1,361 matches
-
vale, sania se pornea la coborâș, iute; te smulgea, repezit, din hamuri; trebuia să alergi ca vântul, cu ochiul mereu înapoi. Câte accidente, picioare rupte, coaste rupte. Și asta în fiecare iarnă; un an, doi, trei, patru.” În schimb, toamna absurdul se îmbracă în haine de propagandă mucedă: școlarii aproape morți de foame stau cu gura căscată la învățătoarea lor care îi învață să cânte “imnul cartofilor” și, cocoțată pe o grămadă de barabule, le ține discursuri viforoase despre importanța zarzavaturilor
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
încătușare a ființei în propriul trup biruit fiind, mereu, de către propriile înfrângeri, simțiri ce curg prelung, din ulciorul înclinat al infinitului călătorind prin spațiul multidimensional, în mărginirea acestuia în sinele stăpânitor individual al efemerului prezent, se zbat neîncetat a învinge absurdul neacceptării ce își face loc sfidând absolutul, a cărui supremație e inegalabilă, invincibilă în fața a tot ce este ca natură a entității sub egalul puterii supraomenești!... Certitudinea conștientizată pe deplin a predominării relativului in plan multilateral existențial, ca semn central
URCÂND PE TREPTE ÎNALTE ALE EXISTENŢEI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366258_a_367587]
-
model de dialog pentru a demonstra imposibilitatea dialogului (Noapte bună); un model de portret al personajului (Evocare); despre „cheile“ lecturii etc.; pentru a rezuma, trebuie spus că se vorbește în continuare prin poezie (niciodată în afara ei) despre „firescul neobișnuit“ și „absurdul ca firesc“, suavul, sublimul, structura de menuet, șchiopătarea intenționată a versului, forma circulară a compoziției operei și multe alte secrete de nuanță ale esteticului utilizate ca debușee ale unei arte fără tangență la real» (MNS, 68). În acest „sens giratoriu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
160 de poeme, grupate în două capitole, Răbdarea pietrei și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361745_a_363074]
-
luăm aminte, pentru care scriem cu viața noastră, până la sacrificiu, și pe care atât de cumplit îl vindem pe o statuie în ochiul mereu crescător al căreia ne vedem doar pe noi, proprietari absoluți ai unei lumi pe care exersăm absurdul de a fi călăi de flori, uitând că ne vom reîntalnî tot în lumea copilăriei, atât de liberi și atât de vremelnic, nemuritori..." 17 aprilie 2003 Referință Bibliografică: BUNICII CROITORI / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 369, Anul
BUNICII CROITORI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361773_a_363102]
-
de dragoste venită din inimă este bineplăcut lui Dumnezeu. “Dăruind vei dobândi!” Adevărat! Paradoxal, dăruind nu sărăcești, cum cred majoritatea, ci, culmea, te îmbogățești. Acesta este marele mister al iubirii creștine, în Iisus Hristos. “Adevăratele temeiuri ale concepției creștine sunt: absurdul și paradoxul”, ne destăinue Părintele nostru Nicolae Steinhardt. Nu trebuie să ai bogății ca să fii generos. Tocmai, Dumnezeu ne îndeamnă să dăruim din puținul nostru, din ceea ce avem și din ceea ce nu avem. De pildă, vrei să înaintezi pe calea
EŞTI CREŞTIN, EŞTI FERICIT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350539_a_351868]
-
la stâlpul infamiei este un soi de cultură, cultura sexului, practicată de muuultă lume, dar mi se pare insuficient pentru un om normal. Dar poate că nu mai știu eu ce este normalul. Normalul se traduce în ultimii ani cu absurdul. La altă emisiune, o diva blondă, era pozata goală-goluță (nud gol) rezemata romantic de raftul unei biblioteci publice, în diferite ipostaze. Comentariile sunt de prisos. Păi, Bibliotecă este un sanctuar, acolo întâlnești mii și mii de creatori care și-au
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351367_a_352696]
-
-mi astup gura cu țărîna destinului- ori să încep să rîd ca o nebună și să-mi bat joc de rătăcirea de-a fi ieșit în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
raportarea lui spirituală rătăcită, tot el spunea așa: marea problemă a lumii, marea tragedie a lumii nu este suferința, ci este lipsa de sens a suferinței. Pe mine nu suferința mă scotea din sărite, ci lipsa de sens a acesteia, absurdul, angoasa postmodernă, iar Marliyn Manson îmi alimenta această frustrare. Ceea ce s-a schimbat fundamental în viața mea a fost sensul suferinței. Acum, chiar dacă sufăr, am un sens pentru care sufăr. De multe ori, eretic fiind, în momentele în care îmi
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
În fața lui stătea un zombi cu figura dragei sale soții. Avea privirea pierdută, era ciufulită, acoperită cu tot felul de zdrențe, murdară și, aparent, chioară de beată. Primul lui gând a fost că, iată, designerii de modă reușiseră să atingă absurdul cu imaginația lor bolnavă. Numai că, Silvia păru că-și revine, privirea i se lumină și spuse repede: - Vai, dragul meu, dac-ai ști, ce-am visat! Iartă-mă, mă duc imediat să mă schimb! Apăru la timp pentru a
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Mai are rost atunci să-i mai întrebăm: De ce, atunci, tocmai ei, oamenii, lucrează într-un mod așa de diferit, unul față de altul? Nu cred. Creația lui Eugen Ionescu, nu este o absurditate, ci este arta prin care el demască absurdul. În mâna sa teatrul devine o armă de luptă împotriva absurdității, o armă desmistificatoare a mult etalatei „normalitate” a secolului XX, normalitate ce nici nu a existat de fapt și care se pare că nici nu va putea exista, deși
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
ce se încerca a se mitiza chiar în zona „socialistă”, nu puteau fi alții, decât cei ce veneau de-acolo. Printre aceștia, unul a fost și Eugen Ionescu. Deși a avut șansa de a-i scăpa „plăcerea” de a trăi absurdul, soarta totuși nu l-a ajutat, pentru că a fost nevoie ca el să-l cunoască, trăindu-l în mod efectiv, pentru a-l putea demasca mai târziu cu adevărat. La varsta de patru ani a plecat împreună cu sora și părinții
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
dacă mai are rost să continui, n-aș vrea să vă obosesc sau să abuzez de atenția dumneavoastră...“ Sorbea puțină apă din pahar și cu figura tot mai plictisită își continua perorațiile.” (“Vorbitorul”) Aceste rânduri ne trimit cu gândul la absurdul lui Eugen Ionescu. Vă rugăm să ne descrieți cum se împletește comicul absurd cu tragicul, dar și cu insolitul cotidian in “Vorbitorul”? - “Vorbitorul” este o nuvelă pe care nu am publicat-o încă, în volum. O consider neterminată. Îi va
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]
-
Doamne/ o toropeală generală". Citește/ la fereastră, mirat de imaginația ei: "azi dimineață am fost din/ nou la ospiciu". Închide Jurnalul, e/ al femeii care/ e măritată cu un plop". Toate ideile converg sau sunt adiacente decăderii existenței lucide în absurdul absolutului: "O umbră de zâmbet nedumerit și ochii... Ochii tăi/ verzi care/ clipesc în raza lanternei: în această obscuritate ce întrerupe/ procesul de fotosinteză... Atâtea". Realitatea degenerată și originalitatea expunerii dă o impresie polifonică poemului săgetate de reminiscențele fantomatice ale
LIVIU IOAN STOICIU-POET AL PREZENTULUI LIRIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346661_a_347990]
-
a produce contemplatorului reacții estetice independent de procesul de elaborare prin care a trecut, nu e mai puțin adevărat că această capacitate a operei își are corelatul în propria noastră capacitate de a o înțelege...” Chiar dacă s-ar ajunge la absurdul ca a noastră capacitate de a înțelege să fie profund viciată, sunt opere care vor rămâne întru veșnicie, pentru că Universul nu admite circumstanțe care să distorsioneze valorile reale, de sine stătătoare, astfel că marile valori ale marilor oameni vor avea
GEORGE ROCA – POEME CIFRATE MULTILINGVE de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346712_a_348041]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > CĂLĂTORIND PE ALT POEM Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 358 din 24 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Călătorind pe alt poem Sub pod se zbenguie șopârle, Obsesii, avataruri, repezi gârle, Natura se ascunde-n noi, Absurdul naște și eroi. Posibil, imposibil, spune-mi, spune-mi, În fața ochilor se-ntâmplă o minune Consubstanțială vieții, ne iubim Aici sub pod, noi, veșnici peregrini, Avem același țel sfânt și frumos Pe malul danubian, mai jos, Călătorind mereu pe alt
CĂLĂTORIND PE ALT POEM de BORIS MEHR în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351045_a_352374]
-
fizice care decurg din aceleași limite umane, vârsta nonagenară și mai micile ori mai marile măcinări ale bolii, a fost aruncat pe drumuri din casele în care a trăit, ca un străin, ca un om afară din timp și domiciliu. Absurdul a fost măsurat în metri pătrați, pentru o personalitate a României, prelung aruncată într-o dramă, se pare continuă, fără capăt. „Este odios ceea ce se întâmplă. Nu am cuvinte să descriu lipsa de umanitate dintr-o asemenea decizie. Oameni de peste
TEMISTOCLE POPA. ODISEEA COMPOZITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345514_a_346843]
-
acest punct de vedere, Godot-ul creionat de noi aici pare a fi un gen de aristocrat al spațiului de dincolo de ceea ce se vede, un fel de Montesquieu al limbajului științific, care și-a redus condiția spirituală inițial moștenită nicidecum la absurdul ei, ci la o dimensiune concretă lesne perceptibilă, părăsind cu detașare și superioritate zgomotul de fiare contorsionate al lumii înconjurătoare spre a se retrage cuminte și fără patimă în liniștea spațiului său de reflecții științelnice și de cifre aparent anoste
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
plin de sine, “Sunt croit puternic și înalt cât plopul, Toată admirația mi se cuvine”. “Mie-mi place-atunci când ciocârlia cântă”, Intră mai departe în vorbire Surdul, ” Și nici-o cântare nu-mi pare mai sfântă”, Zise mai departe, dar frizând absurdul. Cuvântarea însă-a mutului, sublimă, Urmărită fuse cu multă plăcere, Și stârni aprecierea unanimă- Orator ca dânsul e păcat când piere. “Mie-mi place teiul poleit sub soare”, Zise-apoi și Orbul în vorbă intrat, E cea mai aleasă, mândră adunare
SOCIETATE, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355821_a_357150]
-
soția este o proprietate care trebuie „strunită”. Victimile își ascund cicatricele fizice, dar mai ales cele morale în flori de sânge. Volumul sugerează acel ocean de suferințe care sunt generate de om și tot omul ar trebui să le stopeze. Absurdul realităților trăite constă în aceea că adeseori victima este cea sancționată, fiindcă vinovatul are de partea sa puterea, averea și uneori legea. Haidem să vedem adevărul care se ascunde sub așa-zisa solidaritate bărbătească! Nici un om n-ar trebui să
DESPRE O CARTE... de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354950_a_356279]
-
însă, deasemenea că are posibilitatea să se elibereze de frica dând un sens existenței. Hazardul și nașterea angoasei VIII, 50x70 cm Angoasa. Frică este factorul dominant al condiției umane. Frică stă la baza societatații, a ideologiilor, a religiilor. Fricii față de absurdul vieții, de hazard, nefast și moarte i se alătură și frica că suntem produsul accidentului, că suntem nimic (nihil) și că nu există transcendental. În asemenea circumstanțe, filosofia înseamnă eliberarea de sub dominația fricii. Metafizica este încercarea de a căuta sensul
CONSTANTIN POPA HAZARDUL ŞI NAŞTEREA ANGOASEI de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 544 din 27 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355048_a_356377]
-
cu care sperau să revoluționeze cunoașterea, și Mancuse, zîmbind ștrengărește, se arăta pre sine cu degetul, împungîndu-se în piept, de parcă ar fi vrut să se reducă pe sine însuși la acel punct lipsit de consistență, dar necesar sistemelor logice: paradoxul! Absurdul și eroarea țin de natura magică a omului stupid și muritor, pesimismul este al omului mărginit în sfera cunoașterii, neîmplinit înlăuntrul său, care își pune în secret speranța în nemărginire ... dar ăsta era comentariul lui, i-l recunoșteam, Mancuse pleca
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
160 de poeme, grupate în două capitole, Răbdarea pietrei și Sonată pentru creșterea ierbii. Maieutica și introspecția sunt căile de cunoaștere a lumii poetului , devenit în unele poeme („Clipa apusului”, „Ascuns după colțul unei clipe”) un Don Quijote, în luptă cu absurdul propriei destrămări. Sonată pentru creșterea ierbii este o întoarcere către „Rugăciunea zilei”, într-o „Abatere de la firesc”, întro vreme în care „Au înflorit nucii de Sfântul Gheorghe”. Adică o umblare prin finalul vieții, inserând o „Autobiografie” care să rămână drept
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
de prestigiu, la festivalurile internaționale de film. În 1974 realizează documentarul „ Promised Land”, despre Israel. Primește în 1977 Național Book Critics Award. Moare în 2005, la New York. Creația Susanei Sontag este cu totul remarcabilă prin îmbinarea unui modernism care include absurdul, a și pus în scenă o piesă a lui Beckett, ” Așteptându-l pe Godot”,respectul pentru tradițiile democratice, a criticat vehement politică propriei țări în Asia, în Balcani, ca și o înțelepciune care s-a concretizat în eseuri pline de
SUSAN SONTAG de BORIS MEHR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356625_a_357954]
-
Acasă > Versuri > Spiritual > POEMUL VASTITĂȚII-I Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmbrățișez Un poem pământean Poemul îngerului muribund Elogiind absurdul Existențialist Cu un gest de mare credință Vând iertare Pentru nașterea dintr-un sfert academic Realitatea gustul mâinelui este siluirea din vocea copacului alb într-un răsărit căprui ucigașul de îngeri are aripi albastre am renăscut la marginea peretului dintr-
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]