874 matches
-
zarzavaturile lui. Rămăsei cu bătrânul și cu mortul. Soarele se scufundase; la asfințit crescuse o întinsă roșață purpurie. Prin lumina aceea, prin singurătatea țărmurilor, venind pe lângă lunca tăcută, apa trecea într-o liniște și într-o tăcere de moarte. Nu aburea vântul; tălăngile de peste ape nu se auzeau; împrejurimile încremeniseră în lumina cu luciri sângeroase. Deodată, departe, cine știe unde, pe dealuri, un chiot lung începu să tremure și să se desfășoare în lungul câmpiilor. Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor, la poalele dealului. Oameni mestecau mămăligi mari; umbrele lor negre se frământau ciudat în bătaia flăcărilor. Se alăturară de un foc. Simțeau mirosul mămăligii. Un cazan mare cu fiertură de carne de oaie scotea aburi deși. Muncitorii așteptau cina. Erau oameni de toate felurile, felurit îmbrăcați. Erau figuri blânde, balane; erau obrazuri întunecoase, cu ochi scăpărători. Erau straie albe, ca pe malul Moldovei, erau straie mohorâte ca ale locuitorilor câmpiei. Pălării largi de pâslă, clopote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am povestit cum Claire făcea duș în aer liber într-o tabără de safari din Botswana și descoperise un babuin care o spiona și-și freca lămpașul cu râvnă. — Nu cred că s-ar întâmpla așa ceva, a zis Aidan. Vă aburește. — Ba nu, am zis. Dacă Claire a zis că s-a întâmplat, atunci s-a întâmplat. Ea nu e ca Helen. (De fapt, nu eram deloc sigură că era chiar așa. Claire nu era cu totul imună la a înflori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se face o percheziție ca la Alcatraz, după care vine și interogatoriul. Cum li se pare că ai mișcat în front, la cea mai mică schimbare, imediat apare un megafon, un binoclu și un curcan în elicopter, din cauza căruia te aburești ca un pahar. Așa că, ce poate face un biet băiat? Ieși din hotel, din Vraimont. Deasupra fierbintelui Watts, linia cerului pe care centru orașului și-a imprimat conturul, are o pată verde de la mucii lui Dumnezeu. Mergi la stânga, mergi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
văzuseră vreodată. Nu era atât solid, cât ne-lichid - o chestie vâscoasă și lipicioasă. într-un moment părea imaterial ca aerul, într-altul dobândea consistența melasei, iar mai apoi se întindea lucios ca sticla. Părea că fumegă sau că scoate aburi un pic. Virgil Jones știa unde se aflau. Era locul cel mai apropiat de cel de unde puteau scăpa și, totodată, cea mai periculoasă din Dimensiunile Interioare. Se aflau chiar la marginea conștiinței lui Vultur-în-Zbor, aproape de punctul în care simțurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape că nici nu știu: eu am renunțat la băutură sau ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întocmai cum mi-l imaginasem, de parcă flăcările nu i-ar fi devastat fața niciodată. Am deslușit oroarea din privirea lui, fără s-o pricep. Am văzut cum Îmi punea mîna pe piept și m-am Întrebat ce era lichidul acela aburind care Îi sclipea printre degete. Atunci am simțit focul acela teribil, ca un suflu de tăciuni devorîndu-mi măruntaiele. Un strigăt a vrut să mi se desprindă de pe buze, dar a ieșit Înecat În sînge călduț. Am recunoscut chipul lui Palacios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așa prăpăstioasă. Îi gata fiertura? Țiganca a așezat cărțile cu grijă într o basma și a plecat să vadă de doctorie... După o vreme, care lotrului i s-a părut un veac, s-a întors cu o oală în care aburea fiertura cu pricina... ― Iaca că îi gata și leacul. ― D-apoi cum am să merg eu călare cu oala plină cu zeamă în brațe? ― Nu te grăbi, caaa.... Întâi să se răcească și am s-o pun într-un ulcior
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nici două săptămâni ca polițistă. Danny își îndreptă cravata și își netezi cămașa, gesturi ce precedau o cerere de favoruri. — Karen scumpo, ești ocupată? Fata îl văzu și își scoase căștile. Danny se întrebă dacă n-ar trebui s-o aburească cu o nouă invitație la cină. — Bună ziua, detectiv Upshaw. Danny depuse dosarele delincvenților sexuali pe pupitrul de control. — Unde s-a dus ”Bună, Danny”? Karen își aprinse o țigară în stilul Veronicăi Lake și începu să tușească. Nu fuma decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile adunate parcursul legănat al tramvaiului. . . dar geamurile erau aburite. Se reîntoarse la cele auzite. Fapte, numai fapte! In. nemișcarea ei aparentă, Mika-Le făptuia. Așadar, inerția creează și, dimpotrivă, viața intensă, multiplă, palpitătoare, adesea dizolvă fapta, ucide. - Ne scoboram? întrebă după un timp. - Am trecut parcă două stații! strigă Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste grădini, îmbălsămată și aburită din căldura de sin a pământului copt, era delicioasă de respirat. Totuși, azi ploaia răsturna la fiecare zece minute o găleată nouă și nu puteai prevede dacă se va statornici sau se va risipi la timp, generoasă. Cum Mini intrase
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ce aveau în ei urban, ca instinct, inteligentă și putere de muncă. Tot ce aveau în ei viu, și bun și rău. Nory ceru un schwartz, pe care Mini îl refuză, apoi reîncepu vorbăria <A isteață. Privind prin geamurile largi, aburite de ploaie, lumea care se perind-i, Mini nu o putea vedea deslușit și atunci răsfrângea în afară chipurile vederei interioare. Identifica grupurile, perechile de trecători, cu ființele pe care le privea în panorama minței, pe când Nory flecărea despre cunoscuții
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
durut. însingurări prelungi cusute-n fir de gheață își pierd veșmântul cerșind o nouă dimineață, Iar gânduri ce au zăcut o iarnă-n amorțire Renasc dorindu-și haină nouă de iubire. Se înalță dintre sloiuri murmure de seară, Pe umeri aburește zvon de primăvară, Pendulări de cald și frig se-amuză printre zile Și dintr-un geam zâmbesc eternele zambile. îmi crește-ncet sub piele mirosul viu de crud, în pocnete de muguri m-aș vrea un zbor din sudPe câmpuri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sân sub fald de iie... M-am oprit în portița grădiniței, cu palpit de inimă... Tocmai atunci ușa chiliei se închidea ușor, ca împinsă de vânt. Nici o umbră în deschizătura ei. Cu simțurile încordate peste măsură, am intrat... Pe măsuță aburea mămăliga, alături de strachina cu tochitură. “Tare mă tem că asta nu-i cu îngăduința sfinției sale părintele, ci mai degrabă ființa nevăzută mă răsfață” - gândeam eu, când am băgat de seamă că ușa dinspre chiler s-a întredeschis fără zgomot, cât
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Îndată va apărea în prag! ... Întâi a intrat fata, cu privirea plecată asupra platoului ce îl purta pe brațe. Parcă plutea. Nu-i auzeam pașii. În urma ei, cu aceleași mișcări, a pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Se ascunde sub fruntea mea timpul håituit de Eos și gândul cåutând urmele de tine nelåsate secundarul scrâșnind peste tâmplele azurii ale ferestrei precum o padelå valuri de aer måsurând Mai cald îmi este visul sau mai rece în ochiu-mi aburit de råsuflarea dimineților tale prea îndepårtate
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1610]
-
îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini în care aburea o tochitură de îți lăsa gura apă... Călugărul a tăiat mămăliga în dărabe potrivite cu o ață deslegată de pe piciorul mesei și m-a îndemnat să facem rugăciunea după cuviință... Astăzi putem mânca de dulce. Așa că așază-te și să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Umbrele amurgului se furișau încet printre copacii pădurii făcând să dispară conturele. Când am ajuns la chilie, doar bobul de lumină al candelii din cămăruță dădea viață locului... Bătrânul era plecat la vecernie de multă vreme. Pe măsuța din chilie aburea încă o ulcică cu lapte, străjuită de niște turte coapte pe plită. Lumânarea și chibritul ședeau alături de candelă, puse acolo ca să le pot zări. Am mâncat cu poftă de lup și apoi m-am întins în crivat... Prin fereastra deschisă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
bătrânului și apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te colea pe scăunel și... poftă bună! Păhăruțul cu licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam gustul licorii și știam cum se bea; doar picătură cu picătură
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca să ne spunem povestea. Senzația generală era că amândoi trecuserăm printr-o încercare groaznică, iar experiența asta ne unise. Eram precum supraviețuitorii dintr-un avion care fusese deturnat și care se întâlneau acum o dată pe an ca să rememoreze, cu ochii aburiți de lacrimi, clipele în care-și băuseră propria urină, își măcelăriseră rudele ca să aibă ce mânca și fuseseră bătuți măr de un individ cu un prosop de bucătărie înfășurat în jurul capului. — Deci! a exclamat Chris. Deci, am fost eu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vocea. Adâncă, încetinită. „Aveți cumva un chibrit?“ Impenetrabil întunericul zidurilor, a genunchilor. Degetele se încleștaseră de bara rece a scării. Vocea amuțise. Adâncă, tânără, limpede, un jet fierbinte. „Da, am“, răspunse. „Apartamentul din dreapta. Primul de lângă scară. În dreapta.“ O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă: ovalul alb alb, ochii mari mari, mlăștinoși și părul, părul roșu, scurt aspru roșu. Un halat gros, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Două femei fosforescente. Au intrat râzând, ca într-o lume normală. Și-a scos batista, și-a șters fruntea. Nu se putea abține, se tot întorcea spre masa din spate. Femeia în roșu îi surâse. Mâinile îi tremurau, în ceașcă aburea surogatul de orz numit cafea, ceașca tremura în mâna care tremura. — E penibil, domnule. Nu te mai suci atâta. N-o mai privi. Păi, parcă aș cunoaște-o. Dar nu-i aud glasul, aș vrea să-i aud vocea, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orice clarificare. Recepționerul de la hotelul TRANZIT procedase, deci, perfect. Dacă tot nu poți avea încredere în nimeni, atunci mai bine așa, toate ușile deschise, de la început, ca între oameni care se cunosc de când lumea. Pe această masă ospitalieră pe care aburește cafeaua este loc și pentru sufletul nostru impenetrabil, pentru codificata noastră biografie burlescă. — S-au întâmplat multe grozăvenii atunci. Familia noastră a trecut prin grele încercări. Apoi, fratele a plecat în Argentina. A plecat și sora, spre sfârșitul războiului. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]