41,563 matches
-
care artistul și le-a dobîndit în comunism din pricina calității lui esențiale de handicapat de lux, o condiție obligatorie este aceea de a-ți identifica parteneri. Iar partenerul cel mai important într-o lume liberă este economia reală, reprezentată de actorul ei exponențial, adică de omul cu bani. Iar în acest moment, în România există două asemenea proiecte de o anvergură aproape utopică: acela, mai vechi, al lui Victor Florean de la Baia Mare și cel mai recent și localizat mai larg, al
Simpozionul de la Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13627_a_14952]
-
o clipă cred că am închis ochii să nu mai văd, Doamne, îmi ziceam, atît de jos am cazut?” (p. 7). Intrarea în scenă a lui Popeye nu face decît să sporească semnele de întrebare. El apare ca un mare actor pe o scenă de teatru, cu un salut și o reverență adresate publicului: „Bună, dragilor! Vă mai amintiți de mine? Credeați că am murit atunci cînd m-au săltat caraliii ăia din Piața Universității? Nu știu nici eu prea bine
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
sa cotidiană și chiar aspirațiile asunse. Cel care, în final, i-a temperat excesele și i-a defrișat drumul, i-a construit fizionomia, i-a precizat psihologia și i-a conturat noua mitologie a fost Artistul: arhitectul, pictorul, sculptorul, graficianul, actorul și saltimbancul, scriitorul, muzicianul de salon sau chiar și biata dizeuză cu bancnota mototolită între țîțe. Pentru că mai mult decît în plan funcțional și administrativ, în înfățișările lui nemijlocite orașul trăiește într-un complicat sistem de codificații și sub o
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
pe planșe: ne sunt arătate ca la copiii tâmpiți cu bețișorul pe planșe frumos colorate și unii dintre noi, probabil, chiar se încântă ieftin. Corupția și alte chestiuni grave par episoade dintr-un roman-foileton derulat pe o scenă: la sfârșit, actorii care jucau rolul judecătorilor și cei care jucau rolul pedepsiților își scot măștile, vezi că sângele ce părea să curgă șiroaie e suc de roșii, totul se dovedește o făcătură, cei care se confruntau pe scenă sunt buni amici, pleacă
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
fi rupte paginile din manuale cu poza și poeziile lui, se va reveni sau nu asupra ordinului dat în acest sens. Spunînd peste tot, mai ales pentru urechile informatorilor, că în ciuda interdicției, poezia română este de neconceput fără Marin Sorescu. Actorii înșiși confirmă, iar informatorul raportează, că Păunescu i-a solicitat să recite în cenaclu poezii de Marin Sorescu. La spectacolul de la Craiova, un spectator l-a întrebat în acele momente dacă Marin Sorescu face parte dintr-o sectă, iar Adrian
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
situația de fapt, cea de drept și cea morală sînt cu mult mai grave decît în celelalte segmente de piață. Aici se manifestă încă un amatorism gregar și o spontaneitate vecină cu sălbaticia. Asta nu înseamnă că nu sînt, printre actorii pieței de artă, galeristi și negustori cu totul străini de această imagine. Pot fi oferite multe exemple de galerii care se mișcă extrem de dinamic și la un remarcabil nivel profesional, unele dintre ele înființate și coordonate de către oameni foarte tineri
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
garanția lor este autenticitatea obiectului artistic, iar aspirația este că lucrarea de artă să ajungă exact unde trebuie, adică la oamenii care iubesc artă și care o pot plăti cît mai aproape de valoarea ei reală. Cu alte cuvinte, la mării actori ai unei piețe de artă adevărate care, mai devreme sau mai tîrziu, vor apărea și în spațiul nostru public așa cum se cuvine. Pentru ca aceste lucruri să funcționeze și dincolo de enunțuri și de principii, este nevoie de o rediscutare profundă a
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
discuțiile se înnoadă spontan. Cum omul de cultură e din fire un tăcut, a cuvîntat individul afumat: - «Dom’le, îl știi pe tipul ăla ciufulit, în carouri, de la bar?» - «Nu», zise din inerție culturalul, deși recunoscuse în persoana indicată un actor foarte popular. - «Dom’le - continuă afumatul - tipul ăsta mi-a mîncat sufletul. M-a lăsat nevasta..., m-am îmbolnăvit de ficat... m-a adus în ultimul hal..., mi-am pus în cui toate treburile, treaba mea e să-l urmăresc
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
lui. Acest tânăr căruia nimic nu-i rezista obțineam tot ce voiam mărturisește el e prezent din primele pagini. Călătorește cu avionul, stă în marile hoteluri, ia decizii scenă din cafenea se taie, îi anunță el, fără nici un menajament pe actori în numele unei violente dorințe de a înfăptui. Convingerile lui sunt limpezi și deciziile clare. Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea proiectează un dubiu retrospectiv asupra opțiunilor artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Dumitrescu. Ar fi fost interesant de consultat și Romulus Vulpescu, pentru ceea ce înseamnă să-ți construiești o imagine de boem cultural, chivernisindu-ti grijuliu traducerile din Rabelais și Villon. Ar fi meritat, iarăși, luate niște amintiri despre boemi că Iancovescu actorul sau despre Tascu Gheorghiu, traducătorul Ghepardului care știa pe de rost, se spune, Craii de Curtea Veche. Merită făcută măcar o trimitere la perioada boema a lui Ion Barbu și Tudor Vianu, din perioada mării lor prietenii. Poate că Barbu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
unor coincidențe m-a determinat să scriu aceste rînduri. Cu drag și dor. Prin mai, fără să știu de ce, am luat de pe raft caseta video cu George Constantin și am revăzut, a cîta oară, filmul tulburător făcut de fiul său, actorul Mihai Constantin. Nici nu mai știu dacă ascultam tot ce se spunea. Îl urmăream doar pe acest timid vulcanic. În cele mai mici gesturi, în detaliile în care își compunea mirarea, în felul în care își grada erupțiile pe scenă
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
a Institutului de teatru din București. Aceeași persoană formidabilă, atît de prețioasă pentru sufletul meu, Radu Penciulescu, pedagog desăvîrșit și profesorul lor, a avut intuiția și, într-un fel, proiecția a ceea ce ar trebui să fie fiecare dintre ei. Nu actori. Le-a deviat destinele în sensul cel mai profund și benefic. Le-a revelat vocația. Și-au încheiat studiile, fiecare absolvent al altei specialități. Iar drumurile acestea le-au fost triumfătoare. De fiecare dintre ei sînt legată. Diferit. De George
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
lui (altă grăsuță!) și bunica mămoasă, bisericoasă, plină de prejudecăț etc. Se-ntîmplă ceea ce e firesc să se întîmple (adică: puștiul mai mare, deja amorezat de-o frumusețe de cartier, ajunge să stabilească regulile în casă), dar Sollett - ajutat de tinerii actori, probabil neprofesioniști - reușește să spună, discret, ceva mult mai important, anume că familia este un teren al compromisurilor și că, doar cîștigat acest teren, poț cîștiga și-n viață... Încă un film de debut, încă unul foarte bun și deja
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
film unde nu se-ntîmplă mai nimic... De ce e - atunci - atît de extraordinar acest Gerry? Pentru că e cel mai lung suspans din istoria cinematografului; pentru că e cel mai fizic thriller metafizic; pentru că detaliile infinitezimale (broboanele de sudoare etc.) devin evenimente; pentru că actorii (Matt Damon, Casey Affleck) sînt puși să facă lucruri (să meargă, să se cațere etc.) în loc să le "interpreteze"; pentru că ne țne - timp de 103 minute - în această dilemă bazică: scapă (și-atunci Gerry = film de gen) sau nu scapă (Gerry
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
a unei lumi care se destramă cu sensibilitatea umană și amestecul de tragedie și comedie din filmele lui Emir Kusturica. Întreaga realitate este filtrată parcă prin obiectivul unui aparat de filmat. Autorul însuși se comportă în unele situați ca un actor care joacă rolul unui reporter de război. O fire de artist, un om dispus oricînd să facă gesturi sublime, cum ar fi acela de a intra într-o librărie a doua zi după bombardarea Belgradului: "În librării se află doar
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
un destin, față de carte, de spectacol, de un demers al unui regizor tînăr, care lucrează pe un text dificil și complex, un text foarte special, care lucrează acum cu o trupă profesionistă. O probă importantă pentru orice creator. Așa cum pentru actori este aproape fundamental cu ce director de scenă se întîlnesc, așa și pentru aceștia, anvergura unui actor, experiența, energiile, numele sînt la fel de importante pentru ceea ce își propun să comunice. Și mai ales cum. Trupa de la Odeon, fără să aibe poate
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
text dificil și complex, un text foarte special, care lucrează acum cu o trupă profesionistă. O probă importantă pentru orice creator. Așa cum pentru actori este aproape fundamental cu ce director de scenă se întîlnesc, așa și pentru aceștia, anvergura unui actor, experiența, energiile, numele sînt la fel de importante pentru ceea ce își propun să comunice. Și mai ales cum. Trupa de la Odeon, fără să aibe poate numele de la Bulandra, de pildă, este una dintre cele mai legate, cu multe posibilități, o trupă deschisă
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
trupă care simte ritmul acestui secol. Acest lucru schimbă și stilul de joc în modul cel mai direct. Topica frazelor este alta, vocabularul, și el, altfel reprezentat la nivelul lexicului, al sonorităților, cuvintele, de aceea, se așează altfel în gura actorului și sînt altfel rostite, relațiile pe scenă capătă alt ritm și altă tensiune. Pe acest drum, trupa n-a ezitat și n-a întîrziat să se înscrie, să accepte să-l parcurgă. Sînt convinsă că n-a fost simplu pentru
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
singur sensuri, intenții, ca cititorul cărții, care este provocat să facă asta pe întregul parcurs al lecturii. Într-un fel, scufundările în spaimele existențiale, nuanțele, contrapunctul nu apar în spectacol. Construcția lui este, de aceea, cred, lineară. Ca și aparițiile actorilor. Mi s-a părut că unii dintre ei (Adriana Trandafir, Ionel Mihăilescu, de exemplu) se salvează uneori pe cont propriu. Există o atmosferă pe care regizorul știe să o nască, să o pună în valoare pe scenă, sprijinindu-se pe
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
propriu. Există o atmosferă pe care regizorul știe să o nască, să o pună în valoare pe scenă, sprijinindu-se pe universul Aglajei. Nu știu dacă a reușit să-i pună în valoare și altfel în special pe cei doi actori importanți ai trupei, Adriana Trandafir și Ionel Mihăilescu, Mama și Tat’su. Antoaneta Zaharia, protagonista, Copila, iese în evidență printr-un soi de energie extraordinară, dar nici personajul ei nu are nuanțe, mirări, întrebări, frici, autoironie, este structurat de la început
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
ceea ce povestește el și ceea ce trăiește, sfîșiat între ceea ce văd alții în el și ceea ce simte el că este există simultan în cele mai bune momente ale scenariului dramatic (restructurînd proza cu abilitate) întrupat cu profesionalism de o echipă de actori care funcționează împreună. (N-ar trebui să fie o performanță, dar a devenit, prin absența acestui coagulant în foarte multe dintre spectacolele teatrelor profesioniste). Muzica spectacolului nu este adaosul menit să facă proza suportabilă sau atractivă, este un element decisiv
Circul și restul lumii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13851_a_15176]
-
nuanțează totuși, căci sunt reținute și gesturile de refuz ale scriitorului de a vorbi la posturile de radio de sub ocupație, de a vizita Germania, și faptul că D-na Morand intervine în mai multe rânduri în favoarea unor evrei întemnițați precum actorul Yonnel ori soțul prozatoarei Colette. Aflăm de asemenea că, înainte de a fi trimis ca ambasador la București, Morand trecuse, în 1939, pe la Galați, ca membru al Comisiei Dunării și că, sub ocupație, dirijase comisia de cenzurare a filmelor numită de
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui Pialat, în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
neliniștit incurabil în planul existenței sale cotidiene, el părăsește iarăși țară, la nici un an de la întoarcerea din Germania, cu destinația Paris. Aici vede, în mod sigur, minusculă retrospectivă Van Gogh organizată, la un an de la moartea celui mai neliniștit dintre actorii artistici ai sfîrșitului de secol, în cadrul Expoziției independenților. Sinceritatea crudă a lui Van Gogh, combustia să lăuntrica și fervoarea exprimării spontane, fără precauții și fără menajamente, puteau constitui o lecție exemplara pentru un privitor atent, avizat și insațiabil cum era
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
real, chiar și nespus de precar, ce pledează pentru infinit de multe semnificații posibile, dar pentru nici una încă certă. În ordinea economicului (și implicit a politicului), globalizarea, se știe, înseamnă un complex relațional de dependență, un teatru în care fiecare actor își joacă rolul și-și primește partea. În muzică ea este oglinda în care fiecare își privește propria față. O oglindă ce reflectă mai curând chipuri individuale, decât imagini de grup. Căci, poate părea ciudat, dar în muzică globalizarea este
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]