1,864 matches
-
unor afirmații doctrinale pentru care se cerea aprobarea lui Nestorie. Acesta, ca orice alt reprezentant al cristologiei antiohiene; nu le-ar fi putut accepta niciodată; însă, în acest mod, mișcarea abilă a lui Chiril îl punea automat în postura de acuzat. Antiohienii au deschis în sfîrșit ochii și i-au luat apărarea lui Nestorie, dar era prea tîrziu. Atît delegația orientală, condusă de Ioan de Antiohia, cît și legații papei întîrziau să ajungă la Efes; cînd Chiril a fost sigur că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1979-1981; Fântâna cu patru adevăruri, București, 1980; Cum o vezi cu ochii verzi, București, 1982; Mireasmă și suspin, Cluj-Napoca, 1985; Marea năpârlire, Cluj-Napoca, 1996; Legați-vă centurile de siguranță, îngr. Maria Vaida-Voevod, introd. Mircea Vaida-Voevod, Cluj-Napoca, 2003. Traduceri: Friedrich Dürrenmatt, Acuzatul, București, 1990, Violul, Cluj-Napoca, 1990; Agatha Christie, Cursa de șoareci, București, 1990. Repere bibliografice: Ion Vitner, Prozatori contemporani, II, București, 1962, 313-323, 381; Silvian Iosifescu, Artă și arte, București, 1965, 108-112; Mihai Novicov, Literatura și viața, București, 1965, 65-74; Ardeleanu
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]
-
mult registrul propagandistic. Fără îndoială, nu există, până la Jenks, o luare de poziție explicită și radical polemică referitoare la lucrarea cercetătorului german. Aceasta însă nu înseamnă că toate numele citate de Jenks pot fi trimise într‑o imaginară boxă a „acuzaților”. În 1901, M. Friedländer publică Der Antichrist, în care folosește abundent literatura apocaliptică intertestamentară, compensând în acest sens una dintre lacunele - scuzabile, după cum am văzut - ale cărții lui Bousset. Cu toate acestea, „problema Anticristului” este secundară pentru Friedländer. Intenția sa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pre toți munții Praovei, 2 zile și 2 nopți”, stimulatu-de „târgoviștenii și toți plăiașii Ialomiții” trimiși de Mihnea al III-lea Radu), dar posedă totodată mijloacele cu care să-și apropie victoria atunci când înfruntarea se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fapt care o determină pe femeie să îl denunțe împăratului ca pe un răufăcător. Neputându-se apăra, fiul e condamnat la moarte, dar filosofii intervin, încercând, prin povestiri moralizatoare, să dovedească viclenia și răutatea femeilor, pentru a demonstra, indirect, nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și dovedi vinovăția femeii. Aceasta e pedepsită, iar înțelepciunea, dreptatea și binele triumfă într-un final sărbătoresc. Principala
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
București, 1921; Nevestele domnului Pleșu, București, 1921; Stăpâna, București, 1926; Greșeala lui Dumnezeu, București, 1929; Jucării sfărâmate, București, 1932; Scrieri literare, îngr. și pref. Stelian Cincă, Craiova, 1986. Traduceri: Théophile Gautier, Moartea înamorată, București, 1912; Al. Dumas-fiul, Procesul Clémenceau. Memoriile acuzatului, București, 1921; Émile Zola, Pentru o noapte de iubire, București, 1921; Galopin Arnould, Învierea lui Edgar Pipe, București, 1933. Repere biblografice: Chendi, Pagini, 460-463; E. Lovinescu, Epiloguri literare, București, 1919, 86-93; Lovinescu, Critice, IV, 32-35; Rebreanu, Opere, XIV, 7-8; Perpessicius
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
medici rurali, profesori săraci, studenți, meseriași, unii marcați de lovituri ale sorții. Cineva, externat, află că rămăsese între timp văduv, soția murindu-i într-un accident de circulație; un profesor este exclus din învățământ, ca urmare a unei depoziții favorabile acuzatului într-un proces politic; convocat la Securitate pentru a da o declarație, un elev nu își revine din traumă nici după treizeci de ani ș.a.m.d. Componenta principală a romanului Până la capăt e biografia unui intelectual sărac, Iuliu Zemeș
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
lipsiți de încredere în ei, frustrați, furioși, revendicativi, opoziționiști, uneori obrăznici, violenți verbal, “tot ce e rău se lipește de ei”, ajung “oaia neagră “a clasei, a școlii, chiar și când nu sunt ei implicați într-un conflict sunt primii acuzați, măcar ca personaje negative să se vorbească despre ei dacă nu au reușit ca personaje pozitive. Acest comportament este semn al unei mari dureri sufletești. Când suspectați astfel de comportamente că ar fi cauzate de ADHD, îndrumați părinții către medic
CREŞTEREA ŞI EDUCAREA COPILULUI CU ADHD STUDIU DE CAZ. In: Arta de a fi părinte by Daniela Diaconescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1397]
-
împreună cu familiile lor. Securitatea a evitat să ia măsuri mai drastice, tocmai pentru a nu face vizibilă solidaritatea studenților (intelectuali) cu muncitorii. Procesul Deși fuseseră cercetate și anchetate 183 de persoane în legătură cu revolta brașoveană, la proces sunt prezenți 61 de acuzați (dintre care 53 de la IABv), care primesc aceleași încadrări ca și minerii din 1977: ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice; ei primesc condamnări ceva mai mici decât greviștii din Valea Jiului, între 6 luni și 3 ani închisoare, fără
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sunt învinuit. Avocatul, destul de timorat, mi-a răspuns: „Eu nu sunt aici ca să te apăr, ci ca să te acuz”. I-am întors spatele și n-am vrut să mai discut cu el. A doua zi a început procesul. În boxa acuzaților ne aflam cinci persoane. Nu-l cunoșteam decât pe un student din anul I de la Medicină, ceilalți îmi erau necunoscuți. Rechizitoriul procurorului ne-a acuzat că noi, cei de față, am alcătuit o organizație contrarevoluționară și am uneltit împotriva statului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1958), încearcă reconstituirea unor aspecte ale societății românești de la sfârșitul anilor ’30, în special activitatea clandestină a comuniștilor și reprimarea acesteia de oficialitățile vremii. Piesa se încheie cu procesul unui grup de comuniști, eveniment înfățișat ca o adevărată apoteoză a acuzaților care se transformă în acuzatori, vituperând energic rânduielile social-politice din epocă și prevestind răsturnări politice viitoare. „Drama” e un exemplu flagrant de artă explicit „angajată”, conformânde-se prin schematism și „mesaj” tezismului ideologic al momentului. Extrem de modeste valoric, prestațiile - târzii - ale
MORARU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288249_a_289578]
-
se împacă foarte bine cu individualitatea, fără prezența căreia forțele impulsive ar putea să izbucnească”. Critica cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi Partidului Național Țărănesc și lui Iuliu Maniu, transformat din victimă într-un personaj odios (Acuzatul Iuliu Maniu). Bruscă este și trecerea de la „apărarea instituției monarhice”, înscrisă în programul partidului care tutela publicația, la condamnarea ei. Chiar desființarea N. va fi motivată de director ca o acțiune benevolă, menită să faciliteze unitatea „masei muncitoare”. În ciuda acestor
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
determinat intrarea României în război, în 1941, deci «crimă de război»”. La procesul care a avut loc în martie 1954, proces fără martori ai acuzării și fără apărători, s-a afirmat că „în timpul războiului, după ce s-a întors din Germania, acuzatul Ovidiu Papadima a continuat să publice articole în «Universul» și în «Revista Fundațiilor Regale» prin care a preamărit fascismul și pe Octavian Goga”. „Câte vorbe, atâtea falsuri”, precizează P. Este condamnat la patru ani de temniță grea, făcuți la Jilava
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
unui procuror”. Atât dramaturgia, cât și proza lui P. sunt circumscrise în două arii: istoria națională și adaptarea literară a bogatei experiențe de procuror a autorului. Astfel, piesa într-un act Stejarul (1968) urmărește evocarea (reluată peste unsprezece ani în Acuzatul Gheorghe Șincai) unor episoade semnificative din viața cărturarului transilvănean: conflictul cu autoritățile, plecarea la Viena, detenția, perioada petrecută în castelul contelui Wass, moartea. Personajele suferă de schematismul tributar dogmatismului epocii în care au fost concepute, textul abuzând de poncife. De
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
ralității celor din jur, pot săvârși fapte necugetate. Naratorul-procuror nu se grăbește să-și acuze personajele, mizând îndeobște pe „recuperarea” eroilor săi și fiind interesat de meditația asupra justeții legii în raport cu vinovăția reală a indivizilor. SCRIERI: Stejarul, Brașov, 1968; ed. (Acuzatul Gheorghe Șincai), București, 1979; File din activitatea și lupta comuniștilor brașoveni (în colaborare cu Mircea Băltescu), Brașov, 1971; Sala de așteptare, Brașov, 1971; Complot la Sarmizegetusa, București, 1973; Sala de așteptare, București, 1974; Prețul omeniei, Brașov, 1976; Testament cu illustrate
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
vocație, nici un episcop nu s-a întors spășit „la rugăciune și post” în mănăstire. După modelul politicienilor compromiși, ierarhii depun contestații, refuză confruntarea deschisă, se bâlbâie lamentabil și amestecă sistematic planurile. Unul dintre artificiile silogistice cel mai frecvent invocate de acuzați este apelul la efectele vindecătoare ale sacramentului „spovedaniei”. Se uită desigur faptul că Biserica timpurie a cunoscut mărturisirea publică („în adunare”, Didahia 4, 14) și că, dintotdeauna, „pricinile de sminteală” au fost mai aspru cântărite decât păcatele comise în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
amnistia mai mult sau mai puțin tacită și amnezia au fost preferate „lustrației” (principiul avea să fie redescoperit în 1989 de disidenții est-europeni, cu efecte practice foarte diverse), cu excepția proceselor pentru crime de război, în parte spectacole justițiare cu destui acuzați oarecum arbitrari, mai mult decât acte sistematice de justiție. RFG, Germania prosperă și democratică - pentru a da exemplul cel mai șocant -, nu poate fi imaginată fără contribuția tehnocraților care serviseră, mai mult sau mai puțin zelos, dar până în eșalonul superior
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Pitești și Gherla și extinsă la Târgșor, Târgu Ocna și în coloniile de muncă Peninsula și Poarta Albă, urma să fie extinsă și în alte penitenciare, dacă vigilența organelor de stat nu ar fi descoperit-o. În ceea ce privește activitatea individuală a acuzaților, despre Eugen Țurcanu se spune că s-a încadrat în mișcarea legionară din 1940 și a activat în Frățiile de Cruce (FDC) Câmpulung până în martie 1944, când s-a refugiat din Moldova, deși a revenit acasă în 1945, ajungând chiar
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
a fost dată la București de către Tribunalul Militar pentru Unitățile MAI, prin completul de judecată format din general-maior Alexandru Petrescu, locotenent-colonel Gheorghe Eftimie, asesorii maior Teodor Vlase și căpitan Gheorghe Alexandru 1. În unanimitate, s-a hotărât că douăzeci dintre acuzați sunt vinovați și au fost condamnați la moarte, plus confiscarea averii personale pentru crima de acte de teroare în grup și crima de acte de pregătire la crima de uneltire contra securității interne a RPR. Separat, Zbranca a fost condamnat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Romanescu, Pop, Popovici, Zbranca, Voin, Cerbu, Gheorghe Popescu, Ionescu, Juberian, Livinschi, Păvăloaie și Sobolevschi. Vasile Pușcașu a făcut recurs, care i-a fost respins pe 20 iunie 1955, astfel că a fost și el executat pe 22 iunie 1955. Singurii acuzați care nu au fost împușcați au fost Alexandru Popa, Octavian Voinea, Aristotel Popescu, Pafnutie Pătrășcanu și Dan Dumitrescu. Recursul acestora a fost respins (dosarul 461/1957, decizia nr. 468 a Tribunalului Suprem al RPR, Colegiul Militar) pe 31 august 19571
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
bătut între ei, dar Pangrate a acuzat că intervenția s-a făcut pentru agresori; prin urmare, administrația cunoștea și susținea acțiunea. Studenții au fost reprezentați mai întâi de Tomuța și Barbă, care au fost întrebați numai dacă îi cunosc pe acuzați. Titi Stoica, primul dintre cei care trecuseră și prin Târgșor, a făcut un scurt rechizitoriu partidului, comunismului și URSS-ului, dar a fost scos din sală înainte de a termina. Maxim a fost întrebat și el pe care dintre acuzați îi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lui Juberian: „Să văd acum pe unde scoateți cămașa?”, însă acesta i-a răspuns că totul e o formalitate. Voinea nu a înțeles situația și i-a adus aminte lui Juberian de procesele comuniste sovietice ale lui Buharin ori Zinoviev. Acuzații au fost anunțați de la început că vor fi judecați în baza Decretului 199/1950, care prevedea pedepse de la 5 ani de detenție la moarte, și că pedepsele vor depinde de atitudinea din timpul procesului, sugerându-le că, dacă vor susține
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
depinde de atitudinea din timpul procesului, sugerându-le că, dacă vor susține varianta Securității, vor beneficia de clemență. Înainte de a începe procedura de judecată, Voinea s-a ridicat în picioare și i-a cerut președintelui să fie scos din boxa acuzaților și să fie chemat ca martor al acuzării. Martorii au fost de două tipuri: cei care erau instruiți să susțină varianta Securității și cei care relatau doar scenele de tortură. Fiecare inculpat avea cel puțin doi martori împotriva sa. Părintele
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
îngrozitor”. Voinea pretinde că Țurcanu a refuzat și în anchetă, și în proces să spună că a susținut o activitate legionară, clamând în schimb că a avut o misiune istorică de îndeplinit pentru Partidul Comunist. Procurorul a încheiat spunând că acuzații nu sunt oameni, că e prima oară când se întâmplă așa ceva în istoria omenirii și a penitenciarelor și că toți acuzații trebuie condamnați la moarte. În cuvântul final, Voinea l-a acuzat pe Țurcanu și a susținut că este o
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
decât atât, el a susținut în timpul anchetării sale că a încercat să oprească torturile, dar a fost „sfătuit” de ofițerii politici să nu se amestece. Rolul acestui proces este greu de intuit. Întrucât nu a fost un proces public, iar acuzații au avut mai degrabă roluri periferice în organizarea și punerea în scenă a crimelor, pare să fie vorba doar despre răfuieli politice și inventarea de țapi ispășitori. Nu există prea multe mențiuni despre destinul ulterior al celor cinci, deși se
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]