1,486 matches
-
o să vedem Rhonul din depărtare. Ai văzut bine că drumurile prin munți sunt mai lungi decât ai crede, mai ales dacă vrei să te ții departe de drumeagurile și cărările mai umblate. Dacă ne ajută vremea, o să ajungem poimâine. Khaba adulmecă în aer. — Vântul e umed, observă el. Aduce miros de ploaie. Audbert ridică din umeri și spuse doar atât: — O să vedem. Se înveli apoi în pătură, închise ochii și întoarse spatele lumii. 5 A doua zi, la puțină vreme după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu alții și cu environul, pentru stilul de viață tradițional. Practicamente, pe bursierii întîlniți la Strasbourg i-am îndemnat patafizicește, să ciulească organul perceptiv și la ceea ce merge prost în Vestul Decadent & Cacoșim, neuitând, la recăderea în cloacalul Autohton, să adulmece și ce iaște convenabil la noi: de nu ar fi decât o natură ceva mai puțin poluată, o mare disponibilitate conversațională a omului de rând, un încă sporit interes pentru istorie, geografie, lumea străină, o rată realarmantă încă a voiorismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
frunză, frunză de vânt / Ce greu îmi vine să nu mai cânt. // Salcie verde, verde de rouă / Lacrima ierbii mă rupe în două / Iederă verde, verde de soc / Veșnic desculță alerg prin noroc. Galbenă frunză, frunză de viță / Mult mă adulmecă toamna pestriță / Galbenă frunză, frunză de vânt / Albă se sparge lumina-n cuvânt” (Mihaela Șorodoc, Cântec, octombrie 1992, p. 7); „Adolescență păgână, / Veșnică nevoie de zbor, / Te izbești de orizonturile roșii ce mă nemărginesc. / Elementar altceva căutând, / Ne convertești altfel
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
silabe a cuvintelor la sfârșitul versurilor, punctuația amintind de proza beckettiană, în care punctul nu mai marchează sfârșitul unei propoziții, folosirea frecventă a refrenului, a jocurilor de cuvinte, obținute prin desfacerea și recontextualizarea metaforică a unor expresii din limbajul cotidian: „adulmec/ ceasul rău și văd că se potrivește/ cu-al meu”, „tot timpul au avut grijă ai mei ca eu să nu am timp”, „am 30 de ani de moarte de la naștere încoace”, „ca ieri știu că mâine n-o să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
Dă-n toamnă lumea, se zbârcește clipa,/curg pieile luminii pe pământ,/în părul rar al cerului, pe rând,/mătreața stelelor se înfiripă./ Încet se șubrezește schelăria./ Marele Cariu roade dedesubt/și cu făina unsă ne-ntrerupt/își ghiftuiește moartea brutăria/adulmecând veciilor reversul./ Ne micșorăm sau crește Universul?” Toate volumele, chiar cele în care „recursul” la forme canonice este programatic (Anonimus, Lieduri, 1992, premiate de Asociația Scriitorilor din Cluj-Napoca, Ronsete, 1995), reiau simfonic temele fundamentale (iubirea, moartea, timpul) într-o orchestrație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet că din gospodăria modestă, întemeiată de niște oameni strâmtorați, care au crescut șapte copii, n-a mai rămas decât o movilă de chirpici sfărâmați, doi-trei copăcei piperniciți și amintirile. Tânărul adulmeca transfigurat parfum de trecute vremi, unduiri de duhuri prezente în aerul pe care îl inspira cu lăcomie, aduceri aminte ascunse în vegetația spontană atostăpânitoare. Casa, anexele, pomii răsar doar în închipuirea lui, pentru câteva clipe, și se retrag din nou
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
marea, legănați Într-o parte și-n alta pe balustrada vasului San Antonio] am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns.“ Marea era și mai atrăgătoare pentru călători decît „drumul“, fiindcă, dacă pămîntul pretinde ca pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În lumea lui, zburînd cu propriul lui avion spre stratosfera propriilor visuri. Acolo am Înțeles că vocația noastră, adevărata noastră vocație, era să ne deplasăm etern pe drumurile și mările lumii. Mereu curioși, cercetînd tot ce ne trecea prin fața ochilor, adulmecînd fiecare colțișor, dar numai cîte puțin - neprinzînd rădăcini niciunde și nerămînÎnd cît să vedem dincolo de suprafața lucrurilor; limitele exterioare ale lumii ne erau de ajuns. Pe măsură ce În conversația noastră Își făceau loc toate temele sentimentale inspirate de mare, luminile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a Înfipt În pămînt fără nici o Împotrivire, primii incași au știut că acest este locul ales de către Viracocha pentru a fi casa permanentă a aleșilor săi, care au renunțat la viața nomadă pentru a deveni conchistadorii pămîntului promis. Cu nările adulmecînd zelos orizonturi noi, au privit cum nou lor regat creștea pe zi ce trece, uitîndu-se Întotdeauna dincolo de neînsemnata barieră reprezentată de munții care-i Înconjurau. Nomazii convertiți s-au concentrat pe expansiunea Tahuantinsuyo-ului, fortificîndu-și centrul teritoriului cucerit - buricul Pămîntului - Cuzco
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
văr-tu, și lăsați-mă pe mine să-l prostesc. Știu io mai bine. Și mai dă-l În gâtu’ mă-sii de boșorog! se Înfoie Laur peste cana de cafea pe care-o ține la nas cu amândouă mâinile. Adulmecă și pândește și deja a prins curaj: Îți spun io, vere, io știu mai bine. Îl știam pe Laur mai mult În preajma lui tac-su, Gilbert Trandafir, care-i primul soț al Motănicăi, sora cea mai mică a mămicii mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Cât a fost văr-tu pe-aici, moșu’ a stat numai cu ochii pe noi. Acuma parcă-l văd că s-a mai liniștit. Andrei privește pe fereastră la zilierii cu torsuri de gladiatori zbătându-se cu ciocanele În jurul formelor. Adulmecă parcă gesturile lor ritmate, Însuflețite de o Îndrăcire provocată de arșiță, În timp ce moș Victor trece printre ei, se apleacă și se strâmbă. — Futu-te-n cur, spate, futu-te-n cur, spate, Îi citește Andrei pe buze ca un descântec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dracu’, că se vedea cu ochiul liber că nu erau niște disperați și nici te miri ce ageamii. Ce făceau acum făcuseră poate de zeci de ori și până una-alta n-aveau ce pierde. Trăgeau de preț, până unde adulmecaseră precipitarea lui Andrei și nerăbdarea mea de a elibera cât mai repede locul și să ne facem dispăruți cu banii, drept pentru care ei nu se grăbeau deloc și mergeau la sigur. O sută sacul, băieți, spuse cel la care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar Încă simțeam Între picioare vietatea Îndărătnică pândind și adulmecând pe sub masă pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la fel de pustii ca În periferia de unde veneam. Trecând prin Piața Operei spre gară, mi s-a părut la fel de curată ca În ziua sosirii noastre. Din douăzeci În douăzeci de metri dădeam peste un trecător mânând grăbit cu bărbia-n piept, adulmecând parcă dalele galbene ale pavajului În căutarea unui loc sigur unde să se adăpostească, iar la ieșirea din Piață am văzut trei inși În salopete și cu o scară de lemn, care tocmai terminau de Înlocuit geamul unei vitrine. Toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Revoluționar, dar n-am reușit nici de astă dată s-o clintim de la post. După ce Carol a plecat la Timișoara și s-au desființat toate filtrele din stațiile de metrou, am mai trecut și am zăbovit prin stația Piața Muncii, adulmecând prin mulțime urmele Ortansei, urmele lui Carol și ale celorlalți. Mă pierdusem de ei, sau poate dintotdeauna fusesem un popor format dintr-un singur ins fără căpătâi, bântuind Încolo și-ncoace prin lume fără nici un fel de obligație față de ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care-și făcea de lucru pe lângă un balot de ziare Timișoara. N-ar fi mai mult de o Închipuire, de vreme ce pe sub inscripțiile și afișele de pe ziduri se perinda lume ca la mort. Peste o săptămână și ceva am revăzut poporul adulmecând nesățios urmele eroilor noștri, și mi-am amintit că-l știam pe vânzătorul ăla de ziare și ar fi trebuit să-l Întreb ceva. Îi recunoșteam cu Întârziere obrazul plinuț și măsliniu și privirea de un verde indolent, care te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
presupune entități categoriale, intolerante la schimbare, bazate pe fidelitate față de propriile valori, dar și entități atributive, modificabile și deschise la incitările valorice ale mediului. În fond, dacă rămânem fixați irevocabil În nișe valorice hotărâte, nu avem nici o șansă de a adulmeca, a Întâmpina sau a genera noul! Raportarea la alteritate poate Împrumuta trăsături contradictorii, paradoxale. Confruntarea cu alteritatea poate provoca reacții de adversitate, de condamnare, de respingere, din anumite puncte de vedere, dar și de atragere, de acceptare, de admirație, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
peisaj, În economia existenței celuilalt reprezintă o modalitate de a face din alteritate o parte sau o experiență a vieții personale, intime. Una este să cunoști din cărți, de pildă, istoria și cultura Italiei, și alta e să pipăi, să adulmeci această revărsare spirituală la ea acasă. Una e să exersezi o limbă În sala de clasă, și alta e să o aplici În stradă. Una e să ți să spună că italienii sunt așa și pe dincolo, și alta e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
senzație de vomă mă cuprinde încă de la intrare, atunci când pe mese sunt așezate cești de inox cu ciorbe acrite cu borș ori cu zeamă de varză. În rest, după gustul meu, mâncarea e numai bună...de aruncat la câinii ce adulmecă pe sub ferestrele cantinei. Chiar și ei și-au format un gust standard pentru suportabilitatea hranei! Unii bombănesc, alții comentează cu voce tare, alții se revoltă iar cei mai mulți înfulecă pe nerăsuflate ceea ce au în față. (De cele mai multe ori mă străbate un
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
pâine în labele-i puternice ca ale unui urs înfometat. A înfulecat-o cât ai zice...cuțu! După câteva zeci de secunde se lingea pe botul butucănos și plin de bale, semn că a mâncat-o cu mare poftă. Acum adulmecă zăpada după firimiturile scăpate din cauza lăcomiei. Și cine a văzut vreodată câine care să nu fie lacom? Costică, colegul de palier un țigănuș fără știința literelor dar simpatic și de treabă, cu cercel în ureche, și-a făcut pomană cu
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
extraordinar. În Egipt, rușii au fost dezam)giți. Poate c) ar dori eliminarea lui Sadat. Prin coup d’état? Domnul Eban este prea diplomat că s) r)spund) direct. Gazdă mea d) la o parte pielita de pe pulpa de pui. Adulmec aburii ce vin dinspre carnea de pas)re fiart). Privesc bucată de carne din fața mea și Încerc din nou șnițelul. Mâncarea servit) În instituțiile din Israel poate fi Înghițit) numai dac) Închizi ochii și m)nânci gândindu-te la altceva
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
armeze și s) se Întoarc). Înainte că el s) pun) un picior pe podea, ne-ar secera pe loc. Mississippi face parte din sistemul de alarm). Ea ar trebui s) latre, spune John. În momentul acesta, Mississippi alearg) prin livad), adulmecând p)mântul. Aerul e Înmiresmat, iar soarele, ca o b)utur) slab), te face s) tânjești dup) lucruri bune. Te odihnești sub un pom și m)nânci mandarine, nu f)r) un ușor sentiment de tristețe. De la portocali mergem spre
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Când sunetul s-a oprit, mâinile Marelui Tenor s-au desprins de cadrul de metal. Cu infinite precauții, a făcut o ultimă reverență. Evoluție Fac sex pentru că îmi trebuie. Pentru că am nevoie să găsesc o ființă pe care să o adulmec, căreia să-i miros transpirația. Pentru că strămoșii mei, care săreau de pe o cracă pe alta, mi-au lăsat mie moștenirea asta. Pentru că nu sunt decât un animal. Un animal superior. Un animal care a învățat să folosească cardul cu bandă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mare, încât nimeni să nu-i mai poată vedea marginile. Iar musca asta atât de atrăgătoare mă privește hipnotizată și deja știe ce-o așteaptă. N-are nici o scăpare și știe că n-are nici o scăpare. Știe că va fi adulmecată și mușcată și folosită și în cele din urmă consumată, după ce eu voi fi trecut prin ea ca un uragan. Știu cum să-i vorbesc, știu cum să-i spun lucruri în ureche, știu ce lucruri să-i spun și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de azi înainte mă va hrăni cu apa ei vie. Iar în ziua în care izvorul ăsta va seca, eu am să-mi scot din buzunar harta și o să mă orientez. Rapid. O să amușin ca un câine în călduri, o să adulmec urmele lăsate de o altă făptură, o să merg cu răbdare pe urmele astea până o să ajung în fața noii făpturi. În fața unui nou izvor tămăduitor. Și am să beau și din izvorul ăsta până când setea mea se va fi potolit. Apoi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]