3,115 matches
-
sunt iertate păcatele? Poate tot așa, câinele pe care‑l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l strângea la piept pe câinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de a Încerca să‑l umple cu Sens.“ De aici ar putea rezulta o altă morală, care ne‑ar putea sugera o Înțelepciune paremiologică, și anume că e periculos să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale blajinilor, va da de unele potriveli cu viața sa spirituală. Astfel Îi va Încolți gândul de a‑și depăna rătăcirile - de la anarhism și ateism până la adevărul credinței - ca apoi să vestească lumii iluminarea sa: civilizația contemporană se prăvălea În abisuri. Antichristul era la ușă, deja Își punea Însemnul său rușinos pe locuri ascunse: sub sânii femeilor și pe șalele bărbaților. În momentul În care Nilus Își Încheiase opusul biografic, Începură să apară foiletoanele mai sus‑numitului Krușevan. Sămânța căzuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acel moment înainte. Oceanul, sub chile, se făcuse de un albastru închis, ceea ce dovedea că era deja adânc, căci insula lor se înalță pe un platou aflat la mii de metri adâncime. La numai o jumatate de milă de coastă, abisul oceanului contrasta cu apele transparente ale lagunei, ceea ce le dădea senzația că se aruncaseră în zbor de pe o stâncă înaltă, iar acum, sub ei, se află un spațiu gol, fără fund. Mare, mare și iarăși mare. Și după aceea, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
urmă ea deschidea ușa, își scotea capul ciufulit pe hol și făcându-i semn cu degetul, îl chema ca pe un cățeluș s-o însoțească la baie. Și dacă proiectul unui posibil mariaj între ei doi rămânea suspendat undeva în abis asta nu se datora opoziției vehemente a părinților Larisei, medici amândoi, ce ajunseseră la un așa grad de bunăstare încât nu mai reușeau să vadă lumea din jur decât cu ajutorul unor dioptrii foarte puternice, și nici dintr-un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am simțit căldura soarelui, o briză răcoroasă ridicându-se dinspre valuri și apoi am plonjat, lovind apa cu un zgomot lichid și gonind în jos prin albastrul infinit către abisurile întunecate... Icnind, m-am ridicat în capul oaselor. Mi-aminteam. Mi-aminteam visul. Fiecare detaliu clar ca lumina zilei, clar ca o peliculă Tehnicolor de înaltă rezoluție. Până acum, visele Becului se evaporaseră mereu în senzații vagi atunci când reveneam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din față ale amplificatoarelor explodară și tone întregi de apă se revărsară cu presiune puternică în pivniță. PATRU Lumea leagă cele vizibile de lucrul invizibil, lucrul absent, lucrul dorit sau temut, ca un precar pod de urgență aruncat peste un abis. Italo Calvino 30 Rămas bun și adio, încântătoare doamne spaniole Am căzut și m-am rostogolit, m-am lipit și m-am învârtit printre promisiuni gânduri povești planuri șoapte tânjiri minciuni trucuri secrete doruri surprize iubiri pasiuni dureri melodii amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care se zbăteau, expuse, atârnând deasupra abisurilor întunecate și o groază rece îmi strânse stomacul. Un val mă lovi, în gura deschisă îmi intră apă rece, sărată, sălcie, și-am dat din picioare și am tușit și am tușit. Un strigăt în spatele meu: — Eric. M-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Apoi ajungeam la un fel de trecătoare, unde adesea ne abăteam de la pârtie și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația de coborâre în abis, pârtia nu se mai vedea, era ascunsă de un perete uriaș și gheboșat de stâncă. În fapt, nu părea să fie niciun pericol, căci, imediat sub acest perete monstruos, pârtia oficială se deschidea larg și lin din burta umflată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai venit. I-am pierdut urma. L-am căutat preț de câteva zile cu echipele de salvamontiști. Nu s-a găsit nicio urmă de-a lui, nici nu s-a putut constata unde ar fi putut să cadă. Ca și cum acel abis mental, pe care ți-l imaginai când o porneai către peretele uriaș de stâncă ce ascundea pârtia, l-ar fi devorat, l-ar fi supt cu toată abstracțiunea și ferocitatea lui imaginară, la fel cum Hades a răpit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a calculat ea că ar fi necesar pentru ca de data asta să n-o mai poată trezi niciun coșmar; se întinde pe patul din dormitorul sumbru, fără umbrelă, trage perdelele și închide ochii. O liniște adâncă și o presiune de abis se lasă în urechile ei, o stare plăcută de lâncezeală se ridică din tălpi, îi cuprinde gleznele, genunchii, coapsele, ca o mângâiere. Din toate colțurile camerei se ridică lent umbrele colorate, ca meduzele la suprafață mării, precum în povestea multiplicării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Când zici că-l cunoști, ți-e teamă de faptul că ești stăpân sau știi și ți-e teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
teamă că știi și nu vrei să tulburi această apă sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sumbră, tăcută, atotștiutoare, aparent calmă, dar abisală. Faptul că Mioara își cunoștea abisul îi dădea un sentiment de supremație: acest dar îl au doar zeii, de aceea sunt tăcuți, deșertăciunea abisului le-o spune pentru că și conștientizarea lui creează alt abis, care duce la inevitabilul de ce?, la obsedantul cum?, la tulburătorul unde? Și toată străduința lor de zei se năruiește ca un castel spălat de apele abisale, dar infinitezimalul din ea o făcea puternică, îi oferea căldură, hrană spirituală; chiar dacă gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută prin incantația unor fraze sacre ce țin nu de sacerdotal, ci de abisal. Pentru unii abisul înseamnă frică, tu o știi, caricaturalul, crucificare fără judecată. Nimic mai fals. Abisalul este o ușă spre libertate. Totuși, are o cheie la tine. Un soare în miniatură luminează rece și deschide ușa inefabilă. Celulele fotoelectrice acționează asupra intrării doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
orașul tău interior. Vom inventa împreună un Autor care să scrie despre noi, vom reinventa trecutul, acum am mai multe fotograme nedevelopate, sunt eu după gratii, și nu trebuie să vezi, nici faptul că eu am sub orașul interior un abis și sub el un altul. Numai eu le știu numărul, numai eu le știu ordinea și timpul de călătorie în fiecare. Tu nu trebuie să ai așa ceva. La mine toate sunt vii. Mă rup de poveste? Ruptura face parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu însămi violentez viața, existând. De aceea ascetismul m-a eliberat de condiția de om și m-a ridicat la condiția de mireasă. Tu ești un damnat, pentru tine Brăila înseamnă trecut. În rest și tu și orașul sunteți morți. Abisurile mele sunt populate. Arhitectura orașului o pot modifica după voie în fiecare abis al aceluiași spațiu. Lumile ce le populează sunt creații ale închipuirii mele și ca un demiurg le oferă oamenilor, oricât pot să ducă, bine și rău. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de om și m-a ridicat la condiția de mireasă. Tu ești un damnat, pentru tine Brăila înseamnă trecut. În rest și tu și orașul sunteți morți. Abisurile mele sunt populate. Arhitectura orașului o pot modifica după voie în fiecare abis al aceluiași spațiu. Lumile ce le populează sunt creații ale închipuirii mele și ca un demiurg le oferă oamenilor, oricât pot să ducă, bine și rău. După bogăția sau sărăcia sufletească a fiecăruia. Dacă Universul meu interior, cu reguli și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba înainte de migrație. Viitoarele dizidente ale iernii vor visa în exil numai la Bărăganul care le-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe o expresie a unui verdict. Numai că infamia mea era alta, eu gândeam gândurile altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altcuiva și mi le însușeam ca fiind personale. Cercul vicios în care devenisem plagiator. Dedublarea mea încerca să fie o evadare. Sau o forare în abisurile mele. Nu știam nici eu, dar faptul că mă îndoiam îmi mai crea un abis, pe care-l simțeam fizic, manifestându-se cu stări de lene prelungită și vome dese. Deodată, m-am înspăimântat străfulgerată de o idee. Nu cumva eram eu Mama? Nu cea a dedublărilor. Mama de dincolo de mine, de noi, și Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trebuia să ghicim singuri. Să dislocăm copacii din locul lor, să inventăm alt cer dacă se poate, numai să dansăm în ritmul limbii române și să țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi abisul. Acum nu știu dacă el exista dinainte sau noi l-am creat. Tu, în prostia ta, spuneai că fiecare om are de la naștere propriul său abis. Eu îți răspundeam, nu din spirit de contradicție, ci pentru că eram mai deștept decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
țopăim bătând românește podișul vieții. Sigur că de la primii pași am văzut sub noi abisul. Acum nu știu dacă el exista dinainte sau noi l-am creat. Tu, în prostia ta, spuneai că fiecare om are de la naștere propriul său abis. Eu îți răspundeam, nu din spirit de contradicție, ci pentru că eram mai deștept decât tine, trebuie să o recunoști, posibil, dar cum îl umplem? Cu nimic! spuneai tu. Da! Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii s-au ridicat cu toții în picioare ca la un semn și au întins degetul arătător spre Gustav. Pe ecran se auzi o muzică blestemată de violoncel plângând și figura uriașă a lui Gustav, elev pricăjit al clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dl/d-na Semnătura reprezentantului Domnului Președinte al Î n Brăila au apărut hașurații, morții vii, materialiști și atei. Fluxul energetic al celor din Iad atomizează în codul lor genetic prin chakrele infernale din abdomenul inferior, aceste porți deschise ale abisului, avertizând ca ei sunt proprietarii de drept ai Orașului, ca urmași ai lanțului nesfârșit de crime. CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ PENTRU ÎNGRĂDIRE Sublumea a VII-a, sfera scufundată a lui Jupiter. Adjutant Diavol Andramelec. Lumina de bază infraroșul. Locatari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]