1,027 matches
-
a „vedea“ și sensibilele particulare, si universalele imateriale pentru a le putea extrage doar pe cele din urmă. Am putea spune, așadar, ca iluminarea este operația intelectului care evidențiază caracterul inteligibil al obiectelor, scheletul lor conceptual, realizând totodată operația de abstractizare a trăsăturilor accidentale care alcătuiesc imaginile. Ceea ce rămâne în urma acestei operații este specia inteligibila, care, asemenea imaginilor și speciilor sensibile, este cea prin care intelectul posibil cunoaște esență obiectelor extramentale, este id quo-ul cunoașterii intelective. Realizând această dublă operație, de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a trăsăturilor accidentale care alcătuiesc imaginile. Ceea ce rămâne în urma acestei operații este specia inteligibila, care, asemenea imaginilor și speciilor sensibile, este cea prin care intelectul posibil cunoaște esență obiectelor extramentale, este id quo-ul cunoașterii intelective. Realizând această dublă operație, de abstractizare și de iluminare, intelectul agent oferă intelectului posibil materialul de lucru. Speciile inteligibile sunt depuse în intelectul posibil, ele fiind cele care informează intelectul posibil, cele cu care acesta intra propriu-zis în contact: (ÎI.5.5.) Ad quartum dicendum quod
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
de extinderea logicii mărfii (commodification) asupra experienței urbane ca atare. Metropola este locul în care experiența (Erfahrung) este înlocuită, după cum am încercat să arăt, de trăirea (Erlebnis) punctuală, nesituată istoric, reflecție a „consumului“ de senzații temporare. Fantasmagoria mărfii duce la abstractizarea raportului dintre om și lume, la privatizarea și, concomitent, la uniformizarea trăirilor. Regăsirea experienței istorice în această lume înstrăinată a metropolei presupune o pedagogie a percepției care să recunoască, în obiectul individual, universul pe care acesta îl găzduiește, memoria colectivă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
200. Este un articol ce amintește și de opiniile celor de la Albatros, care se orientau și ei spre o literatură de tip reportaj, care să surprindă aspecte autentice ale existenței, oprindu-se asupra vieții de zi cu zi și refuzând abstractizările. Și articolul devine și de această dată un apel adresat scriitorilor de a-și schimba viziunea despre lume și despre literatură: "Mai mult ca-n alte țări, foburgurile de la noi își așteaptă scriitorul care să le ridice din noroiul lor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prea tare: bilele/ pot sări de pe masă și vei pierde doi timpi/ și poate o parte din puncte..." (s.n.). Schimbând registrul stilistic se menține căutarea centrului "bila-soare", dar într-un univers care pare să capete concretețe, eliberându-se de balastul abstractizărilor. Se creează însă o diferență față de tehnica argheziană a concretizării abstractului, în cazul lui Geo Dumitrescu lipsesc lanțurile metaforice și tendința spre narativ este evidentă. Tehnica este a gradării, a acumulării de elemente ca într-un ritual menit să obișnuiască
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în construcții, machiori, stiliști. Disciplina educației plastice promovează direct conceptul de includere socială de succes pentru această categorie defavorizată. În cazurile fericite, acești elevi pot urma, după absolvirea gimnaziului, licee vocaționale sau ulterior chiar învățământ superior de artă. Deprinderile de abstractizare însușite prin intermediul practicii artelor vizuale se pot transfera cu succes și către celelalte discipline. De asemenea, probleme ridicate de alte discipline își pot găsi rezolvarea prin concretul desenului, modelajului, altor tehnici, unde acestea sunt analizate, descrise, problematizate, conversate, până la urmă
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
de lucru diferențiate; • însușirea de informații privind marile opere artistice; • facilitarea dezvoltării gândirii abstracte și - implicit și imperios - a capacității de a transfera noțiuni și concepte în alte zone decât cele artistice; • dezvoltarea creativității, a imaginației și a capacității de abstractizare - extrem de deficitară la această categorie de elevi; • dezvoltarea percepției spațiale, a spațiului bidimensional și tridimensional, precum și a redării spațiale în plan bi- și tridimensional; • promovarea reală și activă a conceptelor de interdisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdisciplinaritate, prin metodele abordabile la activitățile
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
dactileme, exprimare plastică, toate acestea înlesnind achiziția limbajului verbal. Astfel, unul dintre obiectivele generale de însușire a limbajului la acești copii, pe care se bazează întreaga metodologie didactică specială, este stimularea, exersarea proceselor intelectuale, exersarea operațiilor gândirii - analiză, sinteză, comparație, abstractizare, genetralizare, la care contribuie cu succes disciplina educației plastice, prin temele și tehnicile tratate în auxiliarul didactic, prin metodele și procedeele de stimulare a creativității propuse de acesta. Educatorii deficientului de auz au tendința de multe ori să-i dezvolte
Auxiliar didactic de educa?ie plastic?, bazat pe adaptare curricular?, pentru elevii deficien?i by Irinel-Lucia Olteanu [Corola-publishinghouse/Science/84013_a_85338]
-
fonemele) dintr-o limbă sînt sunete-tip, înseamnă că și imaginile acustice ale cuvintelor sînt imagini-tip sau tipuri sonore, adică ansambluri de trăsături comune tuturor variantelor realizate în mod concret în vorbire. În cazul unui cuvînt interromanic, gradul de abstractizare legat de imaginea acustică raportabilă la imaginile-tip ale limbilor individuale este pe o treaptă mai înaltă. Semnificantul unui cuvînt interromanic este o sumă de trăsături comune tuturor corespondentelor lui din diferite limbi, dar aceste trăsături, sînt mai puțin numeroase
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o treaptă mai înaltă. Semnificantul unui cuvînt interromanic este o sumă de trăsături comune tuturor corespondentelor lui din diferite limbi, dar aceste trăsături, sînt mai puțin numeroase decît în interiorul aceleiași limbi și, în consecință, mai generale. De aceea, gradul de abstractizare în cazul structurii cuvîntului interro-manic este mai înalt decît la nivelul unei singure limbi romanice, aici el realizînd o variantă din punctul de vedere al posibilității de comunicare interlingvistică. Din perspectiva comunicării într-o limbă însă, cuvîntul este o unitate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apropiere de fenomenele cultural-artistice. Există, de exemplu, numeroase redări ale elementelor realității de către primitivi sau de către diferiți artizani, redări care, datorită lipsei de precizie sau a neîndemînării, schimonosesc elementele respective, însă criticii le prezintă ca mari valori, ca rezultate ale abstractizării, ale esențializării, ale stilizării etc. Asemenea aprecieri nu pot avea, desigur, nici o relație cu adevărul, cu binele, cu frumosul sau cu alte categorii de valorizare pozitivă, fiind lipsite de orice întemeiere. În mod evident, cine nu a ajuns la posibilitatea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbajul. În general, categoriile verbale uzual folosite sunt pronunțate relativ ușor, preșcolarii întâmpinând dificultăți în utilizarea formelor gramaticale (fapt explicabil prin particularitățile limbii române și prin alte aspecte de factură psihică ce privesc, în esență, operațiile de analiză, generalizare și abstractizare - procese ce se realizează foarte greu până la 6- 7 ani). De la folosirea propozițiilor scurte, copilul de vârstă preșcolară își dezvoltă, treptat, vorbirea dialogată. Comunicarea gândirii se produce adesea fragmentat, uneori copilul pierde din vedere ansamblul iar vorbirea devine dezlânată, cu
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
cele naturale, am realizat care sunt provocările deosebite cu care se confruntă științele sociale valide și am explorat unele modalități de rezolvare a acestor provocări. Totodată am apărat un număr de aserțiuni implicite care pot părea surprinzătoare, și anume că abstractizarea unui eveniment ca totalitate coerentă este implicită în orice proces de gândire care încearcă să înțeleagă faptul că o bună parte din complexitatea lumii, așa cum ni se prezintă ea, se pierde inevitabil atunci când încercăm să facem o descriere fie ea
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de alegeri raționale în mod detaliat în următoarele trei cursuri. Dar un model formal nu trebuie neapărat să încorporeze prezumția de raționalitate. Pot exista modele semi-raționale - de utilitate așteptată (expected utility) - sau modele ne-raționale. Un model este întotdeauna o abstractizare a complexității lumii reale, o reprezentare care se concentrează asupra elementelor esențiale. Este problema testării dacă abstractizarea se dovedește corectă sau nu, dacă din datele observate putem trage concluzia că există un tipar sistematic și că tiparul respectiv este în conformitate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
să încorporeze prezumția de raționalitate. Pot exista modele semi-raționale - de utilitate așteptată (expected utility) - sau modele ne-raționale. Un model este întotdeauna o abstractizare a complexității lumii reale, o reprezentare care se concentrează asupra elementelor esențiale. Este problema testării dacă abstractizarea se dovedește corectă sau nu, dacă din datele observate putem trage concluzia că există un tipar sistematic și că tiparul respectiv este în conformitate cu așteptările generate de model. Ca abstractizare modelul prezintă o versiune redusă a realității. Din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
reprezentare care se concentrează asupra elementelor esențiale. Este problema testării dacă abstractizarea se dovedește corectă sau nu, dacă din datele observate putem trage concluzia că există un tipar sistematic și că tiparul respectiv este în conformitate cu așteptările generate de model. Ca abstractizare modelul prezintă o versiune redusă a realității. Din acest punct de vedere studiul științelor sociale este analog cu cel al științelor economice și ingineriei. Așadar, nu este deloc surprinzător că ne inspirăm adesea din aceste discipline și le folosim ca
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
persoane, este că analiza teoretică a jocului este adesea mai puțin satisfăcătoare pentru acei teoreticieni din științele sociale care caută o soluție unică și definitivă cu privire la modul cum se comportă indivizii în lume. Modelele formale pot avea grade mari de abstractizare, cu structuri de joc complicate și numeroase opțiuni specificate de rezultate. Criticii se întreabă adesea cum ne pot ajuta toate acestea la aprofundarea înțelegerii situațiilor social-politice concrete. Indivizii și grupurile lor de apartenență fac alegeri în mod regulat, iar o
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
care să fie și unic. VI. Concluziitc "VI. Concluzii" Ce concluzii s-ar putea trage din această incursiune îndelungată în modelarea din științele sociale? Scepticul ar putea ridica obiecția că, de vreme ce teoria alegerilor din științele sociale, cu toate formatările și abstractizările sale, nu este în stare să producă o ipoteză clar definită pentru testare, aceasta nu trebuie să fie luată în serios ca tehnică de modelare. Răspunsul meu ar fi acela că nu este nevoie ca o anumită tehnică să genereze
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
care se confruntă indivizii în viața de toate zilele. Astfel, rezultatele obținute într-un experiment de laborator pentru comportamentul social și politic pot fi privite cu suspiciune în ceea ce privește relevanța, aplicabilitatea și validitatea lor. Problema ridicată de prea marele grad de abstractizare din laborator poate fi rezolvată prin efectuarea experimentelor în lumea reală. Desigur, este dificil să găsești doi generali în război care să consimtă, de exemplu, să efectueze o distribuție aleatorie a soldaților între ei doi și care să fie mai
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ating viața indivizilor obișnuiți pentru a testa un impact ipotetic al unei reforme politice. Cel de-al doilea exemplu de tehnică experimentală din cercetarea din cadrul științelor sociale privește testarea în laborator a unei ipoteze din teoria jocurilor. Laboratoarele funcționează ca abstractizări ale unei situații reale. Acestea permit analizarea variabilelor purificate de influențele externe și desfășurarea testării în condiții riguroase. Ele ne ajută de asemenea să examinăm acele situații care nu apar în mod natural în lumea reală. Prin manipularea condițiilor experimentale
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
nu apar în mod natural în lumea reală. Prin manipularea condițiilor experimentale și desemnarea unor jucători pentru diferite roluri, se pot crea situații alternative și examina diferențele din rezultate. Problema esențială este însă cea legată de relevanță, deoarece nivelul de abstractizare necesar conceperii unui experiment de succes implică o distanțare față de evenimentele reale respective. Testarea în laborator reflectă lumea socială numai prin analogie, ceea ce produce circumspecție față de comparabilitatea și aplicabilitatea constatărilor. Problema care se ivește aici este relația dintre experimentul artificial
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de noi mijloace operatorii de restructurări sau organizări speciale în cadrul întregului sistem psihic uman. De aceea, se consideră că învățarea este în diverse cadre generativă sau formativă și constructivă. Învățarea cognitivă contribuie și se sprijină pe dezvoltarea analizei și sintezei, abstractizării și generalizării, a comparației și clasificării, a algoritmicii și euristicii, a sistematizării și organizării logice a gândirii. În centrul preocupărilor învățării cognitive este conținutul informațional cognitiv asimilat. De aceea, programatic, învățarea cognitivă este potrivnic superficialității și formalismului. Se poate învăța
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
trecutului sau cu anticiparea constructivă a viitorului. Toate aceste tentative de definire și caracterizare a naratologiei ca proiect interdisciplinar plasează cercetarea într-un câmp elastic a cărui extensie depinde de ceea ce este inclus sau exclus, conectat sau disconectat, prin istoricizare, abstractizare, teoretizare, expansivitate sau restrângere. Există considerații formaliste asupra narațiunii, așa cum există abordări dialogice, fenomenologice, aristotelice, tropologice sau deconstructive. Există concepții cognitiviste, constructiviste, istorice, sociologice, antropologice despre narațiune, dar și speculații feministe sau politice. Există, prin adoptarea recentă a pluralului, naratologii
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
deficitare: sânii sunt absenți (hipoplazie mamară), iar pilozitatea pubiană este deficitară. Interesant este faptul că, în cazul sindromului Turner, inteligența este aproximativ în limitele normale dar se constată prezența unor abilități spațiale reduse și a unei scăderi în capacitatea de abstractizare. Sindromul Klinefelter sau trisomia XXY Sindromul Klinefelter este asociat cu trisomia gonozomală XXY sau cu alte polisomii XY (XXXY, XXXXY, XXYY, XXXYY) omogene sau în mozaic (XY/XXY, XXY/XYY); un fenotip asemănător s-a constatat și la bărbații XX
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
a distinge între abstract și concret. Am spus că unul dintre procedeele folosite în literatură pentru a distinge între abstract și concret este cel al definirii prin exemple. Burgess și Rosen mai discută despre încă trei astfel de procedee: calea abstractizării (entitățile abstracte sunt obținute prin abstractizare pornindu-se de la entitățile concrete problema cu această cale este aceea că nu avem o noțiune clară a abstractizării); calea asimilării (distincția dintre entitățile concrete și acela abstracte este doar distincția dintre particular și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]