955 matches
-
poezie, proza scurtă și ea poetică, de multe ori transformată în metaforă. Și ne-am încântat privirea cu frumoasele și tradiționale costume ale ansamblului din Arefu, cu minunații dansatori ai localității argeșene și am remarcat(pentru a câta oară?) talentele actoricești ale elevilor din Vintileasca, Vrancea. Anul acesta Juriul a descifrat în taina scrisului celor mai tinere vlăstare o poezie închinată iubirii sub toate formele ei, cu tentă uneori filosofică și o proză, în care viitorii creatori cu har scriitoricesc au
JURNAL de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379742_a_381071]
-
Este semn de coroană pe fruntea unei astfel de personalități contemporane, coroană nu de lux, de accesoriu extravagant, ci coroană aleasă, de conștiință, de cuvenită cinstire a unei vieți trăite curat, cinstit, eroic și pentru strălucită laudă a unei cariere actoricești veritabile, încercuite de nimbul istoriei teatrului și cinematografiei românești. O viață febrilă, o viață de glorie profesională, o viață de nobilă moralitate e cea a maestrului Victor Rebenciuc, avându-și în sine măreția la care nimeni nu urcă fără înalte
VICTOR REBENCIUC. EXCLUSIVĂ OMENIE DEFINITĂ ÎN ADEVĂR, DREPTATE ŞI VALOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379797_a_381126]
-
tot ce exprima poetul. Roșise puternic și ochii-i înotau în lacrimi. „Vai, Violeta! Știam că ești puternică. M-am înșelat?” Nu, nu cred că m-am înșelat, dar cum să nu te miște cascada de cuvinte declamate cu talent actoricesc de acest extraordinar șlefuitor de metafore și de toate figurile de stil ce dau frumusețe poeziei și discursului! Da, Violetta este puternică. A fost și atunci. A început să vorbească oarecum temătoare, gâtuită de emoție, dar a reușit să se
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
este cea mai fermecătoare stea de operă! Cu vocea să minunată a încântat publicul iubitor de muzică de operă clasică și bel canto (bell'arte del canto), apărând pe cele mai faimoase scene din lume. Datorită calităților excepționale artistice, interpretative, actoricești, prezența scenica, si mai ales vocale pe care le posedă, a ajuns să strălucească în fruntea generației de interpreți al acestui gen muzical din zilele noastre și nu numai, fiind aclamata și admirată de toți iubitorii de muzică de calitate
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
este cea mai fermecătoare stea de operă! Cu vocea să minunată a încântat publicul iubitor de muzică de operă clasică și bel canto (bell'arte del canto), apărând pe cele mai faimoase scene din lume. Datorită calităților excepționale artistice, interpretative, actoricești, prezența scenica, si mai ales vocale pe care le posedă, a ajuns să strălucească în fruntea generației de interpreți al acestui gen muzical din zilele noastre și nu numai, fiind aclamata și admirată de toți iubitorii de muzică de calitate
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
principiile valorificării ardoarei marilor actori, iar la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” aceasta-i condiția situării sale istorice, ceea ce ține seama de specificul și gradul culturii române în permanență și deopotrivă în mișcare, act cu act. În toată opera sa actoricească, maestrul Alexandru Arșinel a fost, este și va rămâne un estetician al teatrului, în primul rând apărător de principii fundamentale despre rolul actorului în estetizarea rolurilor, chiar și atunci când ele accentuează tarele umane. Un personaj uman rămânând și în atare
SOSESC DESEARĂ , BINE ŞI ARMONIE SUFLETEASCĂ LA TEATRUL DE REVISTĂ CONSTANTIN TĂNASE ÎN ACEST WEEK-END de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369116_a_370445]
-
din acestea au devenit premii *** În cadrul prgramelor de cercetare științifică, am depus la biblioteca Universității următoarele studii : • " De la adevăr, la adevărul artistic" • "Arta actorului și rigoarea matematică" • "Principii de psihopedagogie, aplicate la arta actorului" • "Orizontul cultural, condiție sineqvanon al performanței actoricești. • "Specifiul comunicării prin artă" • "Metode și scopuri în arta improvizației" În calitate de scriitor a colaborat cu diferite reviste și ziare : Cronica, Convorbiri literare, Gazeta literară , Revista teatrul și Dacia literară. Calul verde Dan Nasta: Cu misterul în care Constantin Popa își
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ieșene, pe cît de talentat, pe atît de simpatic. De-a lungul carierei sale care însumează două decenii a avut suficient răgaz să se inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și monocolor, metaforă adecvată ideilor textului. Cineva a calificat acest decor ca fiind urît
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sună mai mult decît convingerea ce ne-o lăsase la lectură. Doina Deleanu este mai plină de farmec, mai sensibilă și mai credibilă decît soția-agronom, mărginită și autoritară, la o primă vedere a textului. Fiece replică, trecută prin filtrul gîndirii actoricești, capătă un adevăr ce face din protagonista tristei întîmplări afective o femeie împărtășind un destin nenorocos, de care ea, soția, este și nu este vinovată. Actrița își adaugă în palmares o creație, într-un rol care părea atât de nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în varianta mai puțin comică, deloc binevoitoare. Intră în joc și soția jignită, părăsită pe jumătate. Intră în joc, sub presiunea "socială", frica, slăbiciunea, și protagonistul, din fericitul soartei, devine un cooperant supus al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung și metaforic, răspunzător pentru lungime și nescenicitatea momentului fiind în întregime regizorul, îngăduitor cu dramaturgul. Pe Livia Iorga am surprins-o în spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
spectacolul cu Mașina de vînt într-o formă actoricească foarte bună. Are firesc, știe să convingă, trăiește adevărul iubirii sale și ne convinge de adevărul ei. Mărturisim, cu orice risc, surpriza de a vedea o actriță stăpînă pe mijloacele ei actoricești, pe talent și bun exercițiu scenic. Ieșită la rampa cea mică a studioului "Teofil Vîlcu", reprezentația are gravitate, umor cu măsură și idei de bună așezare în spațiul teatrului de cameră. Aluziile politice, ca țși stereotipia de loc al viețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cînd se pregătea turneul în Germania... Cu Othello..., mi-a spus că e posibilă înlocuirea noastră în spectacol... Așa că am recunoscut că n-am fost bolnav..., că nu mi-a plăcut rolul..., dar nu din punct de vedere politic..., ci... actoricesc... prostii...; ca recompensă, m-a asigurat că o să... potolească el cazul..., că o să mă mai caute... Și m-a mai căutat... Gh. P. unu: Și-atunci de ce n-am mai plecat în Germania?! Gh. P. doi: Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Luca, verva sa suculentă și mimica sa inepuizabilă Încoronează strălucit această ascendență de histrioni. Șerban Cioculescu consideră că de-abia la Mateiu și la fratele său Luca - poet de oarecare vervă fantezistă, stins prematur - nu se mai vădesc aceste Înclinații actoricești. Afirmația sa este adevărată dacă echivalăm vocația teatrală cu disponibilitatea de a alterna măștile, ceea ce presupune păstrarea libertății și a detașării interioare, necesare dialogului dintre om și mască. Mateiu I. Caragiale reprezintă Însă tipul histrionului absolut, care Împinge vocația teatrală
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
imediat după instaurarea puterii populare”. Câteva personaje, articulate ingenios, în fond cu o inteligență a manipulării ieșită din comun, sunt cel puțin viabile. Dar seria cea mai interesantă teatral, ca și sub raport documentar, este aceea dedicată mediilor funcționărești, gazetărești, actoricești, precum și noilor parveniți - Mielul turbat, Rețeta fericirii, Siciliana, Opinia publică, Travesti, Fii cuminte, Cristofor. Piesele acestei serii reușesc să capteze, în pofida unor abile trasee de îndoctrinare, prin darul de a da substanță câtorva personaje și prin surprinderea unor tare sociale
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
atâta risipă și nebunie, „voia numai să zacă”. Paralizia morfinomană eliberează visarea, reveria și Hrisant se exilează în amintire. Fastul montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret” al barocului). Străinul „ce nu mai sosea
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
adevărul, Actorul și sălbaticii, Cursa, Înghițitorul de săbii ș.a. Este societar de onoare al Teatrului Național din București, profesor la Universitatea de Teatru și Film din București (din 1985), doctor în arte (cu teza Teatrul radiofonic. Convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației). Între ianuarie 1993 și martie 1994, a fost secretar de stat în cadrul Ministerului Culturii. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor. Publică versuri și proze scurte și susține rubrici în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „Libertatea
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
1949). Va fi actor la Brașov, Ploiești și Arad. Arestat în 1955, implicat fiind în „afacerea dr. Gheorghiu”, este întemnițat un an și jumătate la Suceava. Revine în viața literară cu poemul dramatic Eu, Meșterul Manole (1957). Își continuă cariera actoricească la Brașov și Botoșani, iar între 1964 și 1966 funcționează ca profesor la Școala Populară de Artă din Brașov. Împreună cu Ștefan Stătescu, Emil Micu, George Boitor ș.a. realizează publicația trimestrială „Caiete de literatură” (1968-1969). Colaborează cu versuri, proză, teatru la
MAGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287956_a_289285]
-
MANOLESCU, Grigore (28.III.1857, București - 14.VII.1892, Paris), traducător. Fără a mai termina cursurile secundare la Școala de la „Sf. Sava” din București, M., care studia concomitent și arta dramatică la Conservator, se dedică, în pofida împotrivirii părinților, carierei actoricești. Înzestrat cu excepționale aptitudini, este cooptat în Societatea Dramatică Română. După desființarea societății, joacă un timp în trupa cupletistului I.D. Ionescu, apoi își alcătuiește, cu Mihail Mateescu și Nicolae Hagiescu, o formație proprie. La Iași, unde pleacă în 1875, interpretarea
MANOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287987_a_289316]
-
evoluția culturii românești. Ca și maeștrii săi, A.I. Odobescu și B.P. Hasdeu, prețuiește literatura populară, susține campania pentru culegerea și valorizarea ei, apreciază virtuțile modelului folcloric pentru literatura cultă. În calitate de cronicar dramatic, se arată deopotrivă preocupat de repertoriu, de interpretarea actoricească sau de gustul spectatorului, dar, folosind drept criteriu realismul, verosimilitatea, găsește o acoperire insuficientă pentru glosele lui, adesea mult prea binevoitoare, prea generoase. Când scrie el însuși teatru, I.-G. improvizează: Liceul Țepeluș-Vodă. Real? Vechi? Clasic? Modern? (1904), Șezătoarea Ștefan-Vodă
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
artistic al Teatrului Popular (inițiat de N. Iorga), în sfârșit director al Teatrului Național din Chișinău, L. este un om de teatru inteligent și energic, cultivat și întreprinzător. Excelează în roluri de compoziție, desigur și pentru că stăpânea până la nuanță meșteșugul actoricesc, cunoscându-i componentele psihologice și sociologice. Printre elevii lui se numără Elvira Popescu, Tina Barbu, Ion Sârbu, Ion Manu, N. Bălțățeanu ș.a. O vocație de profesor transpare și din incursiunile în lumea și istoria teatrului, popularizate prin conferințe, publicate în
LIVESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
datorii, oferind două studii serioase și bine concepute. Un adevărat specialist se arată G. atunci când cercetează Arta dramatică și împărțirile teatrului vechi la romani (1908). Cu acest prilej, el prezintă date precise, înșiruite cu rigurozitate, despre categoriile de actori, tehnica actoricească, pantomimă, organizarea sălii de spectacol ș.a.m.d. În viața literară, G. s-a făcut remarcat însă printr-o serie de studii despre literatura franceză, având ca obiect scriitori din secolul al XVII-lea. Lucrările sale dedicate lui La Fontaine
GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
ar fi reală. Vlad Roman: Nu, nu „ca și cum”... Anca este aici. Este o diferență esențială. Ea chiar este aici. Ficțiune și teatralitate Anca Hațiegan: Tocmai mă gândeam la fantoma lui Hamlet... La actorul-interpret al lui Hamlet, care zărește fantoma... Condiția actoricească presupune În mod definitoriu credința fără credulitate invocată aici de Mihaela În legătură cu alte contexte și circumstanțe. Celebrul paradox al comediantului nu vorbește despre altceva. Cât crede un actor În ceea ce se Întâmplă pe scenă? Aceeași Întrebare e valabilă și pentru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fundamental al personajului. Cronicile cuprind și impresiile unui spectator ce trăiește cu adevărat magia scenei, participând intens la spectacol și relatând cu delicii circumstanțele marilor reușite, fie că acestea privesc în totalitate o reprezentație, fie că e vorba de partituri actoricești care îl entuziasmează. Comentatorii au subliniat, de altfel, rolul cronicarului în orientarea activității dramatice a epocii atât prin competența și echilibrul judecăților, cât și prin cultura de specialitate, utilizată în fixarea corectă a unor criterii de valoare. Nu mai puțin
FAGURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286938_a_288267]