890 matches
-
război. În aceeași categorie intră descrierea aievea a unor secvențe biografice, cu amănunțirea unor însușiri care dau carne amintirilor. În schimb, cînd iese din condiția evocării și trece la filosofarea în marginea ei, cînd așadar sare de la detalii și îmbrățișează abstracțiuni, Mihaela Stănișor intră în rutina unor lamentații generale, fără atrac- ție asupra cititorului. Introspecțiile de ordin general pe seama unui sentiment nu fac decît să altereze sentimentul, iar suferința nu se transmite meditînd în marginea ei, ci descriind sec întîmplarea cu
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]
-
o impecabilă tăietură semantică și logică. Având, însă, la dispoziție, un imens material documentar, autorul putea să abandoneze niște piste extrem de fertile, care demonstrează cât de imprevizibile sunt, de fapt, deciziile istorice și cât de importante rămân, chiar în sfera abstracțiunilor, relațiile umane. Perspectiva cvasi-romanescă asupra comunismului provine, așadar, din împingerea în prim-plan a personajelor, din studiul unei suite de comportamente patologice care au dominat, de la un capăt la altul, comunismul românesc. Dacă într-o primă fază putem vorbi de
Demonii (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13018_a_14343]
-
au aranjat deja locurile călduțe în primării sau în consiliile județene, e de presupus că bătălia va fi mult mai echilibrată. Când e vorba de alegerile locale, interesele sunt la vedere, agresive și imediate. În cazul parlamentarelor, gradul superior de abstracțiune va determina electoratul la un alt tip de abordare. Firește că aleșii locali își vor sprijini din răsputeri colegii de partid - care coincid adeseori cu complicii fideli. Numai că va fi un sprijin fatalmente limitat - așa cum a fost și al
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
ei (în sens socratic), incubul, gîndul ei rău; poate fi iluzia politicii. Cinismul antipoliticii ne poate feri de naivitate". Studenților săi, Konrád György le recomandă cinci lucruri: să continuie să învețe; să regîndească în permanență lucrurile; să se ferească de abstracțiuni și de terminologii; să fie atenți la ce le scoate în cale soarta și inspirația; în fine, să nu confunde individualismul - valoare liberală supremă - al secolului ce vine cu acela amorțit și consumatorist al secolului ce pleacă. Și eu le-
Konrád György și antipolitica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16993_a_18318]
-
în sens larg, sau chiar înspre sacru și eclezial. Așadar, pictori care au traversat, inițial, experiențele unui simbolism tardiv, ale conceptualismului sau ale unui anumit tip de constructivism, plasate oricum într-un spațiu în care nonfigurativul se confruntă doar cu abstracțiunea, au descoperit mai apoi valorile lumii create, ale formelor constituite, ale voluptății panteiste pe care materia o poartă în sine sau, dimpotrivă, ale recuzitei ecleziale și ale hieraticii de certă descendență bizantină. începînd cu deceniul opt, chiar cu primii lui
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
Șușară Înainte de 1989, România trăia iluzia libertății raportîndu-se în mod absolut și exclusiv la vecini. Sudul trăgea cu ochii la bulgari, vestul la sîrbi, nordul la unguri și estul la ruși. A trage cu ochiul nu este aici doar o abstracțiune, un simplu generic pentru diverse curiozități, vagi și ele, ci acțiunea concretă, dureroasă și frustrantă de a încerca ieșirea din caverna lui Ceaușescu (și a invitaților de astăzi ai lui Florin Călinescu, vezi Paul Niculescu Mizil și Cornel Burtică) prin
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei. Opusul manierei lui Nietzsche se găsește în proza lui Rilke, a cărei moleșeală ceremonioasă e semn de inapetență pentru abstracțiuni, la fel cum corespondentul modern al ritmului sacadat îl găsim în versurile lui Gottfried Benn. În rest, fuga de idei e copleșitoare, la fiecare două- trei pagini, filosoful schimbînd tema. Apoi elanul dizgrațios cu care își zugrăvește superioritatea îți lasă
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc., etc. ies abrupt din virtualitatea
Hans Mattis Teutsch, de la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7483_a_8808]
-
pricina, este totuși primul comentator avizat al poeziilor. Puține lucruri s-au adăugat apoi spuselor lui Iorga". Cît privește scriitura criticului, aceasta e în perena tradiție postlovinesciană, una "artistă", dezinvoltă, flexibilă, fără vreo fixație scientizantă și fără acea congestie de abstracțiuni ce, sub pretextul "obiectivității", alienează mai mult ori mai puțin obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să stea. El nu scrie o lirică ambulatorie (cum ne-ar lăsa să credem motivele plimbării, ale
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
caz particular de metafizică? Intenția autoarei este de a atribui entităților ficționale un statut ontologic, în speranța că în felul acesta vom începe să privim și problemele metafizicii cu alți ochi. De pildă, distincția fermă dintre obiecte fizice, materiale, și abstracțiuni sau reprezentări ideale. Într-o lume sofisticată ca a noastră, o lume a virtualului mai consistent uneori decît realul, cum i-ar plăcea lui Baudrillard să spună, asemenea dihotomii au devenit de mult simpliste. Sînt personajele ficționale plăsmuri ale închipurii
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
și numărul 9 e o mare diferență. Primul e medic, cîntă la vioară și are înclinații de opioman, chiar dacă nu voi avea niciodată prilejul de a-mi confirma aceste informații din experiență personală, în vreme ce 9 e pur și simplu o abstracțiune. A, ce-i drept, cînd îl întîlnesc în nuvela lui Calvino, înclin să-l compar mai curînd cu Holmes decît cu alte numere, dar asta nu datorită unei calități a sa ca număr, ci datorită contextului literar. Pornind de la o
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
Pornind de la o constatate simplă, că entitățile ficționale (între ele la prim rang fiind personajele literare) nu există din punct de vedere ontologic, Thomasson propune o teorie artefactuală a ficționalului. Conform acestei teorii, entitățile ficționale sînt deopotrivă artefacte culturale și abstracțiuni: existența lor depinde în mod necesar de alte entități sau elemente, precum cărțile, autorii și cititorii, dar și de o serie de noțiuni abstracte și teoretice, precum actele creatoare și intenționalitatea. Cuvîntul "depinde" din fraza anterioară e esențial pentru înțelegerea
O lume încăpătoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16653_a_17978]
-
Șușară Înainte de 1989, România trăia iluzia libertății raportîndu-se în mod absolut și exclusiv la vecini. Sudul trăgea cu ochii la bulgari, vestul la sîrbi, nordul la unguri și estul la ruși. A trage cu ochiul nu este aici doar o abstracțiune, un simplu generic pentru diverse curiozități, vagi și ele, ci acțiunea concretă, dureroasă și frustrantă de a încerca ieșirea din caverna lui Ceaușescu prin orientarea antenei de televizor pe azimuturile corespunzătoare și prin dirijarea măruntele economii către produsele exotice ale
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
ținte vii pentru grăniceri și mormînt fluid pentru aventurierii fără noroc, transformîndu-se patetic într-un drum al petrolului, într-un mare ceremonial economic născut din embargoul impus Serbiei. De altfel, cuvîntul embargo își schimbase el însusi înțelesul, transformîndu-se, dintr-o abstracțiune comercialo-juridică, într-un fapt concret, cum ar fi denumirea unei meserii. A face embargoul avea, atunci, oarecum aceeași semnificație cu a culege căpșuni în accepțiunea actuală. Cu excepția Ungariei, mai tentantă prin apropierea sa de Occident și al cărei model l-
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
Cînd poate să fie călăuză spre o lume. Spre ceea ce o alcătuiește, în armonie sau dizarmonie. Oricît am vorbi și am citi despre orbire, despre cei care nu văd sau despre alte afecțiuni, nu facem decît să ne întărim teoriile. Abstracțiunile, de fapt. Nimic concret. Ființa noastră este croită altfel, după alte tipare, după alte repere. Lumile noastre sînt paralele. Felul de a percepe, de a defini, de a simți, volumele, spațiul, sunetele, totul este diferit. Felul de a prețui, cred
Alb și negru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10811_a_12136]
-
metaforelor pretențioase, de vocabularul mistic-religios, dublat aproape în permanență de unul neologic contrastant, de imaginile scatologice, de un limbaj poetic ostentativ "ermetic", deși nu rămîne decît intenția ermetismului. Dacă în prima jumătate a volumului versurile sunt bolovănoase prin aglomerarea de abstracțiuni și nenumărate determinări metaforice: "...după hologramaticul sex al iertării strig/ imaginat de pubertatea ubicuei confuzii a ființelor plăgi/ care-mi disprețuiesc nevroza...", "acum, asemeni unui mutant nefericit,/ plimb fiarele manipulării analgezice/ prin ozonul astmatic al blestemului,/ atît de puțină uitare
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
dacă ar fi avut capul la locul lui, Victoria de la Samotracia ar fi dispus azi de o fizionomie a ei... încruntată, probabil, înverșunată, patetică, oricum, expresia Marseiezei turnată în marmoră. Nu. O asemenea Victorie nu ar mai fi fost o abstracțiune, o eroină legendară, un simbol ne-muritor, fără de chip. Așa cum arată cea din nord-estul Mării Egee, la o zi de mers în viteză până la Giurgiu, cu un Mercedes, cum spuneam rândul trecut. Speculații. Cert e că mâna de marmoră recent descoperită
Informarea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13192_a_14517]
-
Sorin Lavric O regulă verificată de mii de ori spune că, în rîndul filozofilor, gustul pentru abstracțiuni ascunde o inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
sorginte protestantă, se construiește exclusiv din voluptatea pură a silogismelor. Nu omul particular, nu căutările sale în tridimensional, nu respirația cărnii sufocate sub propriile-i poveri pot fi găsite în reveriile artistice ale lui Mattis-Teutsch, în imaginarul său inepuizabil, ci abstracțiuni desăvîrșite, concepte imaculate al căror destin tainic este actul întrupării. Ideologia artei devine, astfel, un vast tratat despre epifanie. Noțiuni precum: verticală, orizontală, acțiune, repaos, înălțime, stabilitate, excentric, concentric, rotație, punct, centru, mișcare, linie etc. etc. ies abrupt din virtualitatea
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
a le vedea. Și chiar dacă acoperirea vestigiilor se face în virtutea unei dizgrații generale, e îndeajuns să apară un vizitator care să smulgă pînza de pe busturi ca totul să iasă la lumină. Deodată vedem fizionomii, bănuim biografii și intuim împrejurări istorice. Abstracțiunea fără chip a relicvelor dispare și în locul ei apare concretețea vie a figurilor reale. Asta e impresia pe care ți-o face teza de doctorat a lui Mihail Fărcășanu, susținută în februarie 1938 la Berlin, sub coordonarea lui Carl Schmitt
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii etc., își face loc cu consecvență în aceste versuri o senzorialitate agrară, apetența omului de la țară pentru concret. Străin de abstracțiuni ca și de redundanțele expresioniste ale unor șaizeciști, Ion Horea așterne netulburat pagini de jurnal agrest. Mai apropiat decît de Ion Pillat la care s-a văzut adesea trimis, e de B.Fundoianu. Avem a face aici cu un pragmatism
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Raoul Girardet dezvoltă o veritabilă teorie asupra "doliului național". Vezi, în acest sens, "Monuments aux morts", Girardet, 2004: 255-268.) Și totuși, ce e doliul ? Pentru Freud, el reprezintă, în termeni generali, "reacția la pierderea unei persoane dragi sau a unei abstracțiuni ridicate la rangul de substitut al acestei persoane, cum ar fi: patrie, libertate, ideal." (Freud, 1940: 148). La psihanalistul vienez, important nu e însă doliul în sine, ci consecințele asupra individului, deviațiile, suferințele, într-un cuvânt, cortegiul de morbidități induse
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
sex/ translucide răclite/ în care-s închiși bărbați adormiți/ vietasi/ nepromiși nașterii, morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de vînt/ în răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se îmbină cu frenezie. Decăderea concretului mistuie abstracțiunea: "noi sîntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei mai umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forță sexuală a unei abstracții/ cercetînd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeți ai infernului/ iluminați. înrăiți" (Oameni cu lămpi sIesireat). Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul de deasupra pădurii „se prelinge din rame, / roșu, roșu", aburi purced din icoane, „se evaporă / aureolele prea fierbinți" (Aprilie). Natura e confiscată de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o neliniște în fața artefactului estetic, a abstracțiunii pe care acestea le impun ființei. Ființa însă nu abandonează arta, ci o proiectează pe un ecran al concretului, însă care e, în fond, o altă transfigurare. Ființa nu rămîne în sine, ci se transpune altminteri în obiect. Bach, la
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]