594 matches
-
mai poate confunda numele autorului cu o concepție dedusă de el din opera istoriei. Oricît de limitat cititorul și oricît de răuvoitoare lectura, Machiavelli nu poate fi asimilat, el însuși, cu absolutismul. El n-a făcut decît să scrie despre absolutism ca realitate a puterii ("veritŕ effettuale"). După reabilitarea simplu motivată de Fr. Bacon, cei care îl așezau pe banca acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au fost încă și mai puțini după publicarea eseului Machiavel
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
s-a putut vedea pînă aici, mefiența față de oameni nu e totală, cîtă vreme autorul Principelui distinge categoria "omului de bine", "pildă de imitat". I se pare nedemn ca oamenilor să le placă robia și supunerea oarbă, în cazul acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să desființeze ierarhizarea socială impusă de religia puterii și să probeze democrația gândirii. Omul e o ființă gânditoare și trebuie să se manifeste mai ales prin această facultate a sa specifică. Relativismul metodei socratice devine cel mai periculos atentat la absolutismul instanței dictatoriale; Socrate strică desigur moravurile pentru că Îi Învață pe tineri să gândească, Îi Învață că ei sunt liberi, Îi Învață că necesitatea Înțeleasă nu poate fi mai presus de liberul lor arbitru, că nici zeii, nici oamenii (ca deținători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că voi spune „nu“. O observ cum se concentrează să nu izbucnească În plâns, Își ține respirația, are fruntea plecată, suferă pentru Întreaga ei rasă de Sare, Salomee și Rachele, suferă pentru toată rasa femeiască, umilită secole și milenii de absolutismul necenzurat de nici o lege al rasei bărbătești. Mă simt deodată ridicol și aș vrea s-o iau la fugă, dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Kant e o ilustrare a sloganului vremii că a sosit timpul că omul să devină valoarea supremă pentru om - slogan ce poate fi ușor recunoscut în celebrul său “principiu al respectului demnității umane”. Teoria etică a lui Kant este forma absolutismului datoriilor morale, opus așa numitului relativism etic (omorul e omor și e rău, nu se poate că el să fie rău la noi și bun la alte popoare). Totodată, etică kantiană nu se fondează pe consecințele bune sau rele ale
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Nicolae Alexandru Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2291]
-
283). Moda a acompaniat cercurile sociale aflate în ascensiune la un moment dat în istorie. În următoarele paragrafe, voi susține precedenta afirmație, corelativă teoriei lui Norbert Elias, prin câteva exemple din istoria vestimentației. După aproximativ trei secole de dominație a absolutismului în Europa, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, în saloanele și în stratificarea multiplă a societății franceze începe să se individualizeze tipul social al burghezului (Girolamo de Michele, 2004/2005, 239), care cunoaște și aplică principiile modei vestimentare tocmai pentru
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
amicul său Erusalimski), să reținem că, în anul imediat următor, L. Boicu a realizat un studiu și a întocmit raportul preliminar consacrat metodologiei specifice istoriografiei sovietice în abordarea problematicii istoriei Rusiei, precum: periodizare, dezvoltare economico-socială, evoluție politică, formarea ideologiei moderne, absolutismul rus, politica externă etc. Raportorul a insistat, mai cu seamă, asupra perioadei 1825-1861, asumată spre aprofundare ca segment analitic contributiv la înfăptuirea proiectului științific, exprimând opinii ferme, pe alocuri, prudente însă acolo unde constata că „în stadiul actual al cercetărilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
figură de despot investit cu toate atributele pendinte, al căror uzaj era îngrădit numai de teama unor grave tulburări ale supușilor, de natură să lezeze interesele suzeranului cu reacții imprevizibile. Oameni ai secolului, cei mai mulți dintre domnitori pretindeau să întruchipeze ideea absolutismului luminat și, în orice caz, pe cea a victoriei puterii centrale asupra oligarhiei boierești turbulente, și dăunătoare „înaltului devlet”. În instrucțiunile lui Nicolae Mavrocordat către fiul său Constantin (anul 1727) stă scris: „guvernarea mai multor nu este un lucru bun
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Doamnă, țara mea este frumoasă, bogată, pitorească, atît prin culoarea sa primitivă cît și prin lipsa unei civilizații necesare. Este o mică oază, cu atît mai necunoscută cu cît este pierdută între cele trei deșerturi: Imperiul austriac, despotismul musulman și absolutismul moscovit. Națiunea mea numără aproape 10 milioane de locuitori care încă se află, în întregime, în barbaria moravurilor patriarhale". Tema necunoașterii Moldovei și Țării Românești de către francezi este esențială. Este afirmată cu violență de Dimitrie Brătianu, vechi discipol al lui
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Mai mult, statul român este o barieră împotriva expansiunii autocrației rusești: "Statul român, oricare ar fi apartenența ideologică a conducătorilor săi, apare în istoria mondială ca un factor revoluționar al cărui interes vital este acela de a conduce lupta împotriva absolutismului moscovit". Naționalismul și democrația se articulează la Stere în jurul reprezentării unui stat care întrupează și garantează supraviețuirea patriei. El scrie, în aprilie 1907, după răscoală: "Să fim democrați, dacă este nevoie de acest cuvînt, pentru că trebuie să fim naționaliști. România
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și o clasă încă în formare burghezia -, care se reduce la o oligarhie a banilor, avînd nevoie de un stat absolutist pentru a-și asigura dezvoltarea. Astfel, "grupul revoluționarilor liberali a devenit o oligarhie care s-a guvernat, ca și absolutismul occidental, în aceleași circumstanțe, printr-o vastă birocrație susținută de un puternic militarism". Modalitățile de exercitare ale parlamentarismului cenzitar de la 1866 nu reprezintă o simplă deghizare sau o mască ipocrită; acestea semnalează și corectează starea de slăbiciune temporară a burgheziei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
țară. Studiul lui Zeletin nu își propune să ascundă tarele sistemului politic român, lacunele sistemului parlamentar înainte și după 1919, în ciuda instaurării votului universal. Autorul subliniază că, odată ce bazele sociale ale partidelor politice sînt reduse, viața politică aparține în realitate absolutismului care guvernează, în timp ce din mișcarea partidelor politice apare o armată de paraziți, de birocrați și de funcționari, adevărați condottieri politici, care se bat pentru controlul surselor de finanțare din jurul bugetului. Unde se află opoziția față de această dominație a oligarhiei financiare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
expres de problema diversității familei, Handbook of Family Diversity (2000), editată de D. Demo, K. Allen și M. Fine, se afirmă că cel mai rațional este ca în loc de a aplica relativismul (toate genurile de familie sunt egal de „bune”) sau absolutismul (există clar o singură formulă de conviețuire familială potrivită pentru umanitate), să admitem că sunt preferabile multe tipuri, dar nu toate. Autorii recunosc că prin „bun” și „rău” încălcăm principiul neutralității axiologice, dar propun ca termenul de familie „bună” să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a redresa Imperiul, prevedea absolutizarea monarhului care domnea din voință divină și nu populară; de aici și o ulterioară accentuare a sacralității dominus, exprimată prin forme exterioare de conotație rituală. Factorul religios nu putea fi ignorat de la reorganizarea Imperiului unde, absolutismul teocratic inaugurat de Dioclețian a vrut să atragă atenția asupra observării tradițiilor romane și să reia atmosfera creată cândva de cultele antice reînnoindu-le. Numindu-se Iovius, împăratul voia să ara-te că fiind fiul lui Jupiter domnea și conducea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
se lasă convinși de aceia care cred că membrii societății de state trebuie să aibă ideologii politice identice. Totuși, autori precum Wight au argumentat și că societățile cu un atașament puternic față de constituționalism și cu o istorie a rezistenței la absolutismul politic au jucat un rol vital în formarea societății europene de state și în dezvoltarea dreptului internațional (Linklater 1993). Merită să ne oprim puțin asupra acestei teme, în lumina discuțiilor neorealiste și liberale despre relația dintre sistemul de state și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
normative și ideaționale pentru că se consideră că acestea pot modela identitățile sociale ale actorilor politici. Așa cum normele instituționalizate ale spațiului academic modelează identitatea unui om de știință, normele sistemului internațional condiționează identitatea socială a statului suveran. Spre exemplu, pe vremea absolutismului (1555-1848), normele societății internaționale europene spuneau că monarhiile creștine erau singura formă legitimă a statului suveran, și aceste norme, susținute de practicile coercitive ale comunității statelor, au conspirat pentru subminarea ordinilor politice musulmane, liberale sau naționaliste. În al doilea rând
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Alexander Wendt, "identitățile sunt la baza intereselor" (Wendt 1992 : 398). Pentru a ne reîntoarce la exemplele anterioare, a fi un "om de știință" conferă unei persoane anumite interese, precum cercetarea sau publicarea, iar a fi un monarh creștin în perioada absolutismului a adus cu sine o paletă de interese, precum controlul religiei din propriul teritoriu, urmărirea drepturilor de succesiune dincolo de acel teritoriu și strivirea mișcărilor naționaliste. La fel, a fi o democrație liberală astăzi încurajează intoleranța față de regimurile autoritare și preferința
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
90 "metodologie interpretativă", 223, 227, 231 "moralism", 67 "paradigma comunicării", 148 "paradigma producției", 142, 148 "paradigma suveranității", 180 "problema națională", 140 "realism științific", 43, 221 "revoluționar", 103, 121 "stare de urgență", 193 "teoria discursivă a moralității", 148 "viața nudă", 192 Absolutism, 109, 216 actori dominanți, 26 actori non-statali, 200, 217, 240 adevăr, 182 alegere rațională, 36 aliniere, 50, 52, 195 alteritate, 124, 149, 205 ambientalism anarhie (internațională), 22, 24, 33, 34, 37, 39, 40, 44, 50, 51, 52, 53, 54, 55
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe care existența o lasă în mintea sa. * Filosoful are funcția socială de a verifica sensurile cotidiene în care ne lăsăm captată existența printr-o interogare asiduă asupra validității și oportunității lor. Lipsit de utilitate practică într-o ordine a absolutismului consumului și producției, el își păstrează valoarea în ordinea umanului, peste care se suprapun (și pe baza căreia se organizează) toate sistemele sociale. Dată fiind menirea sa, un filosof va fi critic chiar și în Rai. Semn că multe din
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
extins ca și studiul configurațiilor constituționale. Evenimentele din secolul al XVIII-lea, în special Revoluția Americană și cea Franceză, ele însele rezultând în mare parte din exemplul Revoluției Engleze din secolul anterior, au părut să sugereze două concluzii. Prima, că absolutismul era un aspect de domeniul trecutului; a doua, că societățile urmau să fie guvernate pe baza statului de drept și a principiilor constituționale. Aceasta însemna că nu mai era necesar nici ca politologii să studieze guvernările absolutiste, nici ca economiștii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de miniștri participă în procesul de luare a deciziilor și sunt în același timp responsabili fiecare cu implementarea deciziilor într-un anumit sector. Guvernarea de cabinet s-a extins treptat spre țările vest-europene, în timp ce în centrul și estul Europei, rămășițele absolutismului au fost treptat subminate, până într-acolo încât sistemul de tip cabinet a părut la un moment dat să înlocuiască peste tot vechile structuri guvernamentale absolutiste și autoritare (Verney, 1959: 17-97). CASETA 16.1 Cum au apărut guvernele Ideea de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
poporului să se poată canaliza pe direcția liberalismului reclamat pretutindeni în Europa Centrală și de Sud-Est. Spre deosebire însă de alte țări din aceeași zonă, unde anumite vârfuri ale nomenclaturii au luat asupră-le sarcina unei tranziții lente, cedând din absolutismul puterii lor și consimțind la unele schimbări, pătura conducătoare de la noi s-a dovedit incapabilă a estima corect situația și a pune la lucru reformele cerute de timp. A crezut chiar că în zăpăceala adusă de "vidul puterii" ea va
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cuvânt. O anume dinamică a puterilor, menită să asigure echilibrul social, reclamă prezența acestui factor. Ideea de bază pe care se sprijină societatea modernă e desigur aceea care, stipulând separația puterilor în stat, previne posibilitatea de a se ajunge la absolutism, dictatură, tiranie. Definirea precisă a competențelor și controlul mutual fac ca puterea legiuitoare, cea judecătorească și cea executivă să se armonizeze reciproc, asigurând un exercițiu cât mai deplin al drepturilor fiecărui cetățean. Problema e, în orice sistem democratic, ca nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
II-a a înlesnit circulația ideilor și a făcut ca filosofii iluminiști să constituie niște repere curente. Revoluția Franceză a pus-o pe împărăteasă în fața unei mari dileme, din care nu putea ieși decât punând accent mai ferm pe principiile absolutismului. De aici până la Sfânta Alianță a monarhilor nu era decât un pas, pe care urmașii nu vor ezita să-l facă împotriva "maladiei franceze". Spiritul enciclopediștilor, cu care Ecaterina II cochetase un timp, trebui să intre în umbră. Nimic mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Herzen și N. Cernîșevski, la o întreagă pleiadă de scriitori militanți care n-au încetat să se întrebe asupra vinovăției sociale și a remediilor posibile. Tabloul e complex și derutant. Ecaterina II întoarce spatele "luminilor", Pavel opune tendințelor iacobine un absolutism anacronic, Alexandru I visează, în plină epocă romantică, la hegemonia continentului. Spiritul aulic e încă departe de a se putea întâlni efectiv cu nevoile societății, tensiunile sporesc, odată cu subversitatea și violența. Utopia conservatoare, cultivată la curte, coexistă cu alte utopii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]