9,352 matches
-
bucură, în treacăt, precum, în origine, pămîntul văzut ca o roză răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
Nichita Stănescu. În zadar zâmbesc, ironic, optzeciștii, considerând că au ca atu inalienabil faptul că s-au născut după extraordinarul poet. S-au născut după, dar scriu ca și cum s-ar fi născut înaintea lui. Priviți de foarte sus, ei par absorbiți de o stranie activitate de pregătire a apariției unui poet ca Nichita Stănescu, practicând tot felul de jocuri textuale într-un mod naiv-ingenios, studențesc, fără suflu, fără acea metafizică a limbajului care transformă, la predecesorul lor, limba română în "limbă
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
preocuparea exclusivă a artistului pentru momentul creației, al elaborării, și într-o măsură extrem de mică, dacă nu chiar foarte aproape de nivelul zero, pentru spectacolul expunerii și pentru ieșirea în public, în general. Deși interesat de tot ceea ce ochiul poate să absoarbă, de la accentul de culoare întîmplător sau de la forma spontană și pînă la construcțiile simbolice de o mare complexitate și la amplele simfonii cromatice pe care istoria artei le oferă cu generozitate, Florin Mitroi și-a restrîns interesul, în propria-i
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
a unui sul de hîrtie igienică sau pe un panou publicitar. Încercarea de a prinde viața în ritmul ei propriu generează eșecul, viața scapă de sub control ca și desenul, povestea se spune pe măsură ce se editează, racoursiurile în viața reală sunt absorbite de forța pe care o au imaginile, de viața lor paralelă. Regizorul construiește autoreferențial pe canavaua unui eșec în dragoste o tulburătoare istorie melancolică în imagini, încercînd să prindă inefabilul, toate momentele, într-un film. Adaptarea ca și Public Spaces
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
sa. Fiecare scenă traduce o criză, fiecare scenă reprezintă o ruptură de nivel, un act de exorcism. Regizorul nu te lasă să respiri, nu slăbește nici o clipă tensiunea și personajul. Forța filmului rezidă în felul în care trăirea, violența se absorb în muzică și explodează acolo miraculos, incandescent. În Mio fratello e figlio unico (Fratele meu e singur la părinți, Italia, 2006), Daniele Luchetti realizează o reconstituire ironic-tandră, intenționat și subtil romanțată a anilor '60 din perspectiva tinerilor furioși, înrolați idealist
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
votul însuși - care este instrumentul esențial al democrației - poate fi pus sub semnul întrebării, pentru că el nu este decât delegare, întotdeauna manipulabilă, de putere. Prefer să nu insist. - Ai continuat să scrii după 1989. Totuși, mai puțin ca altădată, fiind absorbită de ducerea la îndeplinire a unor proiecte de mare anvergură în politică, în educația civică, în reconstrucția morală a societății românești. Se pare că această frenezie s-a redus mult în ultima vreme. Te-ai întors la literatură? Te-ai
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
că moartea nu este decît o mică trecere, după care te întorci acasă. Privit sec, filmul lui Almodóvar este construit pe schema unei telenovele, cu regăsiri spectaculoase, cu lovituri de teatru, cu întîlniri și recunoașteri emoționante, cu crime care se absorb firesc în existența personajelor - Paco este îngropat într-o ladă frigorifică, cu ajutorul unei prostituate într-un loc în care-i plăcea să vină, pe malul unui rîu etc. Ca și Garcia Marquez cu romanul său, Dragostea în vremea holerei, regizorul
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Simona Vasilache Nu pun așa un titlu fiindcă volumul despre care scriu apare pe hîrtie de ziar, cu colaje din ziar și tot tacîmul. Nu de asta, ci fiindcă poezia din el absoarbe de la alta, de dinainte, măcar suprafața. Contururile încă umede de cerneală ale literelor, amprenta întreruptă ici-colo, pătată alteori, așa cum rămîne ea pe sugativa aplicată etanș. Erau ziare, evenimente (de Șerban Foarță, Brumar, 2000), pe foiță mulatră, sustrasă din rotativă, e
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
-se sub povara de alb. cine sunt eu, tăcere înveșmântată în aurori boreale prelungite la nesfârșit? sunt mirare înghețată, stilet înfipt în pieptul deschis. cine sunt eu, cuvânt roditor, zemos și dulce în cerul gurii? sunt vortex neliniștit ce te absoarbe cu foame și sete. cine sunt eu, nor atotștiutor tivind pleoapa cerului? sunt rozul ascuns în textura ta pe care-l arăți doar celor ce au ochi ca să-l vadă. cine sunt eu, pământ rotitor atârnând ca o lacrimă albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra unei ore a după-amiezii de iarnă. iată o întâmplare neașteptată. de ce atunci? de ce acolo? de ce nu într-un gând, într-o carte, într-o cafenea sau librărie, ca și cum ai fi un fir de fum ce se destramă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce seamănă cu un viciu irezistibil: deschid volumul cu scopul precis de a căuta un anumit termen, și apoi, după ce au găsit sensul căutat, li se întîmplă ca privirea să le alunece pe pagina alăturată, atenția fiindu-le atît de absorbită de panorama filologică peste care tocmai au dat, încît, acaparați de vîrtejul definițiilor și ademeniți de sarabanda trimiterilor lingvistice, uită să-l mai închidă. Urmarea e că, sub imperiul unei atracții pur intelectuale, oamenii aceștia nu-și mai pot desprinde
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
electronilor vagabonzi care au scăpat de sub determinarea gravitațională a nucleelor. Este momentul în care Ion Gheorghiu își redescoperă Grădinile. Conversația cu Arcimboldo sfîrșește prin a fi o conversație cu sine însuși, o competiție acerbă cu propria sa capacitate de a absorbi și reformula realul, indiferent dacă el este unul amorf și aleatoriu sau unul deja organizat în forme culturale. Iar Arcimboldo este restituit, finalmente, nu doar picturii pur și simplu, ci și unui stadiu placentar al imaginii, asemenea organismelor care se
Gheorghiu și Arcimboldo by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9480_a_10805]
-
dualitate a fost magistral redată de temperamentul artistic de o rară expresivitate și elocvență al violoncelistei Laura Buruiană. Cei patru interpreți-creatori s-au reunit în ultima piesă a concertului (sub bagheta compozitorului) - Prin sunetul rezonanțelor. Toate distorsiunile anterioare au fost absorbite în consonanța și convergența armoniilor acestui cvartet. Sunetele picturale - aemănătoare cu cele din Lumină pentru viitor -, ale harpei și flautului, s-au contopit cu liniile cantabile ale violoncelului și cu arpegierile acvatice, impresioniste, ale pianului, într-o veritabilă glorificare a
"Rezonanțe" în memoria Holocaustului by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/9505_a_10830]
-
leac. Aici li se spune picioroange. Năluci milimetrice. Nu se văd. Nimeni nu le poate vedea. Femeia a pomenit iarăși țânțarii. Îmi acopăr și descopăr trupul fără să țin cont de ei. Nimic nu mă atinge. Wilson era mai departe absorbit de tăcerea ploii adormite. La ce se gândea? Părea fericit și trist. Ambele lucruri erau posibile în Bahía Negra. Anii, zicea Wilson, ne fură cuvintele. E de-ajuns să-i privești pe bătrâni. Stau cu privirea pierdută în zare ore
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el, ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră la o nouă formă de eternitate. Sala de
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
minerilor, sub ale căror acțiune și mitologie România respiră sincopat în aceste zile, refac, cu o teribilă acuratețe, această lume polară a lui Corneliu Baba; individual, minerii sînt niște ființe triste, disperate și îngrijorate patetic în fața zilei de mîine, în vreme ce absorbiți de stihia convoiului, dirijați abil de profesioniști ai diversiunii și susținuți fățiș de neobosita propagandă naționalist-comunistă ei ilustrează cea mai cumplită întrupare a primitivismului, a aroganței și a sălbăticiei. învățați atîta vreme că ei făuresc istoria, că ei sînt avangarda
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
de la împătimiți ai lui Wagner din 80 de țări)! Ce-i drept, înregistrarea nu poate ține locul prezenței în austera sală cu coloane galben-aurii, unde nici nu simți cum trec cele patru ore, chiar stând pe scaune incomode (plușul ar "absorbi" sunetul), pe o căldură de 40 de grade (fără aer condiționat: face zgomot). Acustica sălii e cu totul specială, cu sunetul orchestrei "domolit" de fosa ascunsă sub scenă, unde nu orice dirijor face față, pentru că sunetul orchestrei ajunge la public
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
actor remarcabil care a știut să regăsească acel registru de sensibilitate afin acelei lumi. Fără a face cîtuși de puțin abstracție de aportul regizoral, putem spune că actorul și-a intrat atît de bine în rol încît acesta l-a absorbit întrucîtva în spațiul ficțiunii. Chiar și în filme indiscutabil mediocre cum este Omul zilei (1997) al lui Dan Pița sau Ticăloșii (2007) al lui Șerban Marinescu, actorul aduce acele momente de calitate, memorabile și ceva din acest tipar aristocratic, fie
Ieșirea din scenă a lui Ștefan Iordache... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8039_a_9364]
-
eroziune - așteptarea, nu fortăreața). Am scos câteva cărți de eseuri și cronici literare, precum și un volum de texte politice și un jurnal de călătorie (ultimul în colaborare cu Vasile Gârneț). Revista "Contrafort" îmi ia mult timp, de fapt mi-l absoarbe ca un aspersor insațiabil. Nu am cum să abandonez această revistă - este "opera" noastră colectivă, a mea și a lui Vasile -, am pus multă trudă și speranță la temelia ei și, în pofida dificultăților, "Contrafort" a continuat să apară: vom face
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
redescoperit energia vitală a combustiei, a identificat aerul și lumina și a pornit la reorganizarea întregii firi. ION Sălișteanu: are ceva din lăcomia și din prospețimea unui turist japonez. Cu ochiul permanent conectat la spectacolul lumii, cu mintea pregătită să absoarbă și să prelucreze toate informațiile și cu mîna gata așezată peste oglinda pînzei, el nu are odihnă și nici prag de saturație. Există o disponibilitate mistică în acest elan, o incurabilă sete de adorație înaintea firii și a formelor ei
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
se descurca în rusă, în latină și în slava veche. Orizont remarcabil, cu atît mai mult cu cît autorul își folosește cunoștințele lingvistice pentru a citit în original literaturile respective, în special poezia, și pentru a utiliza apoi literatura astfel absorbită în propria sa literatură. Global, Negruzzi a fost un autor mai degrabă cult decît talentat, iar faptul se traduce direct în metoda sa prozastică. Romantismul pașoptist a privilegiat la noi Memoria în defavoarea Imaginației: aproape toate prozele romantice românești notabile poartă
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
potențate de acest fel de voaiorism al meu. Ce nu văd, completez cu imaginația. Ore și ore. Corpuri și povești. Blocuri, blocuri, blocuri. Urîte, sordide. În afara oricărei noțiuni care ar putea să aibă tangență cu esteticul. Oceane de blocuri care absorb destine. Care încearcă să uniformizeze, să minimalizeze, să aplatizeze. Care amestecă țipete, muzici, pași, pași, pași, șoapte, angoase, vise, invidii, frustrări, iubiri, tăceri. Viața noastră la comun. Iluzia intimității. Am ascultat Bach și atunci cînd am stat la bloc. Uneori
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare diferite, perspective specifice asupra aceleiași existențe materiale și simbolice. Așa cum sculptura, în speță forma, se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă sau pură - adică lăsată aproape de
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
utilizăm, în continuare, concepte și metodologii ale totalizării? Răspunde el însuși la această spinoasă întrebare, mutând accentul de pe iluzia totalizantă, globală, generică a creației literare (cu arta clasică și romanul realist în prim-plan), pe retorica înglobantă, acumulativă, sumativă. Aceasta absoarbe toate paginile scrise în timp, arhivân-du-le și reactualizându-le într-un uriaș Text: "poezia postmodernă, de care a vorbit, printre primii la noi, Alexandru Mușina, își recuperează omogenitatea nu în planul iluziei, ci în acela al conștiinței creatoare." (p. 35
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
mari. Antologate de Vasile Nicolescu și Adrian Marino într-un volum masiv, aceste "deschideri" au apărut, în 1967, la Editura pentru Literatură Universală. Cu titlul Scriitori străini. Scriitori, iar nu scrieri, pentru că a face cunoștința unor firi diferite, care au absorbit și au vărsat în pagină un anume specific e ceea ce-l interesează pe Călinescu. Din prefața lui Marino, memorialistică tandră și încercare de înțelegere a motivului din spatele acestei infidelități făcute din cîte-o căsnicie în fiecare literatură, iese un program al
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]