1,220 matches
-
limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. ș...ț Puneam și puțină frișcă”. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă „demascarea” erau obligați de agresori să inventeze
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
dorințele incestuoase oedipiene, dublate de presupusa lege paternă a talionului. În acest caz, observăm cu claritate coexistența posibilă - în psihicul copilului - a două „realități” incompatibile, menținute prin clivaj: una este acceptată și va persista apoi la adult, cu toată conștientizarea absurdității faptelor, în vreme ce realitatea cealaltă, aceea a dorinței inconștiente refuzate de eu, determină copilul să acționeze, să se comporte, cel puțin temporar, ca și cum tatăl și mama ar avea același atribut. Întâlnim aici un fel de sciziune a eului ca sistem organizat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lege, din inițiativă particulară (14 decembrie 1931), propunând înlăturarea discriminării femeii măritate. Într-o amplă expunere de motive, cunoscutul om politic a condamnat menținerea incapacității juridice a femeii măritate în legislația de după război, calificând-o drept „un anacronism și o absurditate”: Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență, alături de bărbat. Pierderea drepturilor civile de către femeile măritate și asimilarea lor cu minorii și debilii mintali prin legislația în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
politică identică - formată numai din femei - care așteaptă să primească de la factorul constituțional însărcinarea de a forma un guvern! Își închipuie oare cineva că s-ar găsi o singură femeie în țara aceasta care să-și imagineze o astfel de absurditate? Contribuția femeilor în viața de stat Dar în afară de aceasta, feminismul a criticat totdeauna faptul că până acum au guvernat exclusiv bărbații și a susținut mereu că interesul societății cere participarea la viața de stat a tuturor forțelor, a tuturor energiilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
alese femeilor, în consiliile comunale. Greutățile vieții au scos femeia din rolul pur menajer și au împins-o tot mai mult în tranșeele luptei pentru existență alături de bărbat. De aceea, situația femeii în dreptul nostru civil este un anacronism și o absurditate. Femeia măritată, este asimilată unui minor sau interzis, când, aceeași femeie, înainte de căsătorie sau în timpul văduviei, se bucură de toate drepturile civile. Ea este victima supraviețuirii unei concepții sociale învechite, bazată pe slăbiciunea femeii și puterea maritală, două principii, care
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în cursul veacului al XIX-lea și al XX-lea (nici ultima, cea din anul 1932). Ortografia etimologică cerea celui care o mânuiește să știe latinește și franțuzește ca să poată scrie corect românește. Împotriva acestei ortografii, plină de contradicții și absurdități, s-au ridicat o seamă de cercetători (Lambrior, Tiktin etc.) care au cerut necontenit simplificarea și raționalizarea ei. Presa și revistele muncitorești Contemporanul, România Muncitoare precum și tipăriturile PCR - care își puneau ca scop să lămurească poporul muncitor, au întrebuințat o
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe sfertul acestui număr. Prin urmare, cei doi chiaburi din roman sunt de patru ori mai numeroși decât ar trebui să fie, adică scriitorul, pentru a respecta datele statistice trebuia să înfățișeze numai... o jumătate de chiabur. Iată la ce absurdități se poate ajunge, dacă aplicăm consecvent criteriul statistic în locul spiritului realist al tipizării! Aceeași greșală și aceeași argumentare naiv-aritmetică se întâlnește și în cronica Pe drumul înfloririi gospodăriilor agricole colective de Silvian Iosifescu, din aceeași culegere de articole. Când oare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a zonelor în litigiu. Hiroșima și Vietnamul erau suficiente pentru a desemna agresorul: America, Occidentul. Unii dintre noi, cei mai prudenți sau cei mai patrioți, se opreau aici. Alții adăugau că acel inamic util, America, justifica un mare număr de absurdități din propria noastră țară. În schimb, existența noastră malefică îi ajuta pe americani să-și scuze propriile absurdități. Echilibrul planetar se păstra cu acest preț, conchideau ei... Acele înțelepte concluzii erau adesea măturate după câteva ore de un blindat în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cei mai prudenți sau cei mai patrioți, se opreau aici. Alții adăugau că acel inamic util, America, justifica un mare număr de absurdități din propria noastră țară. În schimb, existența noastră malefică îi ajuta pe americani să-și scuze propriile absurdități. Echilibrul planetar se păstra cu acest preț, conchideau ei... Acele înțelepte concluzii erau adesea măturate după câteva ore de un blindat în flăcări, a cărui cochilie de oțel răsuna de țipetele arșilor de vii sau, la fel ca ultima oară
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fost cel care ne-a împiedicat să înțelegem. M-am auzit atunci exclamând, încă străin parcă de mine însumi: — Fă-le mai întâi pe gărzile dumitale de corp să tacă! Te-am văzut zâmbind, mi-am dat seama de comica absurditate a situației, am râs și eu. Acel bodyguard îmi scăpase. Mai târziu, ni s-a întâmplat adesea să ne închipuim acea noutate militară: vajnicul războinic american, flancat de vreo zece gărzi de corp, noua metodă de a face război. E
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
la climat, tradiții istorice și religii. Opera sa nu cuprinde însă o explicare științifică a dezvoltării societății, nu se pliază întotdeauna pe realitatea socio-politică a vremii. Împreună cu creația lui Rousseau, deși diferită de aceasta, contribuie la denunțarea, în numele rațiunii, a absurdităților, a injustițiilor societății reale. De l'ésprit des lois se desparte de celălalt prestigios tratat al epocii, Du contrat social, cel de-al doilea evidențiind mai mult morala politicii decât știința politică. Ceea ce le apropie și ceea ce duce la un
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sau măcar să îl povestim cu voce tare. Ne fixăm adesea - chiar fără a ști, pentru că facem aceasta instinctiv - un vis povestindu-l partenerului, unui prieten, unui coleg de serviciu etc. Dar nu am ajuns încă la capătul dificultăților, deoarece, din cauza absurdității sale, visul se dovedește adesea imposibil de povestit. Improbabilitățile, anacronismele, nonsensurile producțiilor noastre imaginare fac nararea lor delicată, ca să nu spunem imposibilă. Dificultatea este în egală măsură datorată formei viselor, care sunt în principal construite din imagini, sentimente și emoții
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu majuscule este o condensare, adică o accelerare și o compactare a unor evenimente fără o legătură aparentă. Condensarea este indicată prin expresia: «deodată» (bruschețea tranziției) și prin incoerența dezvoltării: bunica face gimnastică plânge, moare și se transformă în broască. Absurditatea și confuzia sunt întotdeauna semnele unei condensări. Cea din cazul nostru vorbește despre moarte, care implică: - brutalitatea: activitatea (și deci viața) este brusc întreruptă; - tristețe (bunica plânge); - transformarea, adică schimbarea condiției. Marjorie are o viziune terifiantă asupra morții: broasca (care
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
a unei izbucniri de moment. Să nu se transforme în ostilitate permanentă sau în ură. În acest ultim caz, opțiunea tânărului nu ar fi decât una singură: să plece, să-și găsească o altă meserie sau un alt ziar. Cu absurditatea nu se poate lupta. Folclorul presei a consacrat întâmplări și persoane amuzant patologice, asemenea lui James Gordon Bennett Jr., directorul ziarului International Herald-Tribune, care, într-o noapte de pomină, a concediat pe toți bărbații care se aflau în partea dreaptă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
noastră nu se pot obișnui, asta e altceva. Toți Părinții s-au confruntat cu asemenea surprize. Dar nici unul n-a Îndrăznit să schimbe un cuvințel din textul Septuagintei. Au găsit soluții de interpretare prin care au salvat sau au justificat „absurditățile” respective. Așadar noi am transcris numele succesorului lui Moise exact așa cum apare el În LXX, formă care coincide cu numele Mântuitorului creștin. Procedând astfel, n-am făcut decât să respectăm textul LXX. În al doilea rând, poate la fel de important, am
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
modernă. Fantomele sunt schingiuite ca să facă glume, să spună o poantă. Când, exasperate, ele ucid dresoarea, apare numaidecât o alta, cu biciul în mână și cu aceeași întrebare pe buze: „nu e nimeni aici?” Istoria se repetă. Comedia, cu multe absurdități calculate, se transformă într-o meditație despre violență și umilință în istorie. În Chițimia apare și un filosof particular, variantă balcanică a psihanalistului de profesie. El dă consultații la domiciliu și vindecă prin mijloace barbare pe indivizii ce suferă de
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
și un altul, Trei precursori, în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt - un umanist modern (1974). O altă carte, De la Ion la Ioanide (1974), al cărei subtitlu este Prozatori români ai secolului
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
privați de cultură“ sau de „clasa de jos“ sau de „zonele protejate“, formulată din credința că această afirmație singură, cum Îi fusese ea expusă În timp ce negrii Înșiși dădeau foc unei porțiuni semnificative din orașul nostru mult iubit, Își dovedea propria absurditate. Cu trecerea anilor, Milton o folosea ca scut Împotriva oricăror opinii contrare și În cele din urmă ajunsese un fel de mantră, explicația faptului că lumea se ducea naibii, aplicabilă nu numai la afro-americani, dar și la feministe și homosexuali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încet, încet, spre disperarea mea, realizam greșelile și ororile pe care le gândeam și îmi dădeam seama pe moment că erau eronate. Cu toate astea, clipe mai târziu, eram de acord cu schimbările petrecute în mine. Greșeala devenea adevăr, iar absurditatea, noua ordine mentală. Înnebuneam! Stânga devenea înainte, iar sus devenea dreapta. Oblic se transforma în perpendicular în aceeași măsură în care albastru începea să reprezinte o mâncare cu gust de azimut. Negru era o floare, iar eternitatea devenea claustrofobă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înghețată în complicația ei. Schema nouă nu este doar complicată, ci se complică ea însăși la nesfârșit. Labirintul devine din substantiv un verb, un proces de complicare fără limite în spațiu și timp. Unele elemente îi arată genul aparte de „absurditate“: se poate extinde la infinit, nu comportă un înăuntru și un afară, este reversibil și încurajează conexiuni contradictorii. Am insistat asupra celui de-al treilea tip întrucât ne ajută să înțelegem mai bine labirintul pe care-l descoperă deșertul însuși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
act pur sau viață divină (XII, 1071 b - 1072 b). În această privință, chestiunile se complică aproa pe la nesfârșit. Pe de o parte, afirmă Aristotel, te trezești în fața multor teze ciudate, nu poți trece cu vederea „toate impo sibilitățile și absurditățile ce decurg din doctrinele celor ce LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 65 53. susțin alte păreri, nici părerile celor ceși îmbracă ideile într-o formă mai atrăgătoare“ (XII, 10, 1075 a). Așa îi apare ideea că „toate lucrurile își au obârșia în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a-b). 9. Două apariții ciudate: visul și filozofia Ne este cunoscută o afirmație a lui Cicero, neobișnuită întrucât privește chiar lipsa de măsură a celor filozofice. Un LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 67 filozof - și nu unul oarecare - se referă la absurditatea unor enunțuri filozofice. Sunt totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze într-un fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atât de absurd încât să nu fi fost spus de unul dintre filozofi“. Încerc să reformulez puțin acest gând. Oricât de absurd am căuta să vorbim, acest mod de vorbire poate fi deja întâlnit la un filozof sau altul. Orice absurditate am căuta să enunțăm, ea a fost deja spusă de un filozof. Nu poți formula ceva atât de absurd care să nu fi fost spus de un filozof sau altul. Ce să înțelegi acum de aici? Firește, omul poate căuta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
poți formula ceva atât de absurd care să nu fi fost spus de un filozof sau altul. Ce să înțelegi acum de aici? Firește, omul poate căuta uneori să spună ceva absurd. Poate încerca chiar mai mult, să rostească o absurditate maximă, teribilă. Să lăsăm acum deoparte motivele pentru care ar încerca un asemenea lucru. În definitiv, ar putea să o facă fără nici un motiv. Poate intra pe neașteptate într-un fel de întrecere cu sine însuși, spre a exprima ceva
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
teribil nu se poate (ca să parafrazez un loc din Anselm). Numai că tocmai aici survine marea surpriză. Află deodată, după ce înțelege cu ce se ocupă cei care se socotesc filozofi, că nimic mai absurd nu se mai poate spune. Superlativul absurdității este deja atins - de 68 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 55. multă vreme și nu o singură dată. Este deja formulat de cei precum Pitagora și Platon, Zenon stoicul și alți filozofi, ca să reiau câteva nume invocate de Cicero. Absurditatea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]