538 matches
-
Pe cai bătute-adesea vrea moartea să mă poarte, S-asamăn între-olaltă vieață și cu moarte; Ci cumpăna gîndiri-mi și azi nu se mai schimbă, Căci între amândouă stă neclintita limbă. {EminescuOpI 204} CU MÎNE ZILELE-ȚI ADAOGI... Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-apururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El și răsare undeva. Se pare cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
orice clipă trecătoare Ăst adevăr îl înțeleg, Că sprijină vecia-ntreagă Și-nvîrte universu-ntreg. De-aceea sboare anu-acesta Și se cufunde în trecut, Tu ai ș-acum comoara-ntreagă Ce-n suflet pururi ai avut. {EminescuOpI 205} Cu mâne zilele-ți adaogi, Cu ieri vieața ta o scazi, Având cu toate astea-n față De-apurure ziua de azi. Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gândului etern. {EminescuOpI 206} PESTE VÎRFURI Peste vârfuri trece lună, Codru-și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
șase pe zi". În sfârșit, doctorul Estiotu își încheie recomandările cu indicații pentru dieta bolnavului: Mîncarea să fie pe cât se poate de simplă, fiind vătămătoare bucatele foarte grase, foarte pipărate, precum și băuturile foarte spirtoase"; de asemenea "de prisos este <a> adăoga că trebuie să se ferească cinevași cu totul de poftele trupului"191. Revenirea holerii în Țara Românească pe lunile de vară și toamnă ale anului 1836 reprezintă ultima zvâcnire a marii epidemii din 1831, care, după un lung și complicat
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
egală cu temperatura noastră constantă, adecă cu 36 C. Prin urmare e ca un pahar de 36, e ca un ter[mo]metru care arată numai 36. Orice mișcare de dinafară, deci sunetul, lumina, cari nu sunt introduse prin alimente, adaogă această temperatură c-o picătură de mișcare în plus. Numaidecât acea picătură se varsă pe altă parte sub formă de senzațiune. Orice plus de temperatură, fie cât de neînsemnată, peste 36 se traduce prin o senzațiune. ["POSTUL... "] 2267 Postul e
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în orice moment o unitate de forțe ale cărui manifestațiuni fenomenologice sumate la un loc dau pururea aceeași unitate. Dar sistemul fiind o unitate fiece parte a lui este asemenea o unitate, e un păhar plin, la care, dacă s-adaogă ceva, se varsă pe de laturi. E de ajuns ca lumina soarelui s-ajungă la pământ pentru a-l pune în mișcare; e îndeajuns ca o impresie de dinafară s-atingă paharul plin al existenței individuale pentru ca acest păhar să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
se rarifică și se ondolează oarecum în muzică, în vis, în armonie. [2] Organismul reprezintă o sumă de puteri, fie zis, în orice moment invariabilă. Această sumă să zicem că se cheamă S. Prin lucrarea unei raze ce luminează * se adaogă la această sumă cantitatea a. Pentru întreaga sumă, care e o unitate, cantitatea e insuportabilă. Ea trebuie să scape pe-o tangentă oarecare. Ea scapă ca esclamație, scapă ca iritare nervoasă - artistică - scapă ca limbă, scapă ca idee cugetată și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Cultura noastră națională are, asemenea unui corp fizic, greutatea ei și direcțiunea ei de mișcare. Daca noua putere ce ni se asociază merge în acelaș senz și-n aceeași direcțiune cu mișcarea noastră proprie, daca pe lângă suma proprie s se adaogă puterea a, atunci accelerarea va fi s [plus] a, mai mare și mai spornică. Daca însă ea e adversă, atunci va fi s - a, adecă o piedecă mai mult. 375 {EminescuOpXV 376} Nu-nțelegem dar să se confunde un spirit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
a lui F.T. Marinetti la serbările din Arles, pentru centenarul lui Mistral, în calitatea sa de purtător al cuvîntului țărilor latine adus intelectualității române în fața reprezentanților culturei mondiale, acel elogiu înflăcărat care a stîrnit interesul unanim pentru țara noastră. Mai adăogăm pentru informare că bucata de față va fi urmată în curînd de poezia „L’incendio della sonda“, pe care Marinetti a recitat-o la una din conferințele sale din aula Academiei Comerciale și al cărei colorit și sonoritate au entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cuvînt, se poate socoti că descinde de la experiențele unui Edgar Poe, pentru literatura anglo-saxonă, unui Mallarmé pentru cea latină”, adăugînd, pe urmele lui de Gourmont, cîteva considerații relevante despre inovația personală ca incomprehensibilitate: „Arta personală - și e singura artă - adăoga Rémy de Gourmont, teoreticianul simbolismului și spiritul subtil pe care literatura franceză începe să-l repună în drepturile sale dintîi, arta personală este, aproape întotdeauna, aproape incomprehensibilă. Înțeleasă, ea încetează de a mai fi artă pură și devine un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cumpăt. {EminescuOpIV 404} CĂTRE SCLAV Horațiu, Ode, I, 58. Lux persan urâi, băiete, și nu voiu Cu fășii de teiu ca să legi cununa-mi, Nu căta-nzădar să descoperi unde-i Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi. Nu te-ar prinde rău pe tine, paharnic, Și nici mie rău nu-mi șade când beau la Umbra de viță. {EminescuOpIV 405} DIN HALIMA Harun al Rașid prin Bagdad adese Tiptil pe uliți cu Vizirul iese, Pe când prin frunza
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum mi se întîmpla mie îndată ce deschideam o carte. Experiența însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada tîrgului împrumuta frivolitatea toaletelor dezgolite și a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trecut de cînd nu i-a mai văzut. Scotocind la neamuri, curînd am aflat că sîntem din aceeași spiță. Coana Sofica își amintea o primăvară de odinioară cînd a fost la mînăstiri cu mama. Făcînd apoi un semn către pictor, adăogă: - Pe dumnealui l-am cunoscut la mare. Pînă atunci pictorul nu participase la conclav. Acum hotărî să intervină. - Marea trebuie s-o cunoști lîngă o fată neagră cu buzele rotunde. - Eu eram aceea, oftă cochet coana Sofica. Retrase tablaua și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
frunze de castan. Fiecare stradă era spălată de ploaie iar arborii uzi înfigeau în văzduhul, care mirosea a veșted, crengi desfrunzite. Mă aflam în fața celei mai însemnate hotărîri din viața mea. Terminasem facultatea și aveam o diplomă. La ea se adăoga o repartiție. Dacă mă luam după această hîrtie, cariera mea nu părea deloc ispititoare. O școală dintr-un sat. În familie se ținu consiliu. Mama dorea să rămîn la oraș. Nutrea încă speranțe în viitorul meu iar la țară știa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pîine. Liniștit, bărbatul întrebă: - Aici cît șade hodoroaga? - Pînă la opt, răspunse femeia. - Oare cît să fie oara? - Cine știe... Un moș informă pe ceferistul cu fața stacojie care mătura peronul că merge la tîrg pentru „ochilari de pensionar”. Misterios, adăogă: - Dacă nu miști, nu piști! Măturătorul, care îl zădărîse mai devreme cu un „Hai să trăiești, moșu’, da’ nu mult, că pierde statu’!” dădu din cap înțelegător. Am ieșit în spatele gării. Plopi albi argintau zăvoiul care mărginea o gîrlă. Toamna
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pozitive. Directoarea avea însă altă părere: voi prezenta în loc un referat cu tema „Sarcina prevenirii incendiilor prin exemple la orele de gramatică”. Insistai să fiu lămurit asupra problemelor de mobilizare. Referindu-se la tineret, Costică minți: - Vine el singur. Apoi adăogă: trebuie atras. Activitățile culturale începeau după ora cinci, cînd se încheiau cele școlare. În așteptarea amatorilor, scriam un articol la gazeta de perete ori pregăteam conferința „Cum să mărim producția de ouă”. Fluierașii lui Costică nu lipseau de la nici o repetiție
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Uitîndu se la excavator, adjunctul se întreabă îngrijorat: - Ce dracu’ i-a făcut nebunul? Între timp, intrigați de încetarea lucrului, sătenii se ivesc pe creastă. - Hai, tov Pandele, să vedem ce e. Directorul nu răspunde. Adjunctul consideră că trebuie să adaoge: - Las’, nea Pandele, mă duc eu. Părîndu-i-se că aude din direcția secretarului o bolboroseală, se uită atent la el. Într-o clipă ochii îi cresc în cap. Strigă: - Ce ai, Pandele? Cu privirile fixate pe canal, directorul se clătina cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
place? - Nu prea. Să-i văd eu terminați. Nu mă lasă tov secretar. - Ține la oameni tovul? - Ține cu cine ține. Oamenii nu-s la fel, unu-i ca dracul, altul ca tac-su. Deveneam atent. Cu înțelepciune, nea Manalache adăoga: - Copilul la cur se bate iar femeia peste gură. Auzeam cum în șopronul folosit ca bucătărie, băiatul cel mare dădea raportul lelei Ghența. - M-am dus acasă, am muls vaca, i-am scos buruian, am dat drumul la porc, am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi venea de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat de cînd n-a mai pus în gură măcar un zgîrci; fără orătanie în ogradă, acum, în fiecare toamnă, dă la stat cîte un vițel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
netulburate la plozi și la trebile gospodărești. Trimestrial, ședințele se țineau la centru, în căminul cultural. Participau toți salariații din comună: deputați, brigadieri de cîmp, socotitori, contabili, normatori, funcționari, cantaragii, profesori, doctori și ingineri cu tehnicienii lor la care se adăoga bibliotecara de la cămin împreună cu frații ei care erau operatori de film. De dimineață, la primărie se ținea ședința cu șefii de instituții și întreprinderi. Erau prezenți secretarii de partid, președinții proaspăt constituitelor GAC-uri și cooperației, șeful de post, directorii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmi fixasem ochii într-un punct fix și-mi frecam fruntea, să mă scot astfel din eventual printr-o durere mimată. ― E timpul să-l lăsăm pe Allan să se odihnească, spuse mr. Sen, strîngîndu-mi mâna. ― Venim și noi acum, adăogă Harold, luîndu-și rămas-bun de la inginer și de la Maitreyi (pe care, de altfel, nu știa cum s-o salute). După ce plecară, fetele se apropiară bufnind de patul meu și începură să mă felicite ironic. ― Hei, Allan, ești pierdut, băiete! vorbi Geurtie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
surprinsă, când răspundea la vreo chemare de jos: "Giacè!". Se întoarse cu câteva scrisori și se opri în fața mea, în-cercînd să lege cheia de colțul sari-ei. ― Eu am grija cutiei de scrisori, spuse mândră. Dar mie nu-mi scrie nimeni, adăogă, puțin întristată, privind numele pe plicuri. ― Cine să vă scrie? ― Oamenii. De ce mai e poștă, dacă nu primesc scrisori de la oameni pe care nu-i văd? O privii fără să înțeleg. Rămase și ea, câteva clipe, gîndindu-se speriată la ceva
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și aceasta mă dezgusta. De câte ori mai înainte îmi spusese: "Maitreyi are geniu!", și în acele zile o priveam cu oarecare ciudă. Poate de aceea e atât de încrezută, reflectam eu. ― Scrie poeme filozofice, care îi plac foarte mult lui Tagore, adaogă, observîndu-mă. ― Da? (Mă prefăcui cât mai indiferent.) Când coboram scările, o întîlnii pe Maitreyi ieșind din bibliotecă. ― Nu știam că ești poetă, vorbii cu un ton pe care îi voiam ironic. Se roși și se rezemă de zid. Începea să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din bibliotecă. ― Nu știam că ești poetă, vorbii cu un ton pe care îi voiam ironic. Se roși și se rezemă de zid. Începea să mă supere sensibilitatea aceasta bolnăvicioasă. ― La urma urmelor, nu e nimic rău dacă scrii versuri, adăogai. Totul e să le scrii frumoase. ― De unde știți că nu sunt frumoase? mă întrebă jucîndu-se cu volumul pe care îl adusese din bibliotecă. ― Nu mă îndoiesc. Mă întrebam numai ce poți ști d-ta din viață ca să scrii poeme filozofice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
juca indiferentă cu șalul. Avea un sul manuscris în mână și coafura foarte îngrijită. Fără îndoială că se parfumase cu "Keora atar", pentru că pătrundea până la mine esența aceea zăpăcitoare. ― Îi urez din inimă tot succesul. Numai să nu se intimideze, adăogai eu, privind-o. ― Nu e întîia dată când vorbește, lămuri d-l Sen, orgolios. Păcat că nu pricepi destul de bine bengaleza ca s-o asculți și d-ta... Am intrat în odaia mea oarecum intimidat, cu o turbure dezamăgire în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]