1,883 matches
-
sau altele asemenea de atâtea ori în ultimele luni încât n-o mai impresiona. Stătea pe veceu încercând să înțeleagă de ce Connolly era așa de urâcios. Dar era o prostie, a hotărât ea. Nu trebuia să aibă un motiv. Era adolescent. S-a simțit dintr-odată speriată - deși nu știa exact de ce anume. Casa lui Connolly era angoasantă pentru ea în același fel în care e angoasantă o țară în care vii prima dată. Ușa de la baie era mult mai subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
daco-roman, dar și medieval. Am trăit în castelul lui Matiaș Corvin verile, când o făceam pe ghizii puiandri ai clasei muncitoare în curs de culturalizare. Este o vreme pe care tu nu ai prins-o. Eu eram puberă și apoi adolescentă, tu copil, apoi copilandru. Cred că nu trebuie să ne lăsam atât de conduși de deconstructivism, încât să nu recunoaștem, de pildă, că într-o anumită etapă căutarea în trecut a avut un rol pozitiv-identitar. Era perioada ’66-’71 când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că pentru fete se folosește „destrăbălată”, dar are alt sens. Eu nu eram destrăbălată, ci derbedea. M-a mișcat mult povestea copilului cu aripi de înger. Este o experiență pe care eu n-am avut-o. Copiii mei erau deja adolescenți și mai parteneri. Am fost însă mama unuia de zece ani în ’89. Mi-l amintesc pe Andrei prima oară la nici doi ani, stând în fața ușii din sufragerie, și pe prietenul lui care avea trei ani, actualmente student în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șaretei, Lung gândea la judecătorul de-alături, că abia cu un an și ceva în urmă îl așteptase la gară, curios de noul venit, a cărui profesie îi sunase totdeauna ca un miracol, dar rămăsese mirat văzând fața tânără, aproape adolescentă a acestuia, mersul vioi, vestimentația sumară, puțin deșucheată, o geacă, pantaloni strâmți (de care făcusem rost, de ocazie, în ultimul an de studenție) și cămașa multicoloră în carouri. Gândi: „S-a stricat lumea”, după orice război, îi spusese chiar maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu vechea lor căldură de prieteni. Nu pot să nu mărturisesc o emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul ei îmi era absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu se poate? - Dumneavoastră să tăceți, că nu vă pricepeți; mai bine pieptănați-vă, că vă cade părul în ochi. Sunteți dumneavoastră romantic, dar nici așa! - mai sunteți și judecător! Spunând aceste cuvinte râse din plin, dar cu o lumină adolescentă în priviri, încât mă trezii și eu râzând alături de ea. Avea un mod molipsitor al conversației și de a te face părtaș uneori la ideile ei, cu toate că erai împotrivă, adică un mod de a i te supune prin inteligența manipulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
judecătorului. „Da, domnișoară! - îl auzi ca prin miracol, vorbind. Dumneavoastră nu știți ce înseamnă această singurătate, când trebuie să hotărăști, fără nimeni altul asupra dreptului, ca Dumnezeu asupra destinelor omenești. Clasele dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sunt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, în timp ce munca noastră se săvârșește, privind substanța, numai în singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era încă lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mâna, uitându-și de protocolul vag dintre noi mă îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rându-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, începu amurgul - partea aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă nu era la urma urmei bucuroasă că rivala ei plecase, s-a apărat cu convingere: — O soție înțeleaptă caută să fie prima printre femeile bărbatului ei, căci e o amăgire să vrei să fii singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
omul acela părea mai În vîrstă. Avea părul cărunt și o expresie de tristețe sau de oboseală. Prea palid și prea slab, ori poate că erau la mijloc doar ceața și osteneala drumului. Mă obișnuisem să-mi imaginez un Julián adolescent. M-am apropiat de acel necunoscut și l-am privit În ochi. — Julián? Străinul mi-a zîmbit și a Încuviințat. Julián Carax avea cel mai frumos zîmbet din lume. Era singurul lucru care mai rămăsese din el. Julián ocupa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nimeni ăsta trăiește pe cheltuiala mea. Ce știi să faci? Julián Îi zise că știa să cînte la pian. — Ia să vedem. Julián se așeză la pianul din salon și, În fața unei asistențe pline de curiozitate, alcătuită din cincisprezece curviștine adolescente În lenjerie de corp, interpretă o nocturnă de Chopin. Toate aplaudară, mai puțin Irene, care zise că aceea era muzică pentru morți și că afacerea lor era cu cei vii. Julián cîntă pentru ea un ragtime și două piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
muntele cu fân și izvoare, cu vaci și porci, cu meri și pruni pe un om asupra căruia plutesc bănuieli. Dar el nu mai ajunge niciodată În bălțile cu stuf și pește pe care le-a părăsit când era Încă adolescent. Este invitat să se așeze, Împreună cu alți câțiva oameni la fel de periculoși ca și el, Într-un loc mult mai secetos, departe de baltă, În preajma unei păduri de salcâmi. Lamentarea n-ar avea nici un rost, asupra supraviețuirii Anton e de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era. Aveam același păr lung, des și imposibil de controlat, dar al ei căpătase o nuanță frumoasă de cenușiu și pur și simplu strălucea, căzându-i pe spate, pieptănat cu o cărare exact la mijloc așa cum fusese mereu de când era adolescentă. Era Înaltă și slabă la modul delicat, genul de femeie a cărei expresie hotărâtă e singurul indiciu că nu e atât de fragilă cum pare. Ca de obicei, nu era deloc machiată și avea doar un medalion cu un soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dus să-i bagi mințile în cap redactorului, am descris situația ca fiind periculoasă sau nasoală? Buzz se strâmbă. Era spre sfârșitul lui ’47, cotețele de cocoșit puicuțe erau pline ochi, iar Howard era nesătul și filma ardoarea cu care adolescentele îi proslăveau virilitatea - schemă menită să-i faciliteze o întâlnire cu Ava Gardner. Una din rolele cu pelicula respectivă a fost șutită de careva din departamentul de montaj de la RKO și a ajuns la Confidential - iar Buzz le-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât mine, m-a îndemnat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
satului, era vestit în întreg județul pentru numărul mare de membri, pentru repertoriul său bogat, pentru calitatea interpretării și ținuta frumoasă a coriștilor în costume naționale. Mai târziu, prin anii 1942-1950 și după aceea, Ioan Pavel aduna la Căminul cultural adolescenții aflați la studii liceale sau superioare cu care organiza în timpul vacanțelor manifestări artistice alcătuite din cor, formații de teatru și de dansuri, recitări, serbări mult apreciate de săteni și de forurile culturale județene. O trăsătură care împlinea și înnobila personalitatea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât mine, m-a îndemnat
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
s-ar afla pe o scenă, toată lumea e costumată și se mișcă potrivit unui scenariu invizibil. Mama îl tot prinde de mâneci pe eunucul-șef și îl întreabă întruna dacă s-a întâmplat ceva. Iritat, eunucul își trimite ajutoarele, băieți adolescenți, să o ia de lângă el. Aceștia o așază pe un scaun. Îi zâmbesc și o roagă insistent să nu le dea de furcă. Camera principală a casei a fost golită pentru chieh-an, o masă special făcută pentru a se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ei ca de niște semeni. După ce se pîrau ca să nu fie ei cei acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii. Împreună cu ei parcă respiram un aer mai pur. Aproape adolescente, fetele din ultima clasă mă primiseră cu o curiozitate ațîțată. Cu ochi negri, lipicioși și tot timpul zîmbitori, Elvira mă studia îndelung. Crescută cu lipsa de măsură a vîrstei, de obicei își ascundea privirea, cocoșîndu-se în spatele colegelor. Tatăl ei era
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
fericiți cât încape. Hideyoshi stătea călare pe cal, vorbindu-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră, întrebători, în direcția unde arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape se jucau câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la tabără. Era seara celei de-a treia zile din Luna a Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și amândoi mă făcuseră să mă simt... iubită. În multe seri de vineri, Jackson m-a găsit lucrând peste program și m-a luat pe sus, invitându-mă să iau cina în familie, împreună cu soția lui, Carie, și băieții lor adolescenți, Michael și Edward, cei mai tineri dintre cele cinci progenituri ale lor. Statul în jurul mesei din bucătărie - masă care devenea călduță din cauza cuptorului în care Carie, aproape invariabil, ardea friptura sau lasagna - mă făcea să simt că am găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-mi bată ca bașii de la casetofonul unei decapotabile din South Central. — Claire?! a lătrat ea. — Sunt aici, Vivian, am spus, apăsând butonul. — Lulu mi-a spus că TU crezi c-ar trebui să lăsăm de-o parte manuscrisul peștelui adolescent. — Da, așa e, am răspuns rar. N-aș plăti nici o lețcaie pe el. Era vorba de povestea unui puști de șaisprezece ani, care reușise să convingă vreo câteva fete de liceu, care erau cu el în clasă - unele dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și cinci de ani. Împreună abia dacă au reușit să adune cât un singur bătrân și nici unul nu a lăsat în urma lui copii. Se pare chiar că Thoreau a intrat în mormânt virgin. Poe s-a căsătorit cu verișoara lui, adolescentă încă, dar dacă această căsătorie s-a consumat înainte de moartea Virginiei Clemm sau nu e încă subiect de dispută. Poți să le numești paralele sau coincidențe, dar aceste detalii externe sunt mai puțin importante decât adevărul interior al existenței fiecăruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
auguste cum era Hank Miller, dar noaptea mă puteam întâlni cu el la barul Hotelului Existența și, după câteva pahare și ceva conversație ușoară, amicală, îl puteam duce sus, în camera 301, ca să-i destăinui secretele lumii. TOM: Material de adolescent labagiu. HARRY: Se poate spune și-așa. Eu prefer să îl consider produsul unei vieți interioare bogate. TOM: Așa nu ajungem nicăieri. HARRY: Și unde ai vrea să ajungem, dragul meu Tom? Stăm aici și așteptăm felul următor, bând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să i-o dau special lui Celeste. De fapt, fac asta pentru Emily. Emily era o fată cam grasă pe care o știam când eram la școală. Era chiar mai mare decât mine. Nu am mai văzut-o de când eram adolescentă, așa că nu știu ce s-a ales de ea. Am legat un soi de prietenie ciudată, stând zilnic la coadă la chioșcul școlii. Două școlărițe fără încredere în ele, nefericite, pierdute, care căutau dragostea într-o lume secretă a batoanelor Mars și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]