647 matches
-
oricum, așa cum stăm și așteptăm aici. — Bine, Angela. Putem foarte bine să discutăm, În cazul ăsta. Nu că aș vrea să-ți creez dificultăți În plus... Tocmai am văzut ceva extrem de dezgustător venind Încoace. Parțial din vina mea. Mă simt abătut. Dar spuneam că tatăl tău a avut sarcinile lui. Soț, medic - a fost un doctor bun - familist, de succes, american, om avut la pensie, cu un Rolls Royce. Toți avem sarcinile noastre. Sentimente, bună dispoziție, sociabilitate, bunătate, inimă - toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lua cina cu mult înainte de a ieși cu pușca. Apoi se rezema de un copac în apropierea taberei; chiar așa, la o aruncătură de băț de propria sa colibă, rămânând acolo ore întregi, veghind în tăcere. Se simțea amorțit și abătut. Stătea acolo fără nici un rost. Ca și când picioarele lui refuzau porunca de a se depărta de acel loc. Toată săptămâna câmpurile au zăcut nepăzite, iar dacă animalele sălbatice prădau plantele tinere, îi păsa prea puțin... Părea să trăiască doar ca să stea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Yves. - Nu, cavalere. Pietroasele. Fetească neagră. O bei și joacă inima-n tine. Asta dacă ții la petrecere. - Mes enfants! strigă spadasinul francez. Suntem provocați la o partidă de vin românesc! - Vive la Moldavie! strigară cavalerii. - Vive la Moldavie... spuse, abătut, Vlad. Voi de Muntenia n-ați auzit? Ce Dracu... 23 februarie 1476, Mohacs, Ungaria Văzută de pe malul Dunării, câmpia ungară era o Întindere albă care se unea, la orizont, cu albastrul unui cer fără pic de nor. Era o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
avea unde să se ducă, nu mai putea să facă nimic. La Președinție făcuse tot ce fusese În stare să facă, pusese În joc tot ce stătea În puterile ei, dar nu fusese destul. Nu mai fusese niciodată atât de abătută, nici nu știa cum ar trebui să se simtă. Furioasă? Nemulțumită? Speriată? Umilită? Nu, nimic din toate astea, și totuși toate laolaltă. Se sim țea neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu niște bețe de lemn. Bătea de două ori cu dreapta, o dată cu stânga. Făcând abstracție de adunarea de adulți, a traversat încăperea, a dat ocol de mai multe ori grupului strâns în jurul mesei, bătând netulburat în tobă. Nu se lăsa abătut nici de ciocolata oferită, nici de îndemnurile stupide, arăta de parcă nimic și nimeni nu l-ar fi putut păcăli; apoi s-a întors brusc pe călcâie și a părăsit camera pe același traseu. O apariție cu ecou, o imagine care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina nu va accepta niciodată falsa lui identitate. Blocat, rămase imobil, abătut și deprimat. Teresa Clark se oprise și ea și-l privea. ― O vezi pentru prima oară atât de aproape, zise ea înțelegătoare. Te simți întors pe dos, nu-i așa? Nuanța de superioritate care i se ghicea în glas aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
au părut suspecte. În câteva zile acel caiet a dispărut cu totul, ceea ce a determinat o vizibilă agitație în comportamentul păgubașului. Dar ce ai, Georgică? Te văd cam neliniștit, puțin cătrănit de la o vreme și cam tulburat!.. Dar și destul de abătut!.. Impresie falsă, Pițigoi! Mai degrabă plictisit aș putea spune, de curiozitatea asta a ta bolnăvicioasă de codoș ce ești. Caută-ți altă orbită că, în ce mă privește, mai mult de cât ai ciugulit până acum nu ți-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stres, spuneam că aproape fiecare om a avut ocazia să observe că dacă mai multe persoane au fost puse În fața aceleiași situații sau Întîmplări neplăcute, oamenii aceia nu reacționau toți la fel, ci fiecare În felul lui: unii deveneau triști, abătuți, alții plîngeau, alții se agitau, deveneau violenți, alții dimpotrivă, rămîneau foarte tăcuți, sau indiferenți, sau chiar Îi cuprindea un rîs isteric. Dacă situația era aceeași pentru toți, de ce fiecare se manifesta În alt mod? Hai să ne mai amintim și
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
simt oarecum responsabil. — Pentru ce? Ai dat cumva de Raman, de vreo rudă îndepărtată sau un prieten anonim? — Nu. — Atunci cred că ar trebui să te apuci de treabă. Însă în zilele care au urmat Zara se simțea tot mai abătut, fără să-și explice de ce și nici de unde venea acea nevoie de a rămâne singur în camera lui cât mai departe de imaginea sa publică. Numele și datele strânse se amestecau în memoria lui, fiecare cu realitatea și cu istoria
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Înfierbântări, la viața reală, din autocarul, care, cobora silențios și lin panta, de către Nord, a munților Oituzului. Urmă o pauză. Un mic popas. Coborâră toți cei dinlăuntru. Deci, și Gabriela, cu Nenea. Cât stătură pe jos nu discutară nimic. Deveniseră abătuți. Ba, chiar, aproape triști. Mașina se reumplu de călători. Ei, doi, Își reluară locurile. Ca și cum ar fi uitat unde se află, se cuprinseră cu mâinile pe după gât, se strânseră puternic și se sărutară apăsat, adânc și Îndelung. Faptul trecu neobservat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
vedeam uimirea. Primele titluri de cărți le-am înțeles noi, dar când am auzit de Zoologie, ne-am cutremurat! Cel puțin eu, deși venisem cu un nespus drag de a cunoaște și a învăța cât mai mult, am rămas foarte abătut. Cine știe ce învățătură grea o mai fi și asta?! Și cum n-avusesem frați mai mari în clasele superioare, ca să aflu de la ei numiri atât de ciudate, și cum nu era nici tata lângă mine, ca să-l întreb, iar Bucureștii n-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dom'le, n-ai răcit, dar ți-e gândul la cai verzi pe pereți, dom'le! Dar ce dispoziție puteam avea, când peste câteva ore trebuia să dau piept cu inamicul, în persoana tatălui meu? Am ieșit de la cor tare abătut. Se-nserase și, ca de obicei, pornisem către casă prin Cișmigiu, cu Ionaș Moscu, tovarășul meu de totdeauna. ― Ce e mă, Griguță, cu tine? ― Parcă tu nu știi? Mă gândesc cum să fac să scap de chestia cu biletul pe care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod deosebit pe toți elevii, fără excepție, în ziua de marți, 19 noiembrie 1919. A intrat în clasă abătut șî cu ochii scăldați în lacrimi. De obicei, cum se suia pe catedră, se și așeza pe scaun, pentru că drumul pe scări, de la Cancelarie până la clasă, îl obosea nespus de mult. De data asta, însă, a rămas în picioare, făcîndu-ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
două-trei cuvinte românești, că a sărit în sus, strigîndu-mi furios, așa cum nu-l văzusem niciodată: ― Doi și treci la loc, mă, dubitocule (nu mi-a mai spus mogarule), să te-nveți să mai imitezi pe profesorii! Am trecut în bancă abătut. Asta însemna "persecuție didactică". Nu mă temeam atât de Fischer și de Germană, dar era foarte posibil să se năpustească asupra mea și ceilalți profesori ale căror materii erau ceva mai grele și mai importante... și nu mi-ar fi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fugea și nici nu se apăra. Ba, când trebuia să bată mingea, de frică să nu i-o prindă adversarul și să treacă la mijloc, o bătea în pămînt! Jocul începuse, jumătate din băieți bătuseră mingea și unii fugiseră. Foarte abătut, veni și Ionaș Moscu la rând, bătu mingea în pământ și trecu lângă băieții care așteptau momentul prielnic să fugă în celalalt bar. Moscu profită de concentrarea lui Matei în altă parte și-și puse planul în aplicare: deodată ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce ți-am cumpărat că observ că de abia aștepți. Matei le împarte tuturor cadourile ca să-și ia grija, deși Ștefania Zamfirescu îl rugase să amâne acest lucru după ce mai stau de vorbă, după ce se spală, după ce mănâncă. Pari cam abătut, Matei, observă tatăl. —După atâta drum este și el obosit, intervine Ștefania. Nu este ce credeți voi. Sunt trist că m-am despărțit de Cecilia. —De ea ești despărțit de multă vreme. Abia acum te-a cuprins tristețea? — Ceea ce nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mari ale crâșmei. O parte dintre cheflii, obosiți, părăsesc restaurantul, clătinându-se. Am umplut paharele, am ciocnit cu vecinii de la masă, apoi ne-am aprins câte o țigară Carpați. Timpul trece, din priviri observăm că cei doi sunt cam abătuți și tăcuți. În special unul înalt și slab. Avea o privire rece și o față supărată, un nas mare și coroiat. - Văd ca sunteți cam abătuți și triști, zice cumătrul; - E normal, răspunde celălalt vecin gras, burtos și cu o
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
câte o țigară Carpați. Timpul trece, din priviri observăm că cei doi sunt cam abătuți și tăcuți. În special unul înalt și slab. Avea o privire rece și o față supărată, un nas mare și coroiat. - Văd ca sunteți cam abătuți și triști, zice cumătrul; - E normal, răspunde celălalt vecin gras, burtos și cu o privire de țărănoi. - Fratele meu este necăjit și supărat căci tocmai acum când trebuia să taie porcul la țară, acesta s-a îmbolnăvit. Din câteva tatonări
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nevoia să bea apă, luă și o aspirină. Sărind peste micul dejun, băuse doar o cafea la insistențele mamei și nu mai pomeniră nici una dintre ele nimic despre incidentul din seara trecută. în drum spre școală, Ramona deveni melancolică și abătută, ar fi dat orice să afle ceva despre agronom. Se gândi că poate ar fi bine ca după amiază să-i facă o vizită. „Dacă și-a revenit” ceea ce ea își dorea foarte mult „ce are să-i spună”, ea nu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
la Bălăușeri soarele se ridica de după deal, încălzindu-i cu blândele lui raze. Ioana se bucură de razele călduțe deoarece simți răcoarea dimineții. Ea ațipi mereu, de la un moment dat adormise. Ionuț se simțea nu numai obosit dar și puțin abătut. Șoseaua era de-a dreptul liberă, ațipi și el, ca apoi să tresară ca ars. în timp ceși continua drumul avea o inimă rea, simțindu-se copleșit de tristețe. Pleoapele îi erau grele ca plumbul, închizându-le mereu. La Singiorgiu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
crea personajele și mi-a răspuns că după nimeni. Că toate personajele lui erau el Însuși. — Atunci, dacă cineva ar voi să-l distrugă, ar trebui să distrugă poveștile și personajele astea, nu-i așa? Înflori din nou zîmbetul acela abătut, de Înfrîngere și oboseală. — Dumneavoastră Îmi amintiți de Julián, zise ea. Înainte să-și piardă credința. — Credința În ce? — În tot. S-a apropiat În penumbră și mi-a luat mîna. Mi-a mîngîiat palma În tăcere, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a fost foarte liniștită călătoria. — Mie îmi place foarte mult pe mare... mai cu seamă briza, spuse barmanul cel în vârstă cu oarecare nostalgie. Pe uscat lumea e foarte tristă. În toate porturile în care poposim nu văd decât fețe abătute. Briza mării reușește întotdeauna să anihileze orice urmă de tristețe... Vaporul nu a mai făcut nici o escală de la Hong Kong până la Yokohama. În mai puțin de o săptămână au început să se vadă munții și insulele Japoniei. A sosit și ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu urechea?“ gândi ea. Era, la urma urmei, femeie și, ca orice femeie, era moartă să afle secretele altora. A auzit în cele din urmă pașii fratelui ei pe scară. S-a întors spre el și l-a văzut foarte abătut, ceea ce nu se întâmpla prea des. — Ce s-a întâmplat, Takamori? îl întrebă ea încet. Privirile îi scăpărau de curiozitate. — Gas ne părăsește, răspunse Takamori, cu mâinile în brâul chimonoului. 4 Singur — Zice că ne părăsește? — Da. Takamori clipea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rog. Vă dau legătura. Din păcate, domnul Higaki plecase de la serviciu cu zece minute înainte. Neștiind ce să facă, Tomoe a sunat acasă dar, bineînțeles, fratele ei nu ajunsese încă. — Ce să fac? A plecat deja de la serviciu. Gaston lovea abătut pământul cu pantofii lui uzați. — Îmi pare rău că nu-l mai pot întâlni pe Takamori-san înainte de a pleca. — De ce nu vii cu mine acasă, astă-seară măcar? Ce zici? Tomoe incerca disperată să-l facă să consimtă. Stai și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]