7,862 matches
-
uitată pe o urmă de mal. sunt condamnată să trăiesc numai în crize cică așa sunt mai frumoasă ca ieri și ca mâine când voi fi scoarța stejarului uscat de soarele ce s-a așezat la umbră în drum spre adâncul pământului de unde voi fura lumina atingerilor tale ce mă condamnă să te iubesc și nu voi cere grațiere. Referință Bibliografică: Și nu cer grațiere / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de
ŞI NU CER GRAŢIERE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378183_a_379512]
-
de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin gări Un batran ațipit trece mâna prin nori Ploua dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpă nisip pe adâncuri de mari Și pe umbră ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al atâtor iubiri Uit pe umerii lor și acum trandafiri și pe buze le scriu un oftat de cuțit Vin în liniștea mea patru scânduri de pom
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și se ningDin pănuși de porumb mă privesc și se stingochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin găriUn bătrân ațipit trece mâna prin noriPlouă dor sfâșiat din arcuș de vioriCalcă talpă nisip pe adâncuri de măriși pe umbră ce sunt, un oraș osânditla prăpădul tăcut al atâtor iubiriUit pe umerii lor și acum trandafiriși pe buze le scriu un oftat de cuțitVin în liniștea mea patru scânduri de pomDespre viața citesc ochii mei într-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară și pașii nimănui sub tei subțiri... Tăcând frumos, ca rană îi mai simți cu degete de cretă, pește vânt, scriind scrisori cu dangăt de pământ Și tu adormi, să poți să te mai minți ca-n colbul vieții
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
fiecare dată ea primește cu bucurie noi prieteni. Este greu de apreciat o pondere în cadrul acestei publicații, cât este aplecăciune către eseu (Stelian Gombos: ,,Mihai Eminescu în viziunea bisericii - partea întâi’’), sau text filosofic și proză (Lucian Gruia: ,,Biserica din adâncuri’’), gânduri (exprimate de Șeila Suliman), cât este aplecăciune către poezie de foarte bună calitate și din care revista abundă pe deplin (Ioana Greceanu, Miron Țic, Eugen Evu, George Precup, poetul turc Mesut Șenol în prezentarea și traducerea în limba română
LUMINĂ LINĂ / NEW YORK, NR. 2 / 2013 [Corola-blog/BlogPost/93682_a_94974]
-
limba moldovenească, așa cum le-ar plăcea unora să se zică) încă din 31 august, 1989. Poemul „Limba noastră” de Alexe Mateevici (27 martie 1888-24 august, 1917) a devenit Imn Național încă din anul 1994; “Limba noastră-i o comoară/ Din adâncuri înfundată/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată...” . Ce frumos poem a creat tânărul poet Alexie Materiei, care a trăit numai 29 de ani! Așa este - limba este o „comoară” - cel mai important element al existenței unei națiuni. „Mult
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93718_a_95010]
-
comoară. Napoleon Bonaparte Ca și poezia, într-adins, Femeia nu poate fi definită. Ea e un ocean de necuprins, O mare, de un albastru, infinită. E cum nu ne-o putem închipui, E marele ogor, din care, “mirabila sămânță„ Din adâncuri ivește numai copii, Fără tagă, cu o vădită iscusință. E limba română ce ne-nvață, De când ne ținem copăcel, Cuvântul „mamă„ - primu-n viață Și altele..., multe, la fel. E aripa, când prinși de ger, Ne ocrotește cu căldură, Cum Dumnezeu
FEMEIA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377261_a_378590]
-
un timp, ai grijă de trup, el are limbajul său, ca ochii, ca fața, expresia. Ascult o solistă - forță și lumină. De aici începe arta. Eu fug de cuvinte goale - profunzime, adâncime, abis, puah! Omul se uită în sus, în adâncuri se adună mizeria vieții. În trei rânduri am reușit să scriu o sinteză din trei romane citite cu zece ani înainte. Asta m-a salvat de la chinul de a scrie o carte amărâtă de proză. Poezia este cu totul altceva
GÂNDURI DIN JURNAL (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377245_a_378574]
-
zugrăvi alene, Mărgeanul strâns la tine-n păr. Sub el, cărbune ca sprâncene Și buzele cu roș de măr. Pe pielea albă-spumă toată, Puncta-voi rozul de la sfârcuri Și-o umbră unde nu o dată, M-ai dus la tine în adâncuri. Înspre fundal, pictez iubire În tonuri verde de smarald, Desprinse din a ta privire În care vreau iar să mă scald. Și-atunci întreb, de ce se-adună ? De ce deodată îmi sporesc Dureri ce-n inimă-mi răsună Și liniștea îmi
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
agitară speriate, încercară să se bulucească spre uși și ferestre, care, bineînțeles că erau închise și, în vaiete jalnice, se topiră, transformându-se în mirifice boabe sclipitoare de liniște și bucurie. Toți zâmbeau, însă erau nedumeriți și contrariați. Pentru că, în adâncul creierelor lor, îmbâcsite de socoteli și griji, răbufneau ca dintr-un vulcan otrăvit, alte gânduri de pucioasă : „ce a găsit-o p-asta mică să cânte?” „Aha, asta mică vrea și ea să câștige un ban!” „Până și asta mică
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Acoperă-mi inima cu ceva! Scârțâie toamna din crengi ostenite, Copac de flăcări s-a-nălțat... Tu, inimă pustie, Ascultă-mă și lasă-mă să strig: Mi-e frică de-ntâmplare și mi-e frig! DAC-AM STRIGAT CĂ HAITELE NE FURĂ ADÂNCUL, CODRUL, CERUL - STEA CU STEA - ȘI SFÂNTA NOASTRĂ PÂINE DE LA GURĂ, NU-S VINOVAT FAȚĂ DE ȚARA MEA! Iar plopi, în umedul amurg, Doinesc eterna jale. Vreau să-i înțeleg și să-i iubesc. Și George nu mai vine. Despărțirea-i
PARTEA A III-A de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382140_a_383469]
-
zis, lepădarea a tot cugetul potrivnic, adică dragostea nu cugetă nimic potrivnic cuiva. Dragostea după calitate, e asemănarea cu Dumnezeu, pe cât e cu putință muritorilor. Iar după lucrarea, dragostea, e o beție a sufletului. După însușire, dragostea e izvorul credinței, adâncul fără fund al îndelungii-răbdări, oceanul smereniei. FERICIT ESTE CEL ARE FAȚĂ DE DUMNEZEU UN DOR ASEMĂNĂTOR CELUI PE CARE-L ARE ÎNDĂGOSTITUL NEBUN FAȚĂ DE IUBITA LUI” (pag. 425). SFÂNTUL IOAN SCĂRARUL (579, Siria-649, Muntele Sinai), a intrat în mănăstirea din Muntele
PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE, ARTICOL DE PREOT ILIE BUCUR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382180_a_383509]
-
tăcută în odaie într-un auriu molatic Prăbușindu-se mai apoi peste noi Peste mine și foaia de plânset ca o târzie binecuvântare Cu sfiiciune afișez un zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Referință Bibliografică: DIMPREJUR... / Mihaela Mircea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DIMPREJUR... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382204_a_383533]
-
Dumnezeu curat, nefalsifi¬cat, ajutându-i și pe ceilalți să-l cunoască. Apoi este grija de a păstra integritatea unității Bisericii. Pe Nistru voievozii români au construit cetăți care să ne delimiteze, să ne apere de puhoaiele ce veneau din adâncurile pustelor, stepelor siberiene. Spre apus nu s-au putut construi cetăți, dar au existat nenumărate altare ortodoxe, acestea fiind cetățile care ne-au apărat de înstrăinare. Am fost de multe ori peste Tisa, i-am văzut pe creștinii din localitățile
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
De ce? Când te culci, toate gândurile și imaginația zboară pe toate coclaurile, bune, rele, te chinuiesc. Eu mă duc și mă culc pe un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu să accept gânduri ticăloase, răutacioase sau de dușmănie. În Cluj, la miezul nopții, deschideam geamul și stăteam cu fața la oraș, gândindu-mă la frații mei, la toți cei ce purtau chip de om
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
fremăta cu visele Mirei. Niciun pescăruș nu brăzda cerul de smarald. Acoperea cu dragoste întinderea neliniștită a mării, până la orizontul care o despărțea de ceruri. Trase aerul umed și sărat, umflându-și pieptul cu emoția revederii. Se afundă apoi în adâncurile mării, îmbrăcându-se cu apele ei, ca într-o lungă îmbrățișare. Sosiseră de puțină vreme pe litoral. Mona așteptase cu aceeași nerăbdare vacanța. Era fericită și o săruta pe mama ei, de câte ori intrau în apă împreună. Îi plăcea să o
LITORAL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382207_a_383536]
-
lăuntru-i urcă Un urlet până-n zare. Zâmbește cu durere Cu chin și suferință, Și liniștea-i ascunde Tristețe și căință. E plină de suspine Ce gem fără odihnă Din suflete-nghițite De mare și n-au tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > NOI, ARC DE TIMP Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Din străfundul pământului și-adâncurile marii, scot soarele că să răsară pentru tine. Pe cerul nopții îți voi pune doar luceferi, să strălucești alături, tu, mândră plăsmuire a dorinței mele. Soare topit să-ți aurească trăsăturile, iar luna îmbrace a ta umbră... umbră care-ți
NOI, ARC DE TIMP de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382325_a_383654]
-
răspunde: ,,Este Micuța Poetă,/ De pe Facebook, a fost aleasă!” ...Fiți, așadar, atenți, dragi cititori, că iată ce vi se poate întâmpla, dacă vă jucați pe rețeaua de socializare numită Facebook. ,,Izvoarele din Alimănești”, ,,Izvorul luminii”, ,,Izvorul credinței”, ,,Izvoarele, lacurile și adâncurile” exploatează - liric - alte și alte virtuți ale temei, fără de țărmuri, izvoarele. O dezarmantă - prin ingenuitate - confesiune, în stilul picturilor naive, descoperim la pag. 61: ,,M-am născut la Craiova,/ Dar am crescut la țară,/ Unde-mi petreceam/ Vacanțele de vară
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
fire./ Cum stai în calea razelor slăvită,/ Făptura Ta e toată aurită,/ Iar ochii tăi din aur cald răsar,/ Ca niște stele limpezi de cleștar./ Și ochii tăi grăiesc fără cuvinte. Sunt plini de-adâncă, mută rugăminte./ Sunt ochii tăi adâncuri de iubire,/ Sunt iazuri fără fund de dăruire./ Dar să-i asemăn cu ceva nu pot,/ Că-n ochii tăi e, Maică, cerul tot./ Și-așa, deatunci, din clipele tihnite,/ De când în tinda casei liniștite/ Cu ochii tăi în mută
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
coeziune a unui neam” (Ion Bianu); „cea mai scumpă ereditate” (T. Cipariu); „ființa vie care ne vine din timpurile cele mai îndepărtate ale trecutului nostru (...), cea mai scumpă moștenire a strămoșilor” (N. Iorga). Luminând zarea începuturilor, venind parcă din taina adâncului, încă din acel secol al 17-lea răzbat până la noi cuvintele cărturarului-mitropolit al Moldovei, Dosoftei, cel care a promovat introducerea limbii române în Biserică, creator al poeziei culte românești: „Limbile să salte/ Cu cântece nalte,/ Să strige-n tărie/ Glas
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
vorbim,/ Altă limbă-armonioasă/ Ca ea nu găsim //...// Limba, țara, vorbe sfinte/ La strămoși erau,/ Ei ar plânge în morminte,/ Când ne-ar asculta,/ Al lor geniu ne șoptește/ Din mormânt mereu,/ O, vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!”. Răzbind din piatra adâncului, limba românească pășește desculță prin roua ierbii dimineții, să urce, apoi, în columne. Asta o dovedește și Alexei Mateevici, preotul militar basarabean răpus de tifos, în Primul Război Mondial, pe frontul din Moldova, la doar 20 de ani, pe timpul luptelor
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
în Primul Război Mondial, pe frontul din Moldova, la doar 20 de ani, pe timpul luptelor de la Mărășești, voluntar în Armata Română, convingător în marea lui dragoste pentru rostirea românească prin poemul extraordinar „Limba noastră”, dovedind că, până și-n pământul adâncului e scris numele ei, al limbii românești: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
luptelor de la Mărășești, voluntar în Armata Română, convingător în marea lui dragoste pentru rostirea românească prin poemul extraordinar „Limba noastră”, dovedind că, până și-n pământul adâncului e scris numele ei, al limbii românești: „Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/ Într-un neam, ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]