41,330 matches
-
progresive, prin forma filosofică abisală și vag mistică pe care o iau anxietățile bolnavului. Dilatarea maladivă a vieții interioare se produce în aceste direcții." Cred că această din urmă caracterizare e mai dreaptă pentru că dincolo de banalitatea reflexiilor interioare ale personajului, acută e aici numai autenticitatea agitației sufletești și a febrei mintale. Neputința de a suporta oamenii, fuga permanentă de ei, atracția pentru înmormîntări în alaiul uneia alăturîndu-se, bucuros și recules. Dar și această din urmă predispoziție e explicitată filosofic în- tr-un
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
când femeile năvălesc în scenă fluturând broboade negre, ca un stol de corbi. Dar dacă intenția regizorului a fost să-l favorizeze pe Turriddu, tenorul Luis Lima nu și-a valorificat avantajul; cu o voce uscată, lipsită de armonice, cu acute sparte, el a fost depășit de partenera sa Agnes Baltsa, care a focalizat toată atenția. Incandescentă, ea a imprimat Santuzzei o îndârjire îndurerată, semnificativă pentru estetica veristă a lui Mascagni și pentru lumea Sudului cu temperamente fruste și reacții pasionale
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
frazează cu o uimitoare naturalețe urmărind înainte de orice expresivitatea, chiar cu riscul renunțării pe alocuri la frumusețea în sine a sunetului pentru a obține elocvența patetică, culoarea dorită. Căci la Baltsa toate mijloacele scenice, de la gestul cel mai mic la acuta strălucitoare, slujesc adevărului ei, atât de personal. Mult mai palid mi s-a părut "Pagliacci" din a cărui distribuție s-a reliefat baritonul Leo Nucci într-un Prolog splendid arcuit și o compoziție foarte minuțios elaborată a rolului respingătorului Tonio
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
glas masiv, proiectat cu forță și care răspunde încă solicitărilor, nu se remarcă printr-o altfel de implicare. I-a dat replica o Nedda plină de nuri, tânăra soprană Olga Guriakova - debut în rol - care suplinește un mediu banal cu acute ușoare, luminoase și cu un joc de scenă grațios. Și aici măiestria regizorului a fost vizibilă în scenele de ansamblu, mișcate, cu figuri individualizate, constituite într-un fundal colorat. În altă seară, pe scena Operei din Viena, "Olandezul zburător" cu
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
ani, cînd - oricît am zice că nu-i așa - începe să îmbătrînească sufletul din noi". Dar există o măsură în toate. O biografie n-ar putea fi substituită de un jurnal de lectură, de o expoziție de subiectivități, oricît de acute. Ea se naște din documente, din exactitatea dibuirii, asamblării și examinării lor, sugerînd ficțiunea prin intermediul vieții în realul său asumat pînă-n amănunt. De unde un fel de "invidie" pe care o mărturisește Constantin Călin față de "anumite lucrări biografice", caracterizate de o
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
dintr-un manuscris mănăstiresc de la sfârșitul secolului al XVII-lea pe traseul evoluției sale de-a lungul timpului, atât în muzica populară cât și în cea cultă, detectabil până în zilele noastre în dansurile haiducești din Slovacia, Ungaria, Polonia. Alte probleme acute sunt generate de utilizarea materialului sonor genuin în forme mediatice sau comerciale și legată de ea și aceea a reconstituirii unor genuri pierdute. Un caz semnificativ a fost prezentat de Thomas Nussbaum (Innsbruck) - cântecele tiroleze readuse în circulație în spectacolele
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
SIDA la problema autonomiei Québec-ului și de la ecologie la implicarea americană peste hotare. Războiul în epoca modernă? Cea mai importantă meserie, citează A. Sasu, pentru că, se pare, doar războiul mai poate trezi conștiințele. Iar conștiința criticului devenit diarist este una acut postmodernă, suferind de tentația viziunii globalizante și lăsându-se în același timp pradă unei fragmentări culturale născute din incapacitatea de a (mai) cuprinde lumea dintr-o singură privire. A te lăsa cuprins în profunzimile unei asemenea conștiințe - altfel spus, a
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
poetului. Se credea că Veronica îl asalta cu amorul ei interesat pe poet și că acesta rezista tenace, neacceptînd decît periodic asalturi amoroase. Dar de marșat, cu inima toată deschisă, n-ar fi marșat deloc. La aceasta a contribuit și acutul dezechilibru dintre corespondența - cunoscută - dintre cei doi. Erau știute 48 de scrisori ale Veronicăi și numai 18 (dintre care trei bănuite a fi fabricate de în veci blestematul Octav Minar) ale lui Eminescu. Această denivelare, repet, crea convingerea că Eminescu
Un excepțional eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16929_a_18254]
-
electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci unui tablou. Astfel autorul se desprinde - izbăvitor - de concret, nu și-l asumă decît în chip simbolic: "dar dacă vrei să pictezi tot ce se
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
ani în urmă, amanți, el pe atunci un bărbat căsătorit, în vîrstă de 31 de ani, ea o femeie tînără, aproape o copilă. Idila s-a terminat tragic, precum mai toate marile povești de iubire: un prunc născut mort, depresia acută a femeii, o încercare de sinucidere, ani petrecuți în singurătate și în prizonieratul unui spital de boli nervoase, vinovăția bărbatului, suferința și gelozia soției care află totul descoperind întîmplător o scrisoare. Apoi, previzibil, lenta dar și inevitabila convalescență, vindecarea nu
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
și sigură pe termen lung, dar permisivă, susceptibilă de devieri și deturnări, pe termen scurt. Corsi e ricorsi, nu? Istoricii analiști explică, fără să justifice, succesele temporare ale extremismelor totalitare prin conjuncția a trei cauze: 1. o situație de criză acută, generală, căreia trebuia să i se pună capăt oricum (în Germania din 1934: pierderea războiului, inflația, șomajul, umilința), 2. neputința regimului legal anterior (Republica liberală de la Weimar) de a da o soluție și 3. acceptarea de către democrațiile occidentale a expansionismului
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
cu eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată de superstiții și mistere, de temeri și exaltări, singurătate și frenezii comunitare (în planul religios ambele), e strălucită, fiindcă ea funcționează ca un debușeu pentru o filozofie care e de fapt acut contemporană. "Demonul iubirii" este năluca și spaima veacului nostru, chiar dacă personajele lui Marquez se descoperă chinuite și stăpînite de el cu secole în urmă. Titlul romanului este doar aparent transparent, pentru că deși anunță dintru bun început o viziune aparte asupra
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
ne oferi o biobibliografie precisă. Transcriem un fragment, pentru a pune datele respective la dispoziția cititorilor care nu-și pot procura cartea: "Scriitoarea s-a născut la 9 septembrie 1943 și a murit la 10 octombrie 1887, în urma unei pancreatite acute. Absolventă a Facultății de Filologie din București, în 1966, este redactor la Radiodifuziune și apoi la ziarul Munca; a fost redactor colaborator o vreme la revista Argeș, iar din numărul al cincilea, la recent înființata Românie literară, în 1968; numele
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
de iubire, înțelepciune, provocare și cedare, de tatonare, de relație plurivalentă între un bărbat și o femeie. Făcut destul de schematic și șablonard, Petruchio interpretat de Marian Râlea este mai degrabă un zăpăcit, grosier ce-și exprimă masculinitatea doar prin forța acutelor glasului. Acest Petruchio nu este duplicitar, nu-și marchează strategia diferită față de Catarina și cea în demonstrația față de cetățenii orașului, nu este șugubăț, nu merge, cu alte cuvinte, pe mai multe registre de joc și joacă. Confruntarea cu Catarina se
Dresura de scorpie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17025_a_18350]
-
împreună, dar și să știi fără putință de tăgadă sau speranță că nu vei mai fi niciodată așa. Instantaneul despărțirii e tragic pentru că el ne plasează cumva într-o poziție incomodă, într-o falie a propriei noastre existențe, unde sîntem acut conștienți de trecut, de ceea ce a fost, și deopotrivă respinși de viitor. La limită, despărțirea e moarte. De aceea eroii din prim planul romanului lui Rasputin sînt bătrîni, inși pentru care viața se află inevitabil în trecut și pentru care
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
s-a asamblat, doctrinar, mișcării legionare, prin elogiul dictaturii, blamul aruncat democrației și prin xenofobie antimaghiară și antisemită. Un întreg capitol, cel de al patrulea, din cartea din 1936, este dedicat așa-numitului "colectivism național", unde antisemitismul e o prezență acută. Paragraful din cartea d-nei Marta Petreu "Cioran și ideologia legionară" e, din toate punctele de vedere, edificator. De aceea, tocmai, menționa el într-o scrisoare către Eliade din decembrie 1937 că "Garda de Fier este ultima șansă a României." Apoi
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
Cartea lui Ioan Es. Pop Pantelimon 113 bis oferă o imagine a orașului București, o viziune personală, transfigurată a unuia dintre cartierele lui, conceput ca un spațiu-enclavă, generator de himere și obsesii. Experiențele din bas-fond-uri se îngemănează cu un simț acut al religiosului. Dimensiunea de jos ascunde și destupă o dimensiune siderată, a lumii de sus. Poetul pare fixat între bordúrile unei pasarele, ca între două experiențe-limită. "pe vremea cînd era spurcată de alcooluri, înfășată în haine sărace și umilită de
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
O evidență, în sfîrșit, una autentică: goliciunea noastră în mașina care, după pasarelă, gonește pe străzile cunoscute. Dar cine știe de această goliciune?" Așadar o discretă călătorie inițiatică. Obosit de forme și de culori - nu întîmplător ele capătă ascuțișuri, intensități acute, paroxistice, virînd frecvent spre grotescul expresionist -, Val Gheorghiu încearcă a le depăși, aspirînd spre o altă lume - de vis, de pură închipuire? - ori chiar deschisă mîntuitor în însăși carnația realului, ca o despicare de nori prin care țîșnește, orbitor și
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
de ce Balzac nu vorbea despre artă, Flaubert explică greșit motivul, însă marele om dă cheia rezervei sale dacă nu mă înșel în Une fille d'Eve. Ceva spun și frații Goncourt, dacă nu mă înșel în La Faustin". Observațiile autoanalitice acute, moralmente pozitive în subtilitatea lor ("Pentru mine maturitatea este o reducere la esență, o simplificare, o debarasare de inutil, regimul strict al necesității"), alternează cu consemnarea unor momente de descurajare: În fine, de două zile încoace îmi sînt suspect de
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
ci torențial, având în vedere contextul. Nu m-aș mira deloc dacă, într-o bună zi, Fănuș Neagu, pe care-l îndrăgesc de atât timp, ar întâlni-o, întâmplător, pe Luminița Marcu, tânăra de o franchețe și de o inteligență acute, hiper-cultivată, bine educată și care, în anii următori, cine știe, ar ajunge une grande dame de salon littéraire; nu m-aș mira, repet, dacă "bubuitorul" prozator al Brăilei, cu bărbăția și cavalerismul lui, o clipă uitat, nu se va apleca
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
Humanitas, București, 2000, 388 pagini. Românii deceniului 10 Se simțea de multă vreme lipsa unei sinteze în date și statistici a României postdecembriste. Cu atât mai mult cu cât există, după 12 ani, o predispoziție generală la bilanț și sentimentul acut al încheierii unui ciclu istoric. O dată cu Românografia, Emilian M. Dobrescu remediază într-o măsură suficientă un asemenea neajuns. Este vorba despre recuperarea memoriei ultimilor ani, atât de coruptă în fond de refulări selective și de o refugiere colectivă în fantasmă
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
puterea în Senatul României, se întoarce la temele ceaușismului, comparîndu-le, nesăbuit, cu temele democrației și ale actualei puteri, mă tem că publicul nu numai că nu pricepe nimic, dar efectul imediat ar putea fi acela că, discutînd demagogic despre problemele acute de azi ale oamenilor obișnuiți, Adrian Păunescu se străduiește fără să știe (?) pentru sporirea voturilor PRM, partidul care își bate joc demagogic de speranțele alegătorilor, pendulînd între nostalgiile după ceușism și promisiuni justițiare de factură fascistă. ProTV-ul, care a
Credibilitatea Puterii și presa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15835_a_17160]
-
și diferențiate. Frecvența aparițiilor nu pare totuși să producă o ștergere a conotațiilor stilistice și sociolingvistice ale acestor forme: apariția lor într-un text de tip cult sau folosirea în situații de comunicare formală șochează, produce reacții uneori surprinzător de acute. Cu excepția, mai de mult remarcată, a formei feminine cu valoare neutră asta, acceptată și în alte registre cînd e cuprinsă în expresii și îmbinări relativ stabile ("Asta e situația", "Asta e tot" etc.), celelalte continuă să fie puternic marcate. Utilizarea
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
prezentului", ceea ce nu e nici pe departe, așa cum lasă să se înțeleagă, singura receptare îndreptățită. Este, iarăși, una dintre ele, față de care destui teoreticieni de prestigiu au rezerve serioase. Dar tonul expunerii lui Marin Mincu are din păcate mereu note acute, imperative, definitive care nu stau bine unui text de azi și-i dau o aromă desuetă, de nostalgie științifică apusă. Chiar dacă nu crede în diacronie, autorul caută, ca mai demult Laurențiu Ulici, generația și promoțiile ei. Dar dacă Laurențiu Ulici
Teorie, critică, poezie - aceleași by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15868_a_17193]
-
air enfin respirable". (p. 131) Alex. Paleologu deconspiră cu multă răbdare și, mai ales, cu eleganță câteva prejudecăți cu privire la Est, "un monde ignoré par le lecteur auquel je m'adresse". Conflictele rasiale, xenofobia, țiganii, antisemitismul sunt probleme cel puțin la fel de acute și în restul Europei. Citite în Franța, aceste eseuri vor fi considerate radicale și puse în rând cu cele semnate de Lucian Boia, Vladimir Tismăneanu sau Françoise Thom. De ce crede Alex. Paleologu că Occidentul este la Est? "L'Occident ne
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]