1,350 matches
-
-n cap, București, 1995; Moartea și rusoaica, Timișoara, 1997; Viscolul, Reșița, 1998. Repere bibliografice: Ion Arieșanu, Vă prezentăm un tânăr scriitor: Tudor Gherman, O, 1979, 38; Alexandru Condeescu, Parabole și povestiri, LCF, 1987, 22; Daniel Botgros, „Am vrut să relev absurdul românesc”(dialog cu Tudor Gherman), „Timpul” (Reșița), 1995, 23 iunie; Elena Beram, Un roman filmic, JL, 1995, 21-24; Dan Silviu Boerescu, „Piticii își puneau țărână-n cap”, LCF, 1995, 29; Cornelia Maria Savu, Proză cu parabole, „Curierul național”, 1995, 11
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
foarte conștient de cele două biografii ale sale una a operei, cealaltă a omului. Toți acești autori au în comun categoriile revoltei, revoltă prezentă explicit în titlul Ipostaze ale revoltei la Heliade Rădulescu și Eminescu: ironia, grotescul, fantasticul, comicul, urâtul, absurdul sunt semnele concrete ale acestei atitudini de regăsit la nivelul discursului. Revolta se îndreaptă succesiv și simultan împotriva societății, a literaturii consacrate și, în cele din urmă, împotriva existenței și condiției umane înseși. Categoriile revoltei nu sunt doar soluții estetice
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
la suprafață printr-o lectură necomplezentă, care să dea deoparte ideile primite de-a gata. Sensul realului va fi în mod constant pus sub semnul întrebării de o experiență aparte a lumii, una care-i pune în evidență discontinuitățile, bizareriile, absurdul. Tema "lizibilității lumii", cum o numește filosoful german Hans Blumenberg, este una de mare importanță la Blecher, ceea ce îl așează în vecinătatea scriitorilor români preocupați de metafizica realului: Eminescu, Sadoveanu, Eliade desigur, având o diferență specifică. Nevoia de a interpreta
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
precum cele desenate de Max Ernst, care transcend utilul și, astfel, servesc ca invitație neoromantică la desprinderea de real. Obiectul imaginat de Blecher desemnează posibilitatea ca toate lucrurile din lume să aibă un sens vizibil, aflat la îndemână, expulzând astfel absurdul, nonsensul din lume și creând o fantasmă a semnificației absolute. Un obiect acoperit cu un scris minuscul care îl explică integral nu mai are nevoie, pentru a fi înțeles, decât de o lupă puternică. Desigur, reveria asupra unui alt mod
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și a scrisului arată că autorul învestește literatura cu valențe de experiment de cunoaștere, ceea ce nu înseamnă că Blecher are în vedere o lectură în cheie spiritualist-salvaționistă a Întâmplărilor în irealitatea imediată. Tema interpretării lumii, a căutării unui sens dincolo de absurdul cotidian, face din cartea sa una dintre cele mai prețioase investigații epistemologice din literatura română modernă. Din bestiarul biblic: furnicoleul Eugen Munteanu 1. Într-un articol recent, afirmam că "viața cuvintelor în imensul spațiu semantic a hipertextului biblic este fascinantă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
puterii care depersonalizează prin fascinație și descompune moral indivizii dependenți de ea până la a-i transforma în fantoșe, Miss... Tranziția (comedie a unei lumi ușuratice, fără sens și motivație), Jaguar Party („comedie stranie” a unor destine de fapt tragice în absurdul lor) și Valsul lebedelor. Cinci comedii inedite alcătuiesc culegerea Estul sălbatic (1997): Demolarea Sfântului Duh, „apocalipsă comică”, pune în scenă personaje ale sacralității creștine, prinse în jocul absurd al răsturnării demonice și al demolării valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
să se reîntoarcă în anii ultimului război mondial, pregătindu-se asiduu pentru rezistența întregului popor împotriva unei eventuale invazii străine. La un deceniu după căderea regimului, povestirea nu s-a putut desprinde complet de acea situație, fiind incapabilă să admită absurdul ei. În opinia autorilor, militarizarea țării "a crescut siguranța vieții cetățeanului și a redus incidentele criminale"75. Ceea ce sugerează, ca și în cazul unor opinenți din România, că afirmația se referă mai puțin la ceea ce a fost de fapt atunci
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Mai mult, „acordă sprijin financiar familiilor nevoiașe” din „Egipt, Liban, Maroc, algeria, Tunisia și Yemen”. Aceste grupări, de regulă bine organizate și finanțate, au creat „o structură instituțională paralelă cu cea a statului”. La limită, putem spune că se atinge absurdul: islamiștii/ teroriștii vor primi sprijin și din partea celor care „nu sunt de acord cu convingerile lor”. un exemplu clasic de organizație islamistă radicală, cu un important sprijin social, este „gruparea șiită Hezbollah” din Liban. A deținut locuri în Parlament și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
nu sunt întâmplătoare și diletante (cum fuseseră multă vreme considerate), că insolitul autor avea antene prin care recepta primele manifestări ale absurdului în literatura europeană. Urmează cartea cea mai coerentă ca viziune și lectură hermeneutică a lui B., Lupta cu absurdul (1971). În primul capitol (Preliminarii. Absurdul, fenomen de criză), autorul demonstrează că motivul „absurdului” reprezintă elementul paradigmatic al unei perioade, când el se manifestă în toate domeniile: estetic, filosofic, moral, cotidian. Absurdul este un „fenomen de criză”, așa cum fusese melancolia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
fuseseră multă vreme considerate), că insolitul autor avea antene prin care recepta primele manifestări ale absurdului în literatura europeană. Urmează cartea cea mai coerentă ca viziune și lectură hermeneutică a lui B., Lupta cu absurdul (1971). În primul capitol (Preliminarii. Absurdul, fenomen de criză), autorul demonstrează că motivul „absurdului” reprezintă elementul paradigmatic al unei perioade, când el se manifestă în toate domeniile: estetic, filosofic, moral, cotidian. Absurdul este un „fenomen de criză”, așa cum fusese melancolia în vremea romanticilor. Estetica speculează cu privire la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
și lectură hermeneutică a lui B., Lupta cu absurdul (1971). În primul capitol (Preliminarii. Absurdul, fenomen de criză), autorul demonstrează că motivul „absurdului” reprezintă elementul paradigmatic al unei perioade, când el se manifestă în toate domeniile: estetic, filosofic, moral, cotidian. Absurdul este un „fenomen de criză”, așa cum fusese melancolia în vremea romanticilor. Estetica speculează cu privire la absurd, teatrul absurdului a invadat scenele, opiniile despre un univers absurd, despre un univers al absurdului, despre omul absurd au devenit curente în publicistica vremii noastre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
curente în publicistica vremii noastre. Urmează un capitol despre Strămoșii literari ai absurdului și un altul, Trei precursori, în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt - un umanist modern (1974). O altă carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
capitol despre Strămoșii literari ai absurdului și un altul, Trei precursori, în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt - un umanist modern (1974). O altă carte, De la Ion la Ioanide (1974), al cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
de la Sibiu (Dominic Stanca, Radu Stanca și, mai ales, Ion Negoițescu), pe care B. îi caracterizează cu o surprinzătoare și complexă artă de prozator. SCRIERI: Euphorion, București, 1969; ed. 2, Timișoara, 1997; Labirint, București, 1970; Urmuz, Cluj, 1970; Lupta cu absurdul, București, 1971; ed. 2 (Literatura absurdului), București, 2000; Despre pasiuni, București, 1971; Umanități, București, 1973; De la Ion la Ioanide, București, 1974; Jakob Burckhardt - un umanist modern, București, 1974; Introducere în opera lui Al. Philippide, București, 1974; Arte poetice ale secolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
în certitudine morală, cu valori sigure, tradiționale, într-o nostalgie reaganistă 684 anticomunistă și antidecadentistă, Howard Chaykin, dimpotrivă, pe poziții puternic de stânga, cu aversiune vehementă față de bogați și de consumism ca instrument de dominare, îndemnând la "rezistență narativă" în absurdul postmodern și caricatural al Americii, ori Mike Grell, sub penelul căruia Green Arrow începe din nou să plaseze lovituri letale de săgeată, sub deviza "dacă tribunalele ar fi mai interesate de dreptate decât de lege, nu ar mai fi nevoie
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de nuvele și povestiri, Miss, va apărea postum, în 1942. Același mediu e prezent și în primul roman, Madona cu trandafiri. De data aceasta, departe de orice implicații ale realismului, Z. promovează subliniate trăsături expresioniste, privilegiază caricaturalul, șarja grotescă și absurdul. Cu acțiunea plasată într-un univers dereglat, halucinant, de coșmar burlesc, scrierea, relevabilă prin atmosferă și printr-un personaj memorabil - mitomanul Mihăilă, posesor al unei imaginații debordante, enorme -, suferă însă de pe urma afectării intelectuale, estetizante, reflectând complexe de autodidact. În cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei „farse donquijotești”, tânărul îi trimite la culcare: „M-am plictisit să fiu nebun”, cu sentimentul că „ei” sunt mai nebuni. Bunica iese din scenă murmurând, abia acum, „chiar e nebun”. Această proză, probabil autobiografică, explică, pe cât se pare, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
sfinților va fi aceeași cu a înlănțuirii diavolului. Considerând cei trei ani și jumătate ca nefăcând parte din millenium, suntem obligați să admitem că sfinții nu vor domni împreună cu Isus (deoarece, după millenium se instalează domnia diavolului), fapt care frizează absurdul, căci - să ne reamintim observațiile făcute mai devreme - tocmai în această perioadă tulbure și plină de violență sfinții se vor alipi „de Cristos în cel mai strâns și mai viu mod cu putință” (20, 13). Considerând, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cartografiere sistematică a subiectului: autorul încearcă o așezare teoretică a problemei (ridicolul e privit ca un „fel de a fi”, dar și ca o „experiență estetică” particulară), schițează o evoluție din Antichitate până în romantism și distinge ridicolul de categoriile conexe (absurdul, grotescul, sublimul ș.a.). Cel mai reușit text rămâne însă Despre calitatea umană (2000): având în centru figura lui Ulise, împletește analiza textelor homerice cu „filarea” posterității personajului (la James Joyce, Jean Giraudoux sau Eyvind Johnson, de pildă), comparatismul cu problematizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289897_a_291226]
-
calce pe urmele unor „sentințe consacrate”. Eseistica, de suflu scurt, comprimată adesea până la dimensiunile unui aforism, nu manifestă inhibiții față de ideile unor cugetători iluștri. Cu o obstinată ambiție a disocierii, luând în discuție noțiuni cum ar fi adevărul, libertatea, fericirea, absurdul, răul și binele, viața și moartea, C. se bizuie în aceste exerciții de reflexivitate pe bunul-simț (Proze pentru anul inimii, 1934, Zaruri, 1936, Casă pe nisip, 1937, culegerea postumă În căutarea Atlantidei, 1989). În chestiuni de artă, de teorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
aborda istoria cu o libertate de conștiință neîngrădită. Urâțenia oricărei epoci nu poate întrece scandalul suprem al crucii. Gândirea creștină își refuză luxul conștiinței odihnite în axiomele trecutului. Ucenicii Cuvântului divin nu justifică retrospectiv, nici nu legitimează prospectiv violența și absurdul veacului, din trecutul cel mai îndepărtat până în prezentul imediat al lumii. Așa cum ne arată tratatele de apologetică ale Bisericii primare, gândirea teologică este gata să judece foarte aspru orice amănunt din istoria perpetuei căderi a omului. Așa cum pocăința este datoria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
desigur, de libertate reală a creației. Deci, n-am mai fost marcat de autocenzură, de, mă rog, obsesiile care mă puneau în situația să-mi scriu piesa ținând cont de niște „rigori”, de niște mentalități de cenzură, care uneori frizau absurdul. Cele două piese fac, după câte am dedus, trecerea de la etapa în care v-ați înscris până în 1989. Aveți un nou program sau păstrați linia dumneavoastră dintotdeauna? Și când spun asta mă gândesc indeosebi la ideea aceasta a cuplului, care
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
intrigii. Zilele nu se întorc niciodată s-a bucurat de un considerabil succes de public și de aprecieri măgulitoare din partea criticii. Vladimir Streinu vedea aici un reflex târziu al romanului englez modern, dar erotismul intens și mai ales miza pe absurdul existențial și pe relația eros-thanatos în actul gratuit conduce mai degrabă spre o filieră franceză (experiența gidiană interbelică). În 1950, la Editura Calmann-Lévy, G. publică volumul Les Mailles du filet definindu-l „jurnalul meu din România”, ținut în perioada decembrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
un inginer de treizeci și cinci de ani își analizează cu luciditate eșecul social și sentimental, cu acea temeinicie flegmatică a însinguratului, nu autopersiflant, nici cu disperare existențialistă. Personajul din prozele lui S. nu are voluptatea masochistă a marilor învinși, nu cultivă absurdul comportamental (decât la rigoare), ci se sondează pe îndelete, finalul fiind un soi de ecorșeu realizat în tăcere. Nu este mai puțin adevărat că, pe celălalt versant, scrisul de acest tip are o excelentă priză la realitatea imediată: povestirile din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
lui C.G. Jung) aflat în inconștientul profund, individual și colectiv, care reunește toate ființele și toate culturile în afara timpului și a istoriei. Ghetto-ul din Praga este cadrul, de fapt, prizonieratul evreului între zidurile cenușii ale cetății medievalo-moderne, locul în care absurdul existențial îl împinge spre o încercare de depășire a propriei condiții, provocând afirmarea dimensiunii transcendentale fără de care pare imposibilă luminarea labirintului. „O repetare a actului creator original, visul neîntrerupt al anilor de aur ai umanității... ”. Golem-ul devine simbolul protejării poporului
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]