1,632 matches
-
a cetății și participarea cetățenilor la ea. Testimoniile evidente ale unei atari societăți sunt: piața publică, monumentele și bibliotecile. Piața publică înseamnă negoț, dialog, dezbatere, alegere, legislație, justiție, deci conștiință civică (N.B. Legislația trebuie să fie memorabilă, deci „monumentală” în accepția etimologică a termenului, de la „monere”). Monumentele și edificiile presupun siguranța și durabilitatea așezării, nevoia și putința spiritului de a se instaura în forme obiective pentru milenii. Ce înseamnă cărțile, nu-i fac nimănui injuria de a voi să-i explic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în zare pe Arno de pe Ponte-Vecchio, pentru a sta pe treptele Domului de la Florența, pentru a contempla frescele exterioare de la biserica Arbore sau catedrala din Chartres repetă într-un fel sensul medieval al pelerinajului, de rândul acesta însă cu o accepție laică. Cred că exagerați. Să nu uităm că promiscuitatea a contrazis orice fel de ideal de civilizație - și mai cu seamă cel insinuat de dvs. Și apoi, pentru că ne apropiem de sfârșit, întrezăriți vreo soluție? — Firește, nu trebuie să generalizăm
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
redacției, calificate „nici originale, nici strălucitoare, nici ingenioase, ci numai cu desăvârșire sincere”. Condusă de un medic, revista acordă multe pagini medicinii populare, tipărește descântece și articole cu subiect medical (între ele unul al reputatului specialist Valeriu L. Bologa). O accepție lipsită de prejudecăți este dată cântecelor „buruienoase”, care nu sunt taxate ca pornografice. O atitudine modernă vădește și aprecierea față de insul talentat din popor, cum era, de exemplu, poetul țăran Tudosă Roman. Revista a solicitat colaborarea unor buni cunoscători ai
MARGARITARE BASARABENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288014_a_289343]
-
după aceea, 1973. Sintaxa libertății de a spune (1998), volum cu titlu autodescriptiv, semnalând eclectismul generic al compunerilor pe care le cuprinde și care dinamitează frontierele curente dintre poetic și nonpoetic, nu numai pe cele dintre poezie și proză, în accepțiile lor canonizate. Mutatis mutandis, aceeași remarcă se poate aplica paginilor din Călare pe mușcătură (1998) și De câți oameni e nevoie pentru sfârșitul lumii (1999). Dintr-un unghi particular de vedere, scrierile lui I. par să reprezinte fragmente detașate dintr-
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
lui Alexandru Zub. Atent la ce se întâmplă în societatea românească, înainte și după decembrie 1989, în ciuda precarității ei pe vremea regimului comunist, cercetătorul Alexandru Zub a practicat asiduu publicistica, acordându-i o însemnătate specială în perioada tranziției, considerată, în accepția sa, „nu numai o ruptură, ci deopotrivă sub unghiul continuității, al unei atitudini solidare cu valorile autentice din trecut, fie acesta apropiat și supus la contestații radicale“. Sub acest spirit a publicat sistematic texte ce urmăreau să contribuie la o
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
celui propus de conducătorii sovietici înseamnă și să o convingi, nu numai s-o forțezi deși - am mai afirmat - combinarea terorii cu propaganda, metodă mai veche, a dat rezultate excelente. Am reținut, de asemenea, faptul că propaganda, mai ales în accepția liderilor regimurilor totalitare, dar nu numai, este un limbaj adresat masei. Nu putem face o istorie a propagandei în U.R.S.S.; un asemenea obiectiv ar însemna realizarea unei istorii a U.R.S.S. dintr-un punct de vedere. Din nou, problema
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Înlocuiește adevărul referențial, mutând accentul pe ficționalizarea realului. Poststructuralismul se folosește de ficționalism, dar foarte frecvent Îi Împrumută doar punctele de plecare. Spre exemplu, teoria haosului și a punctului catastrofic, Împrumutate din discursul științelor, sunt preluate În poststructuralism Într-o accepție total opusă accepției lor originale. Dacă științele contemporane se folosesc de aceste două teorii pentru a deduce, după un principiu al indeterminării, o anumită evoluție a faptelor, deci În sens finalmente constructiv, teoria literară poststructuralistă folosește aceleași mijloace pentru a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mutând accentul pe ficționalizarea realului. Poststructuralismul se folosește de ficționalism, dar foarte frecvent Îi Împrumută doar punctele de plecare. Spre exemplu, teoria haosului și a punctului catastrofic, Împrumutate din discursul științelor, sunt preluate În poststructuralism Într-o accepție total opusă accepției lor originale. Dacă științele contemporane se folosesc de aceste două teorii pentru a deduce, după un principiu al indeterminării, o anumită evoluție a faptelor, deci În sens finalmente constructiv, teoria literară poststructuralistă folosește aceleași mijloace pentru a afirma că nici o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
subiectului istoric, dar imaginează această retoricitate substanțială ca o apărare a „credințelor umaniste În rațiune și afirmare de sine”3. Există o legătură evidentă Între conceperea retorică a subiectului istoric, cum apare ea la Blumenberg, și conceperea lui cosmologică (În accepția unei cosmologii ficționale, având ca rezultat un subiect ficțional). Apropierea este și mai evidentă În momentul În care, privind un alt text al lui Blumenberg, unde autorul definește problema legitimării ca una fundamental modernă, descoperim faptul că natura discontinuității În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de de-programare a creierului. Ștefan Borbély: Eu am dubii... Nu cred că creierul este programat. M-am străduit o viață Întreagă să nu mi se programeze! Ruxandra Cesereanu: Este un termen convențional până la urmă... Trebuie să-l iei În accepția lui referitoare la deconstrucția unor mecanisme mentale inculcate ideologic prin reacții pavloviene. Ștefan Borbély: În momentul În care vrei să impui un termen, atunci aduci cu el Întreaga sa constelație și judeci toate analogiile posibile. Ruxandra Cesereanu: Nu vreau să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
supraviețuirea prin viața mistică sau religioasă (cred că românii și intelectualii care au supraviețuit astfel au fost niște făpturi binecuvântate și norocoase interior). Rezistența reflexivă mi se pare Însă un termen mai adecvat pentru intelectualul român sub comunism. Mă interesează accepția termenului lui I.D. Sârbu În nuanța În care mă raportez la intelectual și la meditația lui Împotriva comunismului, dar nu prin rugăciune. Rugăciunea mi se pare că ține tot de supraviețuire. Publicarea unor cărți valoroase În timpul comunismului putea fi Înțeleasă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cântări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvântul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în mod generic, ca un „cânt de laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înflorire a istoriografiei ecleziastice din vremea lui Teodosius al II-lea, pentru mai bine de un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau extincția acestui gen literar în accepția sa clasică sau tradițională. Istoriografia din secolul al șaselea va fi mai cu seamă păgână. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci când ne vom ocupa de Procopius și de exegeza sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
comunitară; prin extensie, termenul a ajuns să desemneze și ansamblul de colibe separate în care trăiau călugării. (N.t.) * În italiană gentili: din lat. gens, -tis și gentilis. În terminologia iudeo-creștină desemna popoarele care nu erau israelite sau creștine. În accepția iudeo-creștină, este traducerea gr. ethnikós („străin, păgîn”) - N. trad. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Moreschini operate unite.doc PAGE 114 PAGE \# "'Page: '#' '" Lipseste subcapitolasul 12 PAGE \# "'Page: '#' '" E un semn de intrebare PAGE \# "'Page: Litera S cu sedilă nu o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
limitează câmpul referențial la două tendințe fundamentale ale teatrului, pe care le denumește, după criterii personale, irlandeză și continentală, exemplificându-le prin creația a șase dramaturgi importanți. Retrospectiva istoristă surprinde mai întâi modalitatea conformistă a teatrului. Alta decât cea înstăpânită, accepția noțiunii de conformism definește aici corespondența dintre realitatea literară și existența socială de fond, atribut distinctiv al artei perene. Prin opoziție, convenționalismul, interferat până la identificare cu nonconformismul, vizează potrivirea operei pe formele înșelătoare ale unei realități născute artificios în afara determinărilor
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
azilul (în Paradisul pentru o mie de ani, 1974), cafeneaua (Adio, Arizona), în fond imagini-simbol ale unei lumi răsturnate, aflate în criză. Acestea servesc de „model probant” (Dan Culcer) al parabolei configurate în romane sau în drame. Acțiunea, istoria în accepția consacrată lipsesc, dinamica evenimentelor include falii, dislocări și discontinuități. Romanele și dramele sunt astfel mai degrabă meditații, confesiuni, dezbateri despre viață și moarte, demnitate, singurătate, puritate morală. Deseori „eroii nu mai au nume”, devin funcții, roluri, ca în cea mai
GUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287380_a_288709]
-
versuri, H. cultivă în manieră clasică nostalgia copilăriei și a locurilor natale, patriotismul în marginile unei „mitologii” a zilei, optimismul neînfrânat, poate sincer, dar turnat într-un vers convențional. Următoarele cărți oferă un vers mai tehnic, cantabil și metaforic în accepție modernă: „Versurile sale sunt sever elaborate, conceptuale sau controlat sentimentale, cu un timbru ușor recognoscibil” (Al. Piru). Așa cum s-a spus, H. este „un temperament dionisiac care pendulează între extaz și prăbușiri interioare” (Ovidiu Ghidirmic). Volumele Vânt de vis (1977
HINOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287434_a_288763]
-
care explică, utilizând de obicei miraculosul, cauzele unor fenomene ale naturii înconjurătoare sau evocă, din aceeași perspectivă, făpturi supranaturale, evenimente și personaje biblice și istorice. Termenul folosit astăzi în limbajul cult, provenit din latinescul legenda „narațiune”, a avut inițial o accepție restrânsă, referindu-se doar la prezentarea sfinților. Cu timpul și-a lărgit sensul, incluzând în sfera lui toate categoriile amintite. Pentru l. istorică cu caracter local se mai folosește cuvântul „tradiție”. Cunoscută în popor sub denumirea „poveste”, i se atribuie
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
europene și în cele două Americi. Termenii „romantic” și „romantism” nu s-au ivit în aceeași epocă în vocabularul limbilor din Europa: cel dintâi a apărut la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Franța și, mult timp, a însemnat „pitoresc”, accepție cu care e folosit și de Jean-Jacques Rousseau, în cea de-a cincea „plimbare” din Les Rêveries du promeneur solitaire (1777). Primul dicționar care îl consemnează e cel al Academiei Franceze, în 1798, cu această definiție: „Se spune de obicei
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
nu mai există limite ale angajamentului politic, ci numai un discurs politic neîntrerupt. Atât densitatea schimburilor, cât și multitudinea de interese elimină timpii morți. Guvernarea Încetează a mai fi o activitate delimitată, luând aspectul unui proces deschis. Politica, În noua accepție europeană a cuvântului, a ajuns să cuprindă toată activitatea deliberată În care oamenii și organizațiile se angajează, prin intermediul rețelelor formale sau informale, pentru a-și realiza interesele și obiectivele. Democrația participativă migrează către orizontul cel mai Îndepărtat al spațiului și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de pâine”. Poemul are valoarea unui test: el pune la încercare cuvintele pentru a se asigura că acestea pot să exprime inexprimabilul, emoțiile puternice ce se reclamă de la o nouă sensibilitate. Dar Femeia Domenica d’Aguistti este, de asemenea, în accepția mediilor avangardiste, o sfidare de ordin social: femeia cu acest nume era o prostituată faimoasă în epocă, frecventată de tinerii de la „Alge” (informație furnizată de Jules Perahim). A-i consacra un poem era un gest de îndrăzneală poetică, dar și
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
în funcție de o altă componentă esențială a procesului comunicațional: este vorba despre învățare. De altfel, poate suporta matricea unei definiții și extinderea termenului oferită de H.Lloyd Goodall, Jr., care spune: „Comunicarea este învățare” (Goodall, 1990, p. 54). Privită în această accepție, care, trebuie spus, nu este nouă, ci doar specificată mai direct, comunicarea devine o activitate complexă și, într-o anumită măsură, contradictorie. Totuși, dacă într-adevăr comunicarea este învățare, atunci însuși exercițiul comunicării, prezent în toate metodele didactice și cu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
fi îndeplinite simultan” (Rubin, Pruitt, Kim, 1994, p. 5). „Conflictul este conceput ca o sursă de schimbare a individului, a sistemului în care evoluează acesta” (Stoica-Constantin, Neculau, coord., 1998, p. 53). În același timp, rezolvarea de conflict este văzută în accepțiile prezentate mai jos. Rezolvarea conflictelor, spune Burton, „înseamnă că toate părțile implicate ajung în mod liber la un acord, după ce au redefinit și reperceput relațiile dintre ele și după ce au făcut evaluarea, adică au examinat și luat în calcul toate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
scriitorul reamintește „nenumărații psalmi și numeroasele cîntări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvîntul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în mod generic, ca un „cînt de laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a istoriografiei ecleziastice din vremea lui Theodosius al II-lea, timp de mai bine de un secol producția de opere istorice încetează; în primele secole ale epocii bizantine se înregistrează - în interiorul lumii creștine - transformarea sau extincția acestui gen literar, în accepția sa clasică sau tradițională. Istoriografia din secolul al VI-lea va fi mai cu seamă păgînă. Din mediul cultural plin de viață din Gaza, în Palestina, despre care vom vorbi și atunci cînd ne vom ocupa de Procopius și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]