2,175 matches
-
arată că omul se mișcă asimptotic la perfecțiune, pe care n-o poate atinge niciodată. 69. Morala în sine, autonomă, e mai primejdioasă pentru religie decât ateismul. Știința moravurilor, ca teoretizare a moralei laice, este din punctul de vedere al Absolutului religios egală cu zero. Seamănă cu Mersul trenurilor, după părerea mea. Poți s-o schimbi, ca pe tren, la care stație vrei. Omul autonom nu e capabil să creeze o ordine morală. O primește de sus, sau nu o primește
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
porți masca de om. Numai că dacă ești mediocru, nu trebuie să te instalezi în vârf, pentru că nu este nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotați. Sfântul stă în fruntea tablei valorilor pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcând istorie și nedepășind sfera laicului. Eroul este admirat - așa cum este și geniul - dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situează dintru început în eternitate
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
și un țăran analfabet nu există nici o diferență. 97. Nivelul meu intelectual, chiar dacă sunt savant, nu depășește nivelul unui popă obscur din Bărăgan. Pentru că preotul ăla, în ritualul lui din biserica aia din lemn sau piatră, stă de vorbă cu absolutul. 98. Știința se mișcă asimptotic la absolut. Arta se mișcă asimptotic la absolut. Știința este sediul folosului și arta este sediul plăcerii. 99. Religia este sediul adevărului transcendent în esență și unic ca principiu unic al tuturor lucrurilor. Religia se
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
să le viseze, așteaptă-n veșnicie să fie-mbrățisat, crezământ, de suflet ce nu l-a uitat. Doamne, profanul cuvântului meu urcă la Sfânt prin tine, Tu i-ai dăruit sacralitate chiar de n-are clasa unui academic stih, el simte absolutul din nimic; nu-i voi opri penelul să-ți scrie adevăr, chiar de simt că-l sacrific, îl vei împărtăși din a Ta iubire sacră, c-un ultim răsărit. Ție, Mângâietorule, poezia inimii voi scrie, Tu nu condamni, iei vina
SACRU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385069_a_386398]
-
ca-ntr-un rebel castel; Plutești fără de voie, te-ndeamnă la visare, Pătruns de Taina Vieții ce se ascunde-n el... Tenori, mezzosoprane și dirijori stiu rostul Să te desprindă-ndată de freamătul scârbit Al vieții de Afară... Ei ară Absolutul, Brăzdând Sobrietate în Artă, infinit... Și-o Demnitate Sacră, ce munții ii doboară, Topindu-i rând pe rând, ca-ntr-un imens decor, Ce-n Marea Năzuinței se nasc a mia oară Sub falnica simțire a Vocii de Tenor... Înmărmurești
MOMENTE DIN VIAȚĂ, LA OPERĂ de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382452_a_383781]
-
supusă inimii; Răzbat... Sacrificiul de-a nu ți-l slăvi, mă lipsește de viață, sunt ceea ce Tu vrei a voi să-mi dai prin credință; Venerez... Dragostea de-a nu ți-o recunoaște, mă mistuie-n inimă, sunt fiorul unui Absolut ce naște iubire din lumină; Iubesc... Puterea, de-a nu ți-o simți, mă slăbește-n spiritul meu, sunt luptă cu vrăjmași văzuți și nevăzuți cerând ajutorul Tău; Înving... Bucuria de-a te găsi in înviere mă inalță din mine
SUNT DORUL UNUI OM ÎN VIAȚA LUMII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382604_a_383933]
-
o cavernă tenebroasă din care nu putem ieși decât,aprinzând focul! Zbor lin de aripi înghesuite în abstract se conturează sub perfuzii de sânge din care,sorbim cu nesaț clipele sugrumate de viață,atârnând mirate într-o cădere liberă spre absolutul lor propriu.Mușcăm povara stropilor de viață cu stoicismul unei ploi feciorelnice care a atins pentru prima oară lutul.În tot acest timp,herghelii de sentimente covârșitoare ,se perindă prin neantul sufletului nostru,deparazitându-l.Alegem ce e mai bun
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
pentru unii, cum omul este poemul ieșit din cuvintele Creatorului, ea ne prezintă poetul. Este substitutul miracolului. Ioan Mureșan, poet, afirma despre poezie: Poezia este dovada existenței lui Dumnezeu! Dragostea are valoare în măsura în care ucenicii (studenții) stau față în față cu Absolutul... Profesorul se mută în alte suflete... Mai tinere, mai doritoare de iubire... Prin autodialog, omul se întreabă și răspunde, află... apa îl poartă mai departe, spre alte peisaje, pe alte alei... Februarie, 2016 * Mirela-Ioana Borchin, Apa, proză scurtă, Timișoara: Editura
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
capitol: Eseuri morale, literare și filosofice sunt dedicate spiritului indic, de care Eminescu a fost fascinat, percepându-l ca înrudit îndeaproape cu spiritul zalmoxian, al daco-geto-traco-ilirilor, multimilenar spirit al străromânilor. Tăiate cu exactitate cuantică, de laser ultraperformant, microeseurile Filosofia upanișadică, Absolutul brahmanic, Doctrina eliberării, Doctrina transmigrației, Cele patru înalte Adevăruri, Posteritatea budistă, Faptă și destin, Filosofia ,,Mahabharatei’’ asigură o temelie de neclintit demersurilor criticului și istoricului literar Ovidiu Ghidirmic, lămurindu-ne asupra sensurilor esențiale ale literaturii, filosofiei și culturii din România
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
uneori; să ucidă cu mâna ta. Să pătrundă în lumile pe care le-ai făcut inofensive închizându-le într-o carte. Să culeagă adevărul de-a gata. Să emită sentințe. Să judece personajele pe care tu le-ai Judecat-odată-pentru-totdeauna. Implici Absolutul. Efectul VOCII, incontrolabil. Într-un sistem intrat în rezonanță există un moment critic. Deschide un manual de fizică: atunci când perioada este egală cu frecvența, poate să se producă un dezastru. De aceea soldații nu trec în pas de marș peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
accident al naturii sau un proiect ratat al lui Dumnezeu. Fără rost, fără sens, fără dimensiunea metafizică pe care ne place să i-o atribuim. Dar dacă ele există, totuși? Dacă omul are și rost, și sens, și tangență cu absolutul? Iertați-mi patetismul ieftin, dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale - și finalul semnat de o mână care Închide nepăsătoare comutatorul, spunându-mi adio și-un praz verde! În absolut, probabil că aveți dreptate, dar absolutul este o abstracțiune, un produs al spiritului, un reper eteric și neoperațional când e vorba de viața concretă și de moartea efectivă... Discuția cu Roger Howard a continuat În același mod destulă vreme; nu te mai plictisesc cu detalii, esențialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ea proporțional. Faptul se regăsește și În textul Vechiului Testament care menționează că primii oameni atingeau vârste matusalemice. Omonimul dumneavoastră Adam a trăit nouă sute treizeci de ani, Set nouă sute doisprezece, Cainon - nouă sute zece, Iared - nouă sute șaizeci și doi, recordmenul absolut fiind Matusalem Însuși, cu nouă sute șaizeci și nouă de ani. Dacă e să dăm credit unor geneticieni contemporani, pattern-ul temporal de la Începuturi se conservă Încă. În urmă cu câtva timp, un universitar de la Cambridge, Aubrey de Grey, a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sfârșit propriu, liantul lor în întregul romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare pentru cunoașterea de sine a eroului și pentru accederea, prin această cunoaștere de sine, la cunoașterea omului. Tentația sublimului, a absolutului, dar și a abjecției, așteptarea înfrigurată a necunoscutului și a experiențelor hotărâtoare, atât de caracteristice vârstei adolescentine, îl plasează pe Vadim Maslennikov într-o stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rău“: adevărata dilemă morală Începea și se termina În planul vanității, restul fiind În afara moralității. Anumite paralelisme pe care Franckel le stabilea din perspectiva Învățăturii budiste ca și a practicii bonzî - unde desfătarea trupească nu era o piedică În calea absolutului și care se numea Tao - s-ar zice c-ar fi fost mai degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decît Înrîurirea nemijlocită a Înțelepciunii Orientului. Așadar, faptul că Ben Haas, la cei treizeci de ani ai săi, ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nivel liric foarte ridicat. Dar poezia lui Mallarmé era servită de o intelectualitate unică. Domnul Arghezi nu era pregătit pentru asemenea îndrăzneli. Ambiția domniei-sale de a ne da din strofă sonoră chipul indiferent al lucrurilor, și nu aceste lucruri în absolutul lor, nu-și dă, în cele din urmă, dificultăți altele decât își îngăduiește modista, creatoare de flori de sârmă. Totuși, ideile plein-air ale d-lui Arghezi au izbutit să facă din d-sa pe alocurea un semănătoristo-poporanist reușit. Viața românească
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
naivitate poți ridica orice proză la măsura de aur a lirei. Versul căruia ne închinăm se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism. Desigur, ca tot absolutul: o pură direcție, un semn al minții. Dar ceasul adevărat al poeziei trebuie să bată cât mai aproape de acest semn. " EVOLUȚIA POEZIEI LIRICE" DUPĂ E. LOVINESCU Reaua piază aținea drumul Cavalerului Tristei Figuri. Mai urgisit decât dânsul, din calea mea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
E adevărat, totul se petrece aici liniștitor: anomaliile care au stat la originea progresului aritmeticei apar abia în alte corpuri de numere. Pasul e însă uriaș, dacă ne gândim că el înseamnă relativizarea aritmeticei, a ceea ce părea să participe la absolutul ideii de număr. În sfârșit, aparținând aritmeticei avem încă fragmentele manuscrise - datând, unul din 1834, altul din 1837 - citate mai sus, asupra determinării numărului claselor de forme binare de discriminat negativ, dat. Ele arată că paternitatea acestui cerc de idei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lui Eminescu). Ipostazele sunt menite să rămână perpetuu despărțite, să nu nuntească, să nu parcurgă cele trei trepte ale cunoașterii (Ritmuri pentru nunțile necesare), singurele care duc finalmente "în cămara Soarelui (Marelui) Nun și Stea", în stare să ofere absolutul, un "abur verde", nu altceva decât moartea ce face posibilă nemurirea. Un simbol (al nașterii universului după un mit egiptean) e oul din Oul dogmatic. El e totodată, "palat de nuntă și cavou", fiindcă dă naștere și vieții și morții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arumentum, Acad. Mihai Cimpoi ni se destăinuie cu privire la imensa, incomensurabila și dificila sa prestație științifică, creatoare în elaborarea Dicționarului, a acestei opere, de valoare inestimabilă, națională și universală. „Însuși eterogenitatea domeniilor, conturând un orizont intelectual deosebit de larg, aflat sub semnul absolutului cunoașterii - subliniază savantul basarabean - pune la grea încercare fenomenologul care e nevoit să aproprieze enormul material pe care l-a apropiat poetul”. Cititorul este informat că autorul a renunțat la viziunile exegetice tradiționale privind opera eminesciană, el considerând că se
MIHAI EMINESCU-DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE MIHAI CIMPOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364363_a_365692]
-
deloc un travestit, un ipocrit, cum vor fi fiind alții. Referitor la acei “alții”, Nichita Stănescu exclama: “Vai poetului care nu seamănă cu versul său“. Valeriu Rață, poetul, nu pozează într-un filozof încifrat în metaforă, în deținător al cheii absolutului, nu pretinde (intuiesc eu) că melosul versului său e deplin consonant cu “simfonia spiritului universal”, sau că e acel Făt-Frumos purces să “elibereaze cuvintele din posesia fermă a definiției” lor (Eli Khamarov, despre poetul universal). El e alt gen de
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
Lucia Wald ( nu era rudă cu filosoful), ș.a.Nu se știe exact cine a introdus, printr-un joc ingenios de cuvinte, termenul de „Waldanschuung”, de la Weltanschauung, adică viziune asupre lumii. Definițiiile lui Wald merită atenție - „ Definitive sunt numai adevărurile relative”...”Absolutul e asimptotic și nu are plural”,,.” Abstracția este cea mai mare victorie a omului împotriva vremelniciei” ... „ După milenii în care și-au lienat munca, oamenii sunt siliți astăzi să-și alieneze și răgazul” ... Antidogmatismul poate ajunge dogmatism antiideologic, antiumanist” ... „Omul
H.WALD de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364547_a_365876]
-
disperare fatalistă.” În „Sens interzis”, imaginea este de-a dreptul șocantă - „Pustiul din mine/ nimeni nu știe cu exactitate/ când a venit și când a plecat” - sugerând drama creatorului, a omului neînțeles, sfârtecat de frământări interioare, dornic de a cunoaște absolutul, dar neputincios în fața vieții. Despre aceeași însingurare, despre căutări, despre setea de cunoaștere și imposibilitatea împlinirii, Corina Petrescu discută pe larg, în poemul „Geografia existenței”. „În haine de călătorie/ alergăm mereu/ în căutarea luminii de la/ capătul unui tunel/ inexistent./ Părere
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
Discul) ne duce la textele biblice, la tradiția creștină, care pe plan architectural a precedat cupola, exprimare a suflului divin (“Duhul Sfânt”). Cercul arată și puterea “închis asupra lui însuși, fără început și fără sfârșit, complet desăvârșit, cercul este semnul absolutului”- Jean Chavalier - dicționar de simboluri). Discul circular al afișului și al catalogului lansate de artista plastică Maria Constantinescu la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești e un simbol al vieții dar și al luminii și l-aș asemui cu Soarele de andezit
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
autocaracterizează printr-un singur vers realizând un portret spiritual de excepție: "Sunt vis? Sunt dor, sau chiar o lumânare?" (Aș vrea să fiu ...). O prezență aparte o constituie și poezia Anei Irina Iorga, un poet filosof conștient de neputința atingerii absolutului, temă constantă în opera sa, cunoscută lectorului din Poemele Iairei. Poeta alege smerenia cu gingășia și inocența unei făpturi alese, Autoportretul realizat dintr-un catren definind-o pe deplin: "Sunt eu o notă, în cântul Tău, Iubite, / Către urechea lumii
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]