineva mă trezea brutal. Îmi simțeam pleoapele grele și-mi venea să dorm, dar în aceeași clipă ceva mă trăgea parcă spre lumea Întunegrilor. Aveam senzația că întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
îmi este foarte aproape și că mă iubește“. Abia a recitat Bucură-te Marie cu iaculatoria: „O, Isuse, aprins de iubire“ și o strofă din cântecelul Maicii Domnului „Când mă gândesc la soarta mea, că sunt fiul Mariei...“. Apoi a ațipit ca într-un somn liniștit. Doctorul Luigi Vantini, reîntors către orele 16,30 spuse: „Acest somn îmi pare suspect“, și a constatat hemiplegia cerebrală dreaptă. A avut dreptate, pentru că la ora unu din 4 decembrie, a încetat să mai trăiască
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
echilibrul necesar supraviețuirii acelei zile mi-a revenit. Din cauza acestei obnubilări ziua a devenit mult mai ușoară. Am plutit prin ea - pe de o parte pentru că eram extenuat din cauza lipsei de somn (în noaptea aceea n-am reușit decât să ațipesc inconfortabil) și a pilulelor de Xanax pe care continuam să le-nghit, iar pe de altă parte pentru că scriitorul mă convinsese că totul era normal, deși știam că liniștea de suprafață a zilei era efemeră, calmul dinaintea întunericului total. Planul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vin roșu în timp ce mă învârteam prin bucătărie, am desfăcut-o și mi-am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl voi bea în timp ce urmăream o reluare a unui episod din Prietenii tăi, voi ațipi și mâine totul va fi diferit. La 11.15 scriitorul a insistat să schimb canalul ca să urmărim știrile, fiindcă un cal fusese mutilat pe câmpul de lângă Pearce în apropiere de locul unde mă debarasasem de păpușă. Și apoi totul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cum să te oamoare? așa frumusețe de țigancă, vrea s-o îmbrățișeze chefliul. Fugi de-aici, miroși a băutură. Ptiu! Ptiu!se depărtează de el țiganca și-l împinge. Ofensat pe moment de spusele tinerei țigănci, pleacă la locul lui, ațipea puțin, dar având mâncărici sub limbă iarăși pornea la plimbare prin autocar spunând vrute și nevrute. Când ajungea în dreptul țigăncii, începeau aceleași comentarii. Într-un târziu am adormit și eu și când m-am trezit, se lumina de ziuă. Acum
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
nopții am ajuns la Mărășești. Am sta în gară până la ora 4 dimineața. Este, după cât mă ajută memoria, singura noapte din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
tot felul de întrebări până după miezul nopții, iar apoi au început a se schimba câte unul rămânând la masă în fața mea, în spatele farului, iar celălalt se retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii, să ațipesc. Trei zile și trei nopți am fost chinuit în felul acesta, pus să scriu, apoi ei rupeau ceea ce era scris și eram pus să scriu iarăși, terorizat cu farul pus în ochi și n-am fost lăsat singur, și n-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o alintă, iar peste un minut Mara râde din nou. Se face seară. Ne pregătim de plecare. Le spun la revedere gemenilor, dar ei nu-și ridică privirea din telefoanele din care se aud împușcături. Când ajungem acasă, Mara a ațipit deja pe umărul Roxanei. În lift, o pup pe frunte. Îi conduc până la ușa casei și le spun noapte bună. Paul zâmbește. Bucurii. Îi zâmbesc, apoi merg spre ușa casei mele. Anticariat Bătrânul nu s-a lăsat înduplecat. I-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cap, apoi mă uit la mare. Închid ochii, ascult valurile. Un timp nu ne mai spunem nimic. Mi-e puțin frig. Deschid ochii, mă uit la ea. O întreb cât timp a trecut. Cam un sfert de oră. Ce, ai ațipit? Ca moșii? Îi spun că nu. Îi spun că ascultam valurile și că, pentru o clipă, m-am rupt de orice poveste reală. Ți-am făcut câteva poze. Cu telefonul. Zâmbesc. Mergem? Îi fac semn că da, apoi pliez scaunele
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fost incredibil. Face o pauză scurtă. În fine. Terminaserăm și stăteam la reveneală, amândoi. El era lungit pe burtă. Și am început să-l mângâi pe spate. Ușor, așa. L-am mângâiat vreo cinci minute. După aia m-am oprit. Ațipeam. Și el zice: mai mângâie-mă puțin. OK. Îl mai mângâi cinci minute. Și iar mă opresc. Și el iar zice: hai mai mângâie-mă puțin. Și tot așa. După vreo oră eram deja obosită, mă durea mușchiul ăsta de la
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
e periculos?" Nimeni n-o ascultă. Totul îi este ostil. Culmea, i-au pus la cap un televizor mic, branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
grețuri, lăsați-o în pace..." Nu, n-are grețuri. Treptat i se scot și celelalte sonde, dar aparatele, foarte sensibile, unul legat de brațul stâng, celălalt de brațul drept, rămân pe loc și continuă să țârâie, cum dă Dumnezeu. Imediat ce ațipește, clinc! Și asta ține până când vine o infirmieră care le potolește. Asistentele-adjuncte îi fac toaleta la pat și o ridică cu o macara ca să-i schimbe cearșafurile. Macaraua din Țiganul mitic, a cărui urmă a pierdut-o. Și apoi încep
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că nu mai simte ura pe care ochii depărtați o țeseau în jurul lui ca pe o aură de nenorocire. Și ar fi fost și mai mulțumit dacă ar fi putut să invoce adevăratul motiv, întâlnirea cu Nastia sub pătură!.. Abia ațipise că auzi o bătaie în ușă. Iar! "Veniți repede, domnule locotenent, rușii au intrat în Polonia și ne e frică să nu treacă și peste granița noastră!" Se sculă în mare grabă. În penumbra culoarului, se ciocni de madam Segal
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lăsa În pace, Îl mustra. Așa că urmărea și după miezul nopții a venit o adiere caldă de vânt răspândind miros puternic de flori mirositoare, Înflorise peste tot natura. O minune! Se petrecea o mare Taină a Lui Dumnezeu! Atunci Baraba ațipise, n-a văzut nimic! Nu i-a fost dat să vadă - Învierea ! a răsărit lumina, a Înviat Domnul Iisus! Ce mare bucurie pentru omenirea Întragă! Apoi, Baraba, văzând cele Întâmplate cu Patimile și Învierea s-a căit, a plecat de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]