1,572 matches
-
FEMEIE!? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 218 din 06 august 2011 Toate Articolele Autorului De ce mă chinui, azi, femeie!? De-o viață tot mă amăgești; Când ești departe îți spun zeie, Dar lângă mine cine ești? De ce m-ademenești, femeie!? De când mă știu, tot mă alergi, În visul nopții ești atee, Pe trupul meu desculță mergi. De ce mă torturezi, femeie!? Când mă privești, scântei aprinzi, În păr luceferi vor să-ți steie Și cerul vrea ca să-l cuprinzi. Eu
DE CE MĂ CHINUI, AZI, FEMEIE!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/357020_a_358349]
-
brusc, și nici moartea nu ți se înfățișează în culori sumbre. Este o cochetare cu moartea în fiecare clipă, în fiecare alegere, în fiecare simțire, ea nu vine în înfățișări monstruoase, că așa te-ai lupta din răsputeri. Ea te ademenește, te seduce, te acaparează prin confort. Confortul îți anulează vigilența și încet, încet, te anesteziază în vederea morții. Și nici măcar nu știi că ai murit, să-ți fi rămas totuși conștiința morții, dar moartea pare a lua cu ea și conștiința
SALTUL SPRE MOARTE de RODICA STAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356564_a_357893]
-
a oprit la ultima petardă Fiecare, partea lui de măr Spre un țărm cu lebede și lacuri Ducem ca pe albe două tacuri Dintr-unul și același adevăr Pendula macină olimpul Copiii noștri, poze colorate Ruini din fostele palate Privesc, ademenindu-i nimbul Soarele apunea la amiază Pașii noștri nu ne mai ascultă Această pasăre ocultă Trecea prin fiecare ca o piază Referință Bibliografică: Atâta liniște ciudată / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011
ATÂTA LINIŞTE CIUDATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356709_a_358038]
-
scape niscaiva scântei furnalul lașase la urmă dar grabă, veșnică grabă ehei! stea rară-i fusese să fie sortit pe ceruri s-alerge sprintară drum începuse spre infinit dar în jur să făcuse-atunci seară. și stele surate strânse grămadă l-ademeniră spre ceruri, să-l vadă, nu știau, de-aia n-au nici o vină ca-napoi nu avea să mai vină. a plecat luând cu el focul nimeni vreodată nu-i lua locul în nopți de Crăciun când prinde să ningă
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356762_a_358091]
-
infinitul întrebărilor;/ să-mi plimb visele / prin codrii sufletului tău, / să-mi las urmele / pe cărările îndoliate de necăutare;/ să fiu eu: / cădere și înălțare, / întuneric și lumină; / să nu uit că viața-i un dangăt de clopot / care ne ademenește în meandre obsesive,/ până-și stinge sunetele-n sufletele noastre./ Lasă-mă să-ți fiu / șoaptă, clinchet, amintire....” ( Lasă-mă...) Trăirile poetei sunt asaltate ( de multe ori) de neliniști, “pe cărările îndoliate de necăutare”... structura reflexivă, interogația făcându-și loc
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
sufletul ascuns în “bandajul durerilor oarbe”, aceasta urmează “al destinului drum de lumină” sperând, crezând în acele “punți vindecătoare”. “Iar tălpile-mi gheișe sunt punți vindecătoare,/ continuu explorează o lume fremătândă: / pietriș, ogor și iarbă - iar soarta schimbătoare / viclean le-ademenește, cu ghimpi ce stau la pândă”; Punți vindecătoare) Folosind termenul de gheișă... poeta are convingerea că lucrurile pot atinge desăvârșirea. Gheișele - simbol al frumuseții și eleganței supreme - sunt recunoscute ca fiind fermecătoare prin frumusețea lor, neîntrecute în arta conversației, învăluite
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
cu checul (sau cake-ul). În timp ce, împreună cu prietena mea învățam de zor pentru lecția cu titlul „De que color es...?”, a sunat Amadeo la sonerie. Când i-am deschis ușa, ne gândeam la răspunsul pe tema gamei coloristice a obiectelor înconjurătoare. Ademenit de miros, Amadeo se descălțase deja și ne soma pofticios „Dă checul ăla!”. La care noi îi răspundeam din ce în ce mai nedumerite „de que color .... queee?!” În ciuda jovialității sale, prietenul nostru emana uneori o melancolie misterioasă. Dacă îl întrebam detalii, se încăpățâna
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
umble nimeni?! Ce ai câștigat prin faptul că mi-ai citit jurnalul? Te-a surprins într-un mod neplăcut? Așa-ți trebuie! De acum încolo te poți calma, jurnalul a fost ars și nu mai încep altul ca să nu te ademenească vreun gând similar! După masă tatăl a adus o prietenă în casă. Prezența ei o deranja, dar faptul că tatăl dorea ca ea să-i fie prezentată, i s-a părut penibil de tot. Nici un an n-a trecut de când
FUGA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355205_a_356534]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > BĂTRÂNEȚEA Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrânețea e ca somnul, te prinde fără veste Cu surâsu-i tâmp, viclean te-ademenește, Îți spune că ți-a fost menit în astă lume S-aduni în spate saci de-nțelepciune. La început mlădiță, apoi un pom pe rod Chiar între generatii din tine face pod, În suflet, rămâi macul în lanuri înflorit Dar
BĂTRÂNEŢEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355619_a_356948]
-
îmi înverzește viața, Toți mugurii-mi pleznesc, mă răvășesc torente... Dragostea ta e torța ce-mi luminează calea Fior ce treci prin mine, prin gânduri mi se lasă Cu mii de Primăveri mi-ai ascultat chemarea Cărări cu ghiocei m-ademenesc Acasă... Antonela Stoica 10 Februarie 2017 © Referință Bibliografică: CĂRĂRI CU GHIOCEI / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CĂRĂRI CU GHIOCEI de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368804_a_370133]
-
viselor mele ca un imn al iubirii ce pătrunde în piatră în curgerea apei și în culoarea petalei ce se adapă cu lumina din soarele răsărit Devine un imn al iubirii și cu mantia lui îmi înfășor sensul vieții și ademenesc zborul păsării ce se alintă în curenți planetei Foșnește cuvântul Iubito să nu trezim toată semantica lui cu îmbinările noastre melodia ce o cântăm din sufletul nostru comun străbate adânc depărtarea cunoașterii încipiente În zori va ajunge în patul tău
SUNETUL UNEI VOCI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368806_a_370135]
-
de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară zările dace, pogorând lumina în inimile-sărbători. Fecioara prin fiorul ei melodic răpește cântarea fiecărei inimi purtătoare de dor, o transfigurează și o înălțâspre zările mirifice ale extazului. În Fecioară surâde mugurul primăverii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfecțiunea ce suie spre armonia celestă a Fericirii. Fecioara îmbrățișează soarele cu dogoarea inimii ei, înveșmântă cerul în Albastru de Voroneț, al ochilor ei cutezători, aprinzând apoi în azur palidele înserări ce se scutură pevisele
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
vrut să asculți să mă înțelegi și să mă crezi - de cîte ori ți-am spus și scris - oare chiar a fost un vis. - La Cluj n-ai fost cînd ți-am spus și unde. Ce gînd netrebnic te-a ademenit în hau - să fie greu să fie bine eu fără sufletul tău nu pot fi eu, iar sufletul din tine e zeu și pentru mine, iar pîngărirea trupului de acei falși făcători de bine e numai răzbunere asupra interiorului din
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
vrut să asculți să mă înțelegi și să mă crezi - de cîte ori ți-am spus și scris - oare chiar a fost un vis. - La Cluj n-ai fost cînd ți-am spus și unde. Ce gînd netrebnic te-a ademenit în hău - să fie greu să fie bine eu fără sufletul tău nu pot fi eu, iar sufletul din tine e zeu și pentru mine, iar pîngărirea trupului de acei falși făcători de bine e numai răzbunare asupra interiorului din
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
în volumul de poezii „Insomnia căutării”, ce cuprinde cincizeci și șapte de creații lirice - creând un Univers simbolic, metafizic, în care sentimentele, visele, chemările cresc și înfloresc hrănite de misterioasă și divina iubire. Asemenea unei Fata Morgana - poeta se lasă ademenită de necunoscut și de sete de cunoaștere, de dorința de iluminare a misterului, de pace și armonie, „căutând astfel calea” propriilor sale gânduri și simțuri - timp în care „Fără de veste am intrat/ pe poarta nesocotinței ...’’. E o confesiune sinceră și
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
le-om zâmbi, si le-om dori În orice clipă ce-om trăi. C-or fi mai bune sau mai rele Toți vom gusta stropi de prin ele, Și-n gura mare le-om zgorni Da-n taină, le-om ademeni. Așa e omul pe pamant Să iubească doar plângând, Când nu curg lacrimi de plăcere Se scaldă-n cele de durere... Dar toate au... iubire-n ele! Referință Bibliografica: Iubiri au fost, sunt și vor fi / Ana Soare : Confluente Literare
IUBIRI AU FOST, SUNT ŞI VOR FI de ANA SOARE în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370066_a_371395]
-
de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește, lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt”, își astupă urechile, pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
1490 din 29 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului FRICA DE PRIMUL PAS ÎN VIAȚĂ În peretele de stâncă E un cuib c-un singur pui, Într-o crăpătură-adâncă, Neștiută nimănu i. A crescut puiuțul mare, Vulturi sunt părinții săi, Îl ademenesc să zboare, Să vâneze printre văi. - Hai din cuib în colț de stâncă, Vino-ncet, cu pașii mici Și în viață te aruncă Drept și mândru, ei, ce zici ? - Hai acuma, deodată, Fă-ți curaj fără să țipi Și cuprinde
FRICA DE PRIMUL PAS ÎN VIAŢĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369426_a_370755]
-
răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt” și își astupă urechile pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor sirene, poartă în inima sa imaginea iubirii de odinioară cu speranța că o va regăsi: „Seară de seară, mă opresc pe val,/Scrutez cu ochii malul de otravă;/ Spre farul sfânt al singurei
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
răsfir ca adiere cosița lungă arămie să nu te temi când mâini pe coapse ți-oi așeza întâi ușor căci ele fi-vor doar sinapse nestăvilitului meu dor iar para buzei pârguiește piersici în sâni când îi dezmiardă dulceața lor ademenește și pe oricine pot să piardă ales îți sunt iar tu aleasă ca flăcări gemene în ruguri mire ți-oi fi iar tu mireasă ce se vor odrăsli în muguri *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DRAGOSTE / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
DRAGOSTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370785_a_372114]
-
lăsat să cadă, E-o dulce veșnicie din care va să vadă, Speranța noastră, calea către noi... Cu pacea în gene, ca ramuri de măslin, Ne poartă în lumi secrete, de taină și alin, Ne îmbrățișează în aripi, aievea îngerești, Ademenind din umbra hotarele cerești. Eu sunt aproape, privirea mea cu tine, Eu știu că tu ești tu și dincolo de mine, Și-am să te las să zăbovești secundă, În sufletu-mi ce astfel se confundă, De netăgăduit, cu cel din
DIALOG de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368208_a_369537]
-
au luat-o înspre poartă, Chițcăind rățoiul - tată: -Chiț, chiț! Noi știm de Țușcă, E ascunsă-n ceea cușcă !. 10. Rățoiul s-a înfoiat Și la Grivei a strigat: - Tu ești stăpân în ogradă, Dar degeaba mai porți coadă. Ai ademenit pe Țușcă Și o ții închisă-n cușcă. 11.- Nu, rățoiule Mac - Mac C-am așa ceva nu fac, Eu din curtea mea nu fur, Pe cățeii mei mă jur! Iar a dumneatale Țușcă, Face nani -aici în cușcă. Prin iarbă
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
cheamă voci de dincolo de veacuri Să ne-amintim că azi e Dragobete, Să prindem flori de primăvară-n plete Și dragostea s-o-ncurajăm cu leacuri. La sărbătoare vin băieți și fete În straie noi de in și de bumbacuri, Ademenind iubirea în iatacuri, Suavul ei sărut să îi îmbete! Tot azi se logodesc și păsărele Imn înălțând în noul cuib din crâng, Ce l-au clădit din paie și nuiele Pe care-n bețișoare mici le strâng. V-aștept pe
IUBIŢI-VĂ...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362782_a_364111]
-
Acasa > Strofe > Timp > EI SI CE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1237 din 21 mai 2014 Toate Articolele Autorului Ei, și ce dacă nu-mi vorbești curând, o să mă fac hangiță s-ademenesc vreun trecător să crapi de ciudă, măi bădiță. Stai după colț și mă pândești!? degeaba stai că nu-mi mai pasă s-au dus și florile din ram și iarba s-a făcut de coasă iar luna doarme-acum pe-un
EI SI CE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370235_a_371564]
-
nr. 1 și în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940 UITE STRIGOII Uite strigoii, uite liliecii Au ieșit în marginea potecii șui, bădărani și tărcați ca niște argați. Așteaptă să treacă fata cu zodia seacă, s’o ademenească, s’o fure pentru subpământeana pădure. Măi strigoilor, măi liliecilor, ajunge-v-ar umbletul melcilor, lăsați fata, lăsați bucuria cu numele Maria. Știu o babă slută, o poiană de cucută și niște gunoi: acolo e de voi. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]