5,686 matches
-
celei mai absolute. Moartea, care zâmbise atât de mult și atât de periculos de când ieșise din subterana sa Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de milă, acvilele, o știm bine, sunt obligate să ucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Înghețată, acum nu zâmbește. Din rândurile publicului, bărbații o observaseră cu o curiozitate șovăielnică, femeile cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de milă, acvilele, o știm bine, sunt obligate să ucidă, așa le impune firea lor, dar aceasta pe care o avem aici, În acest moment, poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu neliniște circumspectă, dar ea, ca o acvilă coborând rapid asupra mielului, nu are ochi decât pentru violoncelist. Cu o diferență, totuși. În privirea cesteilalte acvile care și-a prins Întotdeauna victimele e ceva ca un văl subțire de milă, acvilele, o știm bine, sunt obligate să ucidă, așa le impune firea lor, dar aceasta pe care o avem aici, În acest moment, poate că ar prefera, În fața mielului lipsit de apărare, să-și desfacă dintr-odată aripile puternice și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lume, spunând, În sfârșit, tot ceea ce nu spusese până acum, visele retezate, dorințele frustrate, viața, În fine. Ceilalți muzicieni Îl privesc cu uimire, dirijorul cu surprindere și respect, publicul se minunează, freamătă, vălul de milă care Încețoșa privirea ascuțită a acvilei este acum o lacrimă. Solo-ul s-a terminat, orchestra, ca o mare imensă și domoală, avansă și acoperi suav cântul violoncelului, Îl absorbi, Îl amplifică, ca și cum ar fi vrut să-l conducă spre un loc unde muzica s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-un zâmbet flămând, o pereche de aripi negre se desfac dinaintea ochilor mei, se închid și se deschid, iar eu dau din mâini încolo și încoace pentru a le alunga, încă nu am murit, strig eu, ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu spătarele în curbe de liră; iar la mijlocul tăbliei, de grosimea unui braț bărbătesc, a mesei, trona o bombonieră cochetă bleu-ciel, din porțelan de Sèvres, cu capacul supraînălțat protector într-un bumb, pe rotunjimea căruia era pictată în email, o acvilă de munte, cu ambele aripi desfășurate. Lingușitorule... Pe latura din dreapta, o sofa, acoperită cu același gen de tapiserie mătăsoasă și privegheată de o oglindă unicat, înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
2001); Lupul Alb (Sfârșitul domniei lui Vasile Lupu) - roman (2002); Sub sabia cu straja-n cruce I (Cetatea lui Duma Negru) roman (2003); Hanul răzeșilor - roman (2004); Sub sabia cu straja-n cruce II (Bătălia de la Valea Albă - roman (2004); Acvila neagră (Nunta domniței Olena) -roman (2006); Taina stejarului - roman (2006); Monografia Mânăstirii Bujoreni (2007); Osândă și izbândă (Viața voievodului martir Miron Barnovschi) - roman (2007); Sub sabia cu straja-n cruce III (Bătălia din Codrii Cozminului) Războiul de 13 ani - roman
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
Scufundarea vasului german este ocazia de a lua în stăpânire comorile căutate și de Corto. Odată scoase la lumină, ele vor alimenta proiectul revoluționar al luptei care se duce oriunde impe riile oprimă rasa africană. Din acest punct al prăbușirii acvilei germane, ambiguitatea celor două preotese devine evidentă. Încărcate de o senzualitate care îl domină și pe marinarul cu cercel în ureche, ele sunt spiritele ce acționează, calculat, în numele și sub flamura unei revoluții. Corto Maltese este un pion pe această
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În timp ce două florete Îi străpungeau picioarele și ieșeau În afară simetric, prin gheare. Pasărea se balansa ușor, iar cele trei vârfuri indicau pe podea urma pe care-ar fi lăsat-o dacă ar fi atins-o. „Un frumos exemplar de acvilă regală“, zise Salon. „Dar trebuie să mai lucrez la ea vreo câteva zile. Tocmai Îi alegeam ochii“. Și-mi arăta o cutie plină cu cornee și pupile de sticlă, ca și cum călăul sfintei Lucia ar fi strâns toate relicvele carierei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dar nici pomeneală, semnalul ce trebuia așteptat era altul: fă conjecturi, lucrează, sapă, sapă, cârtiță bătrână... O mașină de cusut (ce altceva putea fi, din acelea cărora li se făcea reclamă prin ilustrații, Împreună cu pilula pentru creșterea sânilor, și cu acvila aceea mare care zboară printre munți ținând În gheare aperitivul amărui, băutură regenerantă, Robur le Conquerant, R-C), dar dacă o acționezi, face să se-nvârtă o roată, roata un inel, inelul... ce face, cine ascultă inelul? Cartonașul glăsuia: „Curenții induși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
i le-a oferit Gailei, spunându-i de unde erau. Un nor a trecut dintr-odată pe chipul prietenei mele, și m-am simțit dator să intervin: - Nu fii geloasă Gaila; regina seamănă cu tine așa cum este o găină față de o acvilă. Gaila nu a râs, a deschis pachetul și, privind rochia de purpură brodată, s-a întunecat și mai tare. Ținând-o ca și cum ar fi fost un șarpe, i-a întins tunica lui Rotari. - Nu o vreau. Acesta este un veșmânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oriunde s-ar afla locul de tihnă al sufletelor, te vom aștepta împreună. După aceste cuvinte, s-a prăbușit în încremenirea morții ce căutase să-l surprindă cel puțin de trei ori înainte de a izbuti. S-a luptat precum o acvilă care nu mai poate să zboare, bâjbâind în gol cu mâinile ca să aibă din nou aer, chinuindu-mi brațele întinse spre el și pe care mi le însângerase. În cele din urmă, și-a dat sufletul. Era ora a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
târziu, când ies cu tava pe terasă, Trish și Melissa sunt bine instalate pe scaune sub o umbrelă, împreună cu Eddie. — Ai făcut cunoștință cu Melissa, da ? spune acesta când așez tava pe o masă de fier forjat. Mica noastră stea ? Acvila noastră juridică ? — Da, am făcut. Cafeaua ta, adaug, întinzându-i ceașca Melissei. Așa cum ai vrut. — Melissa trece printr-o perioadă foarte grea, spune Eddie. De noi depinde să-i ușurăm puțin viața. — Nici nu vă imaginați ce presiune e, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
după altul, de la cel mai banal până la cel mai de preț, o adevărată comoară pentru colecționarul cel mai exigent. Se întinse pe creangă și privi în sus. Uneori, coborau și de la optzeci de metri, dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele pădurii, nehotărâți în zborul lor bezmetic, ezitând în alegerea florii pe placul lor. Cei mai mulți se iveau pe neașteptate, născuți parcă din pământ, sorbind acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Paul o salută pe Apfia pe care o numește sora noastră care împreună cu Filemon și Archip se afla la conducerea bisericii domestice din Colose, pentru care este scrisă Scrisoarea către Filemon; Paul menționează de două ori cuplul misionar Priscila și Acvila și «biserica ce este în casa lor»”. Atunci când vorbim despre „biserica domestică „ nu vrem să spunem că toate casele creștinilor aveau și rolul de biserică. Numărul lor era reglementat pe baza exigențelor comunității ecleziale. Pentru a înțelege impactul creștinismului cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
literar „femei”). Deoarece termenul „frate” poate să indice și un membru al unui grup determinat de colaboratori misionari (Fil 4,21), se poate presupune că termenul „surioară” se referă la femeile care colaborau în misiune. Deci cuplurile misionare (Priscila și Acvila, Andronic și Iunia) nu erau excepții. Cupluri de acest gen sunt în mod probabil menționate și în Scrisoarea către Romani (Rom 16,15). Când Paul insistă asupra celibatului, ca starea mai bună în vederea activității misionare (1Cor 7,24), exprimă opinia
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cunoscută de antici ca „protecție” de asistență materială și suport moral pe care multe persoane influente l-au oferit comunității sau unor indivizi. Pe acest fond, este ușor să ne imaginăm rolul lui Febe în Cancreea. 3.2 Priscila și Acvila - cuplu colaborator Este recunoscut că practica cuplurilor misionare, în cadrul mișcării misionare creștine, face posibilă egalitatea femeilor și a bărbaților în activitatea misionară. Nu e cu totul sigur că, la început, aceste cupluri misionare au fost constituite ca bărbat și femeie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
ca acela de colaboratoare (Priscila), frate/soră (Apfia), diakonos (Febe) și apostol (Iunia). De obicei îi identifică pe colaboratori cu cei care „trudesc”. Fără a intra în detalii, vom încerca să înfruntăm problematica desfășurată în jurul cuplului de colaboratori Priscila și Acvila. Ei l-au întâlnit pe Paul în anul 50 la Corint și au lucrat cu el timp de un an și jumătate (Fap 18,11-18), ulterior, în timpul celei de-a treia călătorii a lui Paul, alți doi ani și trei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
femeii este bărbatul, și capul lui Cristos este Dumnezeu”) este în mod indubitabil suficient pentru a ne imagina o adunare prezidată de o femeie, chiar dacă era asociată soțului în vederea scopului evanghelizării și responsabilității față de biserica locală, asemenea Priscilei și lui Acvila. Acest fapt arată, probabil, că nu e necesar să facem multe studii pentru a înțelege cine prezida (proistamenos: 1Tes 5,12) reuniunea adunării (1Cor 11,20), când biserica locală se reunea în casa Priscilei. Deoarece adunarea însemna „a fi convocați
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
trebuie să o considerăm ca pe o formă de politețe când Paul și Luca mai întâi o amintesc pe Priscila. Pe de altă parte, activitatea acestui cuplu nu trebuie să ne determine să facem imediat asocieri de idei (de exemplu: Acvila a predicat, în timp ce Priscila a gătit). Aceste asocieri trimit la cuvântul lui Isus și la duhul solidarității bărbatului și a femeii (Mc 19,2-9): un cuplu de soți încearcă în împrejurări extrem de dificile să trăiască într-o solidaritate completă. Priscila
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
predicat, în timp ce Priscila a gătit). Aceste asocieri trimit la cuvântul lui Isus și la duhul solidarității bărbatului și a femeii (Mc 19,2-9): un cuplu de soți încearcă în împrejurări extrem de dificile să trăiască într-o solidaritate completă. Priscila și Acvila nu sunt un cuplu simplu de soți, ci unul care lucrează în scopul răspândirii evangheliei: ei au trăit ca „un singur trup”, câștigându-și traiul asemenea lui Paul, ca producători de corturi (Fap 18,3). 3.3 Apostolatul Iuniei Un
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tot felul de înțelesuri. Uneori era ziua oamenilor-păsări. Unii aduc, dacă te uiți cu atenție, a pasăre. Treceau prin fața lui cocostârci subțiratici și încovoiați, zăgani cu privirile piezișe, gâște legănându-și șoldurile, pelicani cu gușile zvâcnind, botgroși cu nasul turtit, acvile cu nasul coroiat și pinguini înșirându-se. Coltuc privea în sus la mulțimile astea, ca la niște stoluri profilate pe cer. Ba chiar vestind anotimpurile : când berzele și sturzii se înmulțeau, venea primăvara, când mulțimea era o aruncătură de corbi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
puteri magice și am năzuit a le întruchipa în devenirea noastră istorică (reprezentând blazoanele și stemele care ne identifică). România noastră Aparținem unor pământuri care își au începutul în vârful munților, chiar pe pajiștile alpine, unde, pe bolta cerului senin, acvilele se rotesc în cercuri largi. Pajurile țintesc spre stâncile ascuțite, scăldate în soare, pe care se încălzesc vipere încolăcite și stau cățărate capre de munte. Flori de colț ornează steiuri care străpung și rănesc orizontul. Sub rocile lipite pe trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din mâini sceptrul puterii. Bogăția meleagurilor noastre nu putea fi trecută cu vederea la Roma... Era vorba, mai ales, de aurul Apusenilor de care romanii aveau nevoie pentru a-și finanța campanile militare. Astfel, în luptă, sub protecția lui Marte, acvila romană a răpus lupul dacic. Deși înglobate imperiului, ținuturile smulse de la Decebal au continuat să se afle înăuntrul lumii civilizate, dar la marginea ei. Traian a transformat Dacia într-o provincie obișnuită aflată la unul din hotarele îndepărtate ale imperiului
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
campaniilor militare, romanii și-au asumat sarcina cuceririi lor. A fost, însă, un risc foarte bine calculat care a implicat rezolvarea, în prealabil, a problemelor strategice. Soarta Daciei fusese pecetluită cu mult timp înainte de războaiele purtate de Decebal și Traian. Acvila romană se rotea amenințător, țintind de ceva vreme asupra lupului dacic pe care se pregătea să-l răpună. Încorporarea Panoniei și cea a Sciției Minor la imperiu prinseseră de mult teritoriu dac în cleștele roman. Adăpostul Carpaților și protecția lui
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]