3,016 matches
-
și de telenovele, gata-gata să se încaiere, în majoritatea cazurilor. Noroc că moderatorul Cristian Andrei, la ,95/95", este suficient de solid în caz de. Doar privirile împricinaților își fac promisiuni cu finalitate în sălile de tribunal... Deocamdată, însă, o adiere de relaxare plutește veselă prin sufragerie amestecată cu o mireasmă ciudată venind din camera mică unde soacra lui Haralampy, aflată în locație la noi, se aude plângând la o telenovelă. Așa credem noi. Dar realitatea pare să fie alta... Cu
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
culturii se salvează în RPR prin această carte"). Că, marginalizat, spre sfârșit de an 1953 hotărăște să-și scrie opera ,numai pentru sertar. N-am ce căuta în concertul dezolant al literaturii noastre de azi". Hotărâre vremelnică, spulberată la prima adiere de succes literar (tipărirea volumelor, premii, sejur la Pelișor - căci ,e înviorător să vezi în cuibul Hohenzollernilor, fiii poporului instalați ca la ei acasă"). Că jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu este chiar romanul pe care și l-a dorit, romanul
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
certitudinilor absolute. Această vastă operațiune de ecarisaj în câmpul ideilor e derulată prin câteva minuțioase studii de caz, sprijinite pe raționalism critic, bun gust literar și variate cunoștințe transdisciplinare. Nu mai puțin, pe o franțuzească ironie, când fină ca o adiere pe fruntea înfierbântată a unui procuror de serviciu, când casantă la constatarea unor abuzuri metodologice și carențe deontologice. Vârful valoric este reprezentat, indiscutabil, de întinsa analiză a cărții publicate de Alexandra Laignel-Lavastine, Cioran, Eliade, Ionesco: L'oubli du fascisme (2002
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
-ntr-o poveste, ca rază de lumină aerian sfioasa, cu-nvăluiri febrile și-n tandre legănări de cer mistuitor de dragoste cuprinsă inima ta cu frenezie intonă ritmuri și candori din alte ireale sfere În împletirea de mister vibră o caldă adiere și ne-am trezit fără să știm două fapturi mării iubiri, suav prizoniere. În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul bate, si iartă. Bătrânul stătea agățat cu mâinile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ordonatoare a tuturor celor de la suprafață și sursa nenumăratelor melancolii subterane. Din cînd în cînd, în tablou se prelinge o umbră, din vibrația ierbii sau din granulația zidului se coagulează o transparență. Conștiința capătă spontan ponderea aburului și consistența unei adieri de vînt; conștiința artistului? conștiința privitorului? sau, pur și simplu, un sărman accident al luminii? Poezia spațiilor agreste, vibrația în fața densității acestora, bucuria de a atinge cu privirea elementele jilave sau formele aprinse ale peisajului sînt, prin pictura lui Dumitriu
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
Stătea întinsă pe spate în bătaia clarului de lună verde și simțea miresmele rîului stivuite frumos, cele ușoare peste cele greoaie; mai întîi mirosul de apă și mîl, apoi cel de fum și, în fine, la suprafață pluteau în plăci adieri de tei. în seara aceea numai clarul lunii avea trei miresme, amestecate între ele cu cele trei faze ale lunii. Umezeala apei intra pe fereastră, iar cineva din han cînta la clarinet. Se auzea molcom melodia lor ,Sudoarea este amintirea
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
Dacă tata a trăncănit, adică a exagerat, îl iert, desigur, dar atunci înseamnă că nu știe ce a făcut. El spune că ,R. vorbește despre mine cu entuziasm". Eu am tradus din limba de la Bayreuth în limba mea, sckriabinistă. O adiere a apropierii și a dragostei, platonism, egalitatea sufletescului cu dumnezeiescul. Dar dacă e vorba de o născocire, să-l ierte șsoarta pe tataț. Te îmbrățișez. Boria. Boris și-a dat seama de inexactitatea conținută în transmiterea, de către tatăl său, a
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
Lună" sau de ,îngenuncheat pe Drumul Damascului" și, punând degetul pe micul ecran fix în dreptul frunții domnului ministru, a întrebat după un sughiț: - Da' cine ești, tu, doamne(2? Cine și cum să-i fi răspuns? Prin sufragerie a început adierea unui anume mister, care s-a menținut până a doua seară când domnul Marko Bela, la aceeași emisiune de la Realitatea tv, și cam la fel de mirat, a răspuns unei întrebări turcesciene spunând: - ,Textul l-am știut, dar nu l-am discutat
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
amintește Liviu Turcu, e o porcărie fără margini. Jurnalul Național își permite să murdărească reputația unui om, cu un cinism profesional descalificant. Cînd scriu acest microscop, nici Clubul Român de Presă, nici ziariști de opinie n-au suflat măcar o adiere de protest împotriva acestei operațiuni descalificante. Să nu mi se spună că era mai important faptul că Vosganian a fost trimis acasă . Tocmai pentru că acest om a avut probleme la Bruxelles, s-ar fi cuvenit ca presa din țară să
Securistul in care avem incredere by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10147_a_11472]
-
roman al condiției umane, pe care o fixează Cel mai iubit dintre pămînteni; autoarea vorbește de "chei dostoievskiene", despre asemănările de concepție a personajului feminin, despre tema comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea forțelor malefice - "adierea altor lumi", cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovschi descoperă "paralele contrastive" în tema dragostei, în "comportamentismul" lui Preda față de "realismul" lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
fost fără surle și trâmbițe, acum trebuia, era musai să fie altfel. și m-am pus pe treabă. Sigur că nu a fost ușor! Nimic nu e mai greu decât să îl mulțumești pe George Filip. Pentru că deși pare o adiere de primăvară, doar cu mici răbufniri de vânt când și când, el este, în esență un uragan! Nici de data aceasta nu a fost altfel. Deși mă avertizase cu vreo luna în urmă că vine în țară, data mia spus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
a spus când pleacă și că m-am pomenit cu un e-mail de la Montreal în urmă cu câteva zile, nu mă miră, nu ma supără. Pentru că așa e el, Poetul. Un uragan care pornește când nu te aștepți și devine adiere de primăvară brusc, apoi iar... Până la o altă toamnă bucureșteana cu POETUL, va trece o iarnă. Grea sau ușoară, lungă sau nu, dar sigur cu George Filip, pentru că tehnică modernă face minuni! Autoarea articolului nu se îndoiește nici o clipă, și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
greutate” - pe care în final îl atinge; bucuria timpului perfect - amiaza - cunoscută de Roland. Odată ce povestea se încheagă, romanul pare să ilustreze eșecuri succesive și senzația inadaptării într-un Paris cu identitate incertă: la două decade de la război (dar păstrîndu-i adierile: fotograful de la Condé purta „o haină prea lungă pentru el, pantaloni de doc și bocanci soldățești”, înainte de revoluția studențească ce l-a scos din letargie, tînjind după gloria boemei din interbelic. Niciun personaj (exceptîndu-l, poate, pe soțul lui Jacqueline) nu
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
asta și pentru că volumul e întîrziat, ținut prea mult în sertar) - și le înșiră apoi cu sadism, dar ce era de făcut (era ceva, poate chiar destule)?! E limpede că Livia are sensibilitatea ultragiată și că se irită la orice adiere de utopie (inclusiv expresivă; orice utopie e fariseim); sub versurile ei stă tot o candoare strivită, dar una care nu vrea să se lamenteze, ci să riposteze. Iar o sensibilitate excesivă nu poate răspunde decît tot prin excese - aici, premeditat
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
face, în versurile ei, pietatea. Ar face, de fapt, dacă ar avea unde. Nu atît de „frumos” ca Elena-Alina scrie Petruța Șerban (în Viața între paranteze drepte. Poeme, Editura Grinta, Cluj, 2012), dar îi place și ei să simtă cîte-o adiere de mici prețiozități, așa că face delicate arabescuri de stări: „e dor/ e flux/ și reflux/ în seva/ din frunza/ ochilor mei” (Autoportret). Gramatica asta de suavități (altfel destul de controlate, nu scapă mai niciodată în prețiozitatea patentă) e, de fapt, un
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
Artă sau Zile din 1903 și creații mai puțin frecventate de exegeți, ca Ferestrele, Voci sau Într-o cetate din Osroëne. Antologia oglindește, pe rând, un Kavafis „clasic”, demult fixat pe retina cititorului, și un altul „baroc”, neliniștit, înfiorat de adierea tragicului, fruct al unei lecturi mai proaspete. Editorii nu se lasă dominați de opinia comună cu privire la interpretarea simbolisticii kavafiene și bine fac, căci ne oferă o antologie originală, dar în același timp reprezentativă. Dacă ar fi, însă, numai atât, probabil
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
într-un ritm care, deși nu foarte lent, îți oferea totuși un respiro necesar pentru a te putea bucura de fiecare imagine a fiecărei mișcări în parte. Muzica ritmată a tobelor nu a împiedicat, de astă dată, ca o ușoară adiere de sensibilitate să îmbrace discursul coregrafic, cu precădere în unul dintre pas de deux-urile cele mai reușite ale acestei piese - de altfel prompt aplaudat de public - o partitură coregrafică ușor stranie și încărcată de o subtilă emoție. Notei abstracte a
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]
-
martie sună./ Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,/ din greul ființei să mi-l urnească,/ din somn, din starea dumnezeiască”. Sunt file de toate soiurile, bătute, cale de jumătate de veac, de vântul lui martie. Lui, iernatic încă și promițând adieri calde, nestatornic și năbădăios, îi dedică Arghezi, în ‘36, o carte, numită chiar . Iată, blând descântec al copilăriei adormite, un sfârșit de poem: „Umblă-ncet, ia-i măna-ncet,/ Mută-i-o încet,/ Să nu se deștepte.../ Și-n cuprinsul
Mărțișoare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3881_a_5206]
-
locuri de muncă, când în 2011 inflația anuală a fost cea mai mică după Revoluție. În opinia deputatului democrat-liberal, în curând, "întreg eșafodajul politico-mediatic construit în jurul actualei puteri se va prăbuși ca un castel de cărți de joc la o adiere de vânt", pentru că românii vor înțelege "impostura și incompetența USL". De aceea, Elena Udrea, candidat la funcția de președinte al PDL, notează că partidul său nu trebuie să spere că va crește în preferințele românilor doar pentru că USL se va
Elena Udrea vrea ca PDL să fructifice prăbușirea USL by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38879_a_40204]
-
primar era văzut ca primejdios pentru estetic. (Co)relația mistică-estetică-poezie îi apare naturală. Implicarea literaturii și a criticii literare în religie o consideră ca fiind ceva și „prea” și „nu destul”. Regăsim și acum tezele de bază ale curentului - cu adieri neuniforme - romantic: „miezul idealismului romantic era, așa cum au sugerat istoricii, o secularizare a intrigii biblice creație-cădere-mântuire”. „Marele critic literar M. H. Abrams a descris proiectul romantic drept o «secularizare a intrigii biblice» a schemei: inocență- cădere-mântuire transformate într-un model
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
are două sensuri: 1) suflarea, viața și 2) fantoma care se desparte de trup în clipa morții. Cît timp trăiește omul, el nu are un psyché propriu-zis, acesta apărînd abia în clipa decesului, cînd somaticul e lăsat în urmă de adierea diafană a viitoarei fantome. E ca o umbră care iese din latență în momentul în care viața s-a încheiat. Din acest motiv, spune Walter Otto, psyché nu este un suflet decorporalizat, ci un trup dezînsuflețit, adică un cadavru. În
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
îngheța? și cum să ieși din hățișul de spini fără a face o reverență morții deratizării de text după dezghețul Letei înlătur cu o mînă ultimele ramuri, doar cărare-ngălbenită în bura de iarbă. se-ntunecă. se întunecă a răgaz. orice adiere o absență. fiecare parc, visul betoanelor, de pe acum oare unde în cine se mistuie iubirea celui însingurat căutînd doar ce se afla mereu în noi contemplarea alunecării de rîu ignorat de trecători parcă se lasă o lespede, vîrste închise peste
Andrei Zanca by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/10488_a_11813]
-
de particule grele moartea tot își depune larvele în această densitate iar eu tot rămîn gustarea ei gratuită cîini de vînătoare semințe ce germinează numai pe întuneric palide virgule ale nopții sparg coaja sensului pielea mea simte-n prezența lor adierea frazei iar ceea ce eu nu pot să aflu rămîne cel puțin consistența disperării de a afla și lovește intermitent pe retina mea cînd mi-e urgent să trăiesc urgent cu prăvăliri din faliile trecutului meu de rîpă și să vorbesc
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
Lago Maggiore. Streza. Slavă Domnului, primul om bătrân pe care-l văd într-o gară nefăcând nimic. Stând. Ca pe la noi. "Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Numără florile care cad legănate de o adiere ușoară și căldicică...". Alte culori, altă vegetație. Ajunge! E prea frumos. Am obosit! Domodossola, priveliștea e parcă mai redusă la scară, mai umană. Alpii mai puțin orgolioși și ofensivi aduc a Colții Morarului. Slavă Domnului, mai o hârtie pe jos
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]