666 matches
-
nămolul corupției, al tarelor noastre naționale. Ar fi putut. Nici până astăzi nu s-a făcut dreptate În cazul său. Regimul Iliescu, concrescent din regimul Ceaușescu, n-a pedepsit pe vinovați, cu toate eforturile părinților lui Malin, cu toate dezvăluirile acuzatoare din Monitorul, din alte ziare! Asasinii lui Malin se află printre noi, mănâncă la masa noastră, iar noi nu le vedem mâinile pline de sânge. Regimul Iliescu Îi ocrotește. Pământul Îi rabdă. Noi Îi răbdam”. În ziarul ,,România Liberă”, sub
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
noi, mulții, nu suntem marile personalități ale tranziției. Aproape de noi, cu picioarele mai temeinic Înfipte În pământ, Îl văd pe Valeriu Stancu de la „Cronică”, revista de suflet a lui Malin Alexandru Tăcu, care notează fără menajamente, cu sarcasm dar și acuzator: LA RAISON DU PLUS FORT... Ce consistentă doză de aleatoriu, cât subiectivism, câte nedreptăți, câte erori (comise În mare parte cu bună știință!) și câtă suferință ascunde În ea justiția umană. N-am Încercat niciodată să găsesc o definiție a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și eu care credeam că exilul e preferabil unei condamnări la moarte, o întrerupe candid soțul. Abandonează aerul binevoitor. — Despre cine e vorba? întreabă autoritar. Tonul e acuzator. Livia îi scrutează trăsăturile cu atenție. Nu-și poate da seama ce gânduri are, într-atât se schimbă pe chipul lui semnele de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippinei, care și-a încleștat dinții pe unul din cerceii ei din perle încrustate în aur șlefuit. Antonia încearcă zadarnic să le despartă, în timp ce Domitia își aranjează bombănind hainele în dezordine. — E țicnită! strigă de îndată ce o vede pe Vipsania. Îndreaptă acuzator degetul spre Agrippina. — Da’ potoliți-vă odată! țipă și Vipsania. Ce v-a apucat? Bătăușele sunt în sfârșit despărțite. Lepida are pe obraz o mândrețe de urmă roșiatică, dar care începe să bată spre vinețiu; totuși, vân tură victorioasă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce dacă m-am dus? i-o întoarce cu dispreț Agrippina. Face un pas amenințător spre Aemilia Lepida, însă Vipsania și Antonia o încadrează din ambele părți. — M-am dus fiindcă vreau binele tatălui copiilor mei, ridică ea atunci tonul acuzator, în timp ce tu i-ai cerut să facă farmece să-ți moară bărbatul... Nu-i adevărat! strigă Aemilia. Dacă nu-i adevărat, atunci de ce țipi și te ostenești să negi? întreabă cu un calm suveran Agrippina. O arată cu degetul întins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Vittelius, procuratorul imperial. Luptătorul căzut se răsucește pe spate și, instinctiv, ridică palma stângă, pentru a i se cruța viața. Ar fi trebuit să arunce plasa peste mine, murmură încurcat primul. — N-am crezut că mânuiești un gladius adevărat, spune acuzator cel de la pământ. Fără să se ridice, sărută cu evlavie mâna de bronz ce-i atârnă legată cu un șnur în jurul gâtului. — Panthea mi-a salvat încă o dată viața. Glasul îi tremură un pic de emoția prin care a trecut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge un deget acuzator în pieptul lui Publius Maximus: — Și pentru asta a plătit. Marcia Medullina s-a abținut până acum. Izbucnește acră: — Nu pentru asta a plătit. Știi prea bine, nu te mai preface. Scoate-ți masca ipocriziei de pe față, dacă din cauza ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să se eschiveze și nu-și ridică privirile din pământ și de la perechea de cioturi grotești, lăsate acuzator la vederea lumii. Îmi amintesc cum mi-ai furat vasul și mi-ai strigat să fug după tine, ca să mi-l iau înapoi. Pran vrea să spună ceva. — Cum am mai râs atunci, continuă cerșetorul. Pran încuviințează. I se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
treacăt; însă el nu îndrăzni s-o privească. Era o făptură albă. Se gândi imediat că familia Gavin nu avea cum să nu observe. Dar ei nu spuseră nimic. Copila era mereu presentă, jucându-se în mizerie, bătând din palme. Acuzator. Văzuse sate lângă plantațiile de ceai, unde familii întregi de corcituri se aliniau să vadă cum treceau misionarii. Băieți și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
S-a terminat. De data asta pentru totdeauna. Forța căsniciei e dură, amice. Forța să fie cu tine, că-i sigur ca dracu că pizda nosă rămână cu tine. Însă tu ești norocos Robbo, spune el, pe un ton aproape acuzator. — O da, io și Carole. Păi, ea-i o persoană deosebită. Nu-i nici o Îndoială În privința asta. În seara asta am friptură de vită pe meniu! Și mai și gătește! zice Hurley. Există ceva la care să nu fie talentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Astai treaba mea, zice ea. Vaca și-a recăpătat repede stăpânirea de sine. Un caz chiar nasol, dar ce păpușică pizdoasă Îi. Se uită pătrunzător la mine. — S sigură că te știu de undeva... spune ea pe un ton aproape acuzator. — O să mă știincurând șastea nus vorben vânt. O să fim cu ochii pe voi Estelle, pe tine și pe prietenu tău. — Nui prietenu meu, se răstește ea. — Spercă nu pentru binele tău. Hai, dutenapoi la magazin, Îi fac io semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ca curu. E absolut de pomană, o totală pierdere de vreme. Se lasă Întunericul și nu mai avem șanse. Eu din greșeală calc intenționat pe coada câinelui, iar puțoiu scoate un chelălăit urmat de un șir de scheunături gâfâite și acuzatoare. — Fii atent la câine! Ești ok băiete? gungurește Hector. Claire Îmi aruncă o privire dezaprobatoare. O să și-o tragă ea nici vorbă. La limită am timp de una mică pe bancheta din spate a Volvo-ului. Îi propun asta, dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sprijinindu-vă de stâlpii vechiului pod acolo lângă râu. Era Întuneric și liniște, un miros dulceag se ridica dinspre râu pe când tu executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe când tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sârmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
faxul trimis de-o blondină pe-o citație la circ“), poetul își ia distanța necesară față de propria generație. Unghiul care îi permite această mișcare este unul etic, opus amoralismului estetic. În poemul goiul ales, Decuble iese în mod voluntar și acuzator de sub pulpana generaționistă: „generația mea n-a mâncat holocaust pe pâine/nu știe ce-a fost la bug la odessa la iași/dar generația mea vrea să scrie frumos/vrea poezie și proză cum vrea alcool și tutun/bulbuleatăr haș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
o poveste destul de complicată. Nu ți se va întâmplă însă nimic, vei fi tot timpul supravegheată din umbră de oamenii lui tata. Ea tace. - Ei, ăsta să-mi fie învățătură de viață, să mai fac reviste și altele... Îl privește acuzator. - Dacă mi se va întâmpla ceva, mă iei tu de nevasta? - Ne străduim să nu facem greșeli prostești. - Poate viața noastră este o permanentă greșeală. Am greșit chiar că ne-am născut... Mai ales eu. - Un motiv în plus să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și iepurași de pluș, ce faci, o întreb pe un ton plin de reproș, este deja opt fără un sfert, iar ea izbucnește în lacrimi, nu vreau să merg la școală, nu mă simt bine. Ochii ei îmi aruncă priviri acuzatoare, văzând cum inima mea se înăsprește dinaintea ei, contractându-se ca o piatră, cum pumnul ezitării mă lipește de zid. Hohote de plâns violente îi cuceresc una câte una toate buclele părului, iar eu strig, de ce îmi îngreunezi și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mă vadă în timp ce o privesc alergând, trupul îi este încordat, făcut parcă dintr-o singură bucată, nu ca al meu, membre și organe, fiecare dintre ele fiind parcă un trup independent. Am pierdut răsăritul, spun eu pe un ton acuzator, iar ea zâmbește cerându-și scuze, încă respiră cu dificultate din pricina alergării, nu îți face griji, este momentul cel mai bun. Dar în clipa în care se ivește pe deasupra acoperișurilor, soarele este în plină putere, este imposibil să vezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă însănătoșesc, trebuie să ies puțin, dar eu deja știu, dacă acum am fi șezut la masă și am fi mâncat prânzul pregătit de el, ar fi ignorat complet apelul lui Avnar, și Noga știe asta, așa că mă privește acuzator și îmi spune, îmi este foame, hai să mergem să mâncăm ceva în oraș. Mergeți voi, refuză el, eu vreau să mă odihnesc, dar eu scrâșnesc, dacă ai putere să pleci în Neghev, poți veni și cu noi până la restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
victorios, este atât de mică, eu îmi las capul în jos, cât de ușor îi este să facă asta, de vreme ce nu este de datoria lui, toată împotrivirea lui se risipise, este încă micuță, încă nu are în ochi privirea aceea acuzatoare, nu trebuie să fugi de privirea ei la capătul lumii, este evident faptul că numai cu un bărbat străin poți face dragoste cu ușurință, este evident faptul că numai un copil străin poți crește cu ușurință, dar ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cealaltă parte a mesei. Reacția ei îl indispuse pe comandantul secund. ― Regret că sinteticii îți inspiră o asemenea repulsie, Ripley. Ea nu-l luă în seamă și-l fulgeră cu privirea pe Burke înainte de a-i arunca pe un ton acuzator: ― Nu mi-ați spus că va fi un android la bord! De ce? N-are rost să mă minți, Carter. I-am văzut tatuajul, la dușuri. Burke părea încurcat. ― Ei, da, mărturisesc că nu mi-a trecut prin cap. Dar de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
simulate. ― Și câte de luptă? se interesă Vasquez. Gorman voia să pară indiferent. ― Păi... două. Trei cu ăsta. Vasquez și Drake schimbară priviri cu înțeles. Comentariile erau inutile. Expresile lor erau destul de elocvente. Ripley îi adresă lui Burke o uitătură acuzatoare, acesta răspunse printr-o ridicare de sprâncene, ce putea însemna: Eu sunt civil. Nu eu numesc pe ofițerii pentru misiunile militare. Ceea ce era un argument jalnic în apărarea lui. La ce bun să mai discute? Se apropiau de Acheron și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
m-au trecut fiorii. În prima clipă, am crezut că mă va desființa, pentru că - mi-am dat seama rapid - evenimentele se petrecuseră exact așa cum ne-am dorit noi, nu cum ordonase Tudor Postelnicu. Apoi, cu o voce neutră, deloc acuzatoare, șeful m-a pus în temă cu ceea ce se întâmplase după plecarea mea de la Iași: primind dosarul, șeful procuraturii militare l-a repartizat unui subaltern, căruia i-a ordonat să-l trimită imediat la Tribunalul Militar Iași, cu solicitarea de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
că nici nu-și va aduce aminte despre ce era vorba. Niște chestii prostești la care se gândea înainte să aibă atacul. Știu că e un clișeu, dar mintea chiar îți poate juca feste. Părea că se uită la cineva. Acuzator. Sebastian se holbă la mine. — La cine? Nu știu. Nu mi-am dat seama. La cineva din cameră. — Dar nu e posibil. Trebuie că avea halucinații. Poate că avea dreptate, dar eu nu credeam asta. Totuși, nu avea nici un rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Este tehnica de manipulare a omisiunii. Există totuși două mențiuni în materiale difuzate la patru zile de la eveniment, ambele negative. 4. titluri, enunțuri și imagini folosite: Cele două mențiuni din articole utilizează un limbaj retoricizat, marcat de termeni depreciativi și acuzatori. Astfel, Traian Băsescu este categorisit ca fiind "corsar", "atentator la ordinea constituțională". Evenimentul este catalogat ca "diversiune" și "mârșăvie", în legătură cu alte evenimente și manifestații periculoase petrecute în București, "mineriadele". Se citează un alt ziar, fără alte probe, și, pe baza
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
înduioșător să vezi că încă mai sunt oameni cu adevărat drăguți pe lumea asta. Sunt foarte, foarte mulțumită. Datorită scrisorii ăsteia aproape simt că am o zi bună. Din mândrie, i-o arăt Lydiei. —Primești multe scrisori? întreabă ea aproape acuzator. —Păi, probabil e a treia sau a patra, îi spun. Așa că nu. Dar a fost frumos din partea lui să scrie, nu-i așa? Adică nu era obligat să o facă. —Ești sigură că nu e vreo rudă de-a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]