1,384 matches
-
care Esquirol definește "monomania intelectuală" (monomanie intellectuelle) va rămâne esențial pentru înțelegerea modernă a fenomenului: "Bolnavul adoptă un principiu fals, pe care îl urmărește fără a se abate de la raționamentele logice și din care deduce consecințe legitime, ce îi modifică afectele și actele de voință. Exceptând acest delir parțial, el simte, gândește, raționează și acționează ca toți ceilalți oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
oameni. Iluziile, halucinațiile, asocierile vicioase de idei, convingerile false, eronate, bizare se află totuși la baza acestui delir". Este vorba, în același timp, și de o monomanie afectivă, pentru că, deși bolnavul deține încă o judecată rațională, i s-au pervertit afectele, de asemenea și caracterul: prin motive plauzibile, prin intermediul unor raționamente lucide, el își motivează propriile bizarerii și conduita necuviincioasă. În această "monomanie fără delir" (monomanie sans délire), afectivă, pacientul este prins în acte instinctive ori involuntare, pe care nici rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vanitate, orgoliu și amor propriu, se complac în convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o astfel de afecțiune temperamentele sangvine, indivizii care din amor propriu, vanitate și ambiție se angajează în proiecte exagerate, dar și cei care și-au pierdut prețuirea de sine, suferind un necaz
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
niște nebuni raționali (des fous raisonnables)" (II: 32, 49-50). Wilhelm Griesinger sugerează în manualul său din 1845, Die Pathologie und Therapie der Psychischen Krankheiten, conceptul de "iraționalitate" (Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide s-au redus semnificativ sau chiar au dispărut complet, individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în evoluția bolii. Nimic din aceasta nu dezvăluie vreo cauză organică subiacentă, ceea ce exclude evoluția demențială. Psihiatrul german remarcă natura episodică a halucinațiilor, dar insistă asupra frecvenței experiențelor vizionare sub formă onirică sau vigilă, și le descrie în termeni de "afecte", "reprezentări perceptive", "intuiții delirante". În ultima versiune a manualului, Kraepelin scrie că paranoia ar trebui să fie limitată tematic și logic la deliruri consistente, deliruri profetice, deliruri grandomane, dar mai ales deliruri persecutorii, pe care le leagă de dispoziția psihopatică
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
adulți, cu o evoluție adesea strâns legată de circumstanțele vieții pacientului (autorii vorbesc, de pildă, de prezenta unui delir persecutoriu la membrii unei minorități comunitare), maladia se individualizează prin aceea că, exceptând acțiunile și atitudinile direct legate de sistemul delirant, afectele, vorbirea și comportamentul subiectului rămân în limitele normalității. Se mai vorbește de "tulburarea delirantă indusă" (induced delusional disorder), o afecțiune rară ce apare la persoanele cu legături emoționale strânse între ele, din care doar una suferă cu adevărat din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ea? Aș vrea să pun o icoană care să exprime sensul jertfei. Dar nu găsesc încă forma de reprezentare. Ne-am adunat mai mulți. Domnul Trifan și Anghel Papacioc au dat această su geștie: Chipul lui Dumnezeu în om - Rațiunea, Afectul, Dragostea, Voința - este alterat de păcat, dar nu distrus. El a fost restaurat de Hristos prin jertfa de pe Cruce, care-l reabilitează și-l menține în chip obiectiv în viață, pentru a fi judecat în final, confirmându-l, dacă și-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
abstractă aici, orice ți-aș spune eu, nu m-ai crede! deja aria Vetei Caragiale, obicei femeiesc să mă netezesc pe o oglindă și pe aceea să i-o ofer cui vrea s-asculte, joaca atitudinilor, la care se reduc afectele într-o discuție, am închis, știind că el o să revină, desigur, apel imediat! jubilăm în confirmare cu mișcări de menuet, dar nu apuci, ca să răspund, nu, nu lucrez deocamdată, dar... voi lucra! la Roman, la Brașov!... bravăm, trenul pleacă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
defileu Mureșul, stîncăria ui' ce-mi plac chestiile astea, stîncăriile! Valea Mureșului spune că durează prea mult secvența, Răstolița festivalul satelor din defileu, în fața primăriei costumele populare soare, turlele din biserică axul drumului, Bistra Mureșului, Deda pe sub calea ferată, fraza afectul, curioasă credința că se poate mișca fără fond afectiv! largul cîmpului ne-a angajat mai mult pe noi, ne sînt dragi munții în matrice, Regionala de poștă Iași camionul, nebăgat în seamă face Ardealul, ignorare eficientă, ca Moldova, cultura subestimată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Portretistica - se rețin figurile unor Mihail Galino, N. Luchian, C. Bălănescu, Grigore Manolescu și Aristizza Romanescu - colorează întrucîtva filele nostalgicelor suveniruri. Capacitatea de a admira a autoarei nu îi diminuează reflexivitatea, ea discutând în limitele unei „critici impresioniste”, în care afectul se conjugă cu luciditatea, „concepția” unor întruchipări scenice. Mai există în carte „autocritica”, adică o rememorare, în deplină, orgolioasă conștiință de sine, fără false sfiiciuni, a vieții unei dive căreia ursitoarele nu s-au îndurat să-i menească și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
îndrepta spre alegerea unui partener de viață. În primul rând maturitatea spirituală deoarece căsătoria este un fel de întovărășire spirituală, o unire integrală în Hristos. În alegerea partenerului de viață, spiritul trebuie să domnească atât peste rațiune, cât și peste afecte, pentru că rațiunea are viziune și putere limitată, iar afectele sunt schimbătoare. Căsătoria reclamă o serie de concesii din partea ambilor soți, în duhul iubirii auto-dăruitoare și nu egoism distructiv. În al doilea rând maturitatea psihologică a tinerilor este absolut necesară. Alegerea
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
rând maturitatea spirituală deoarece căsătoria este un fel de întovărășire spirituală, o unire integrală în Hristos. În alegerea partenerului de viață, spiritul trebuie să domnească atât peste rațiune, cât și peste afecte, pentru că rațiunea are viziune și putere limitată, iar afectele sunt schimbătoare. Căsătoria reclamă o serie de concesii din partea ambilor soți, în duhul iubirii auto-dăruitoare și nu egoism distructiv. În al doilea rând maturitatea psihologică a tinerilor este absolut necesară. Alegerea partenerului de viață nu se face în pripă ci
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
de slăbiciune; în timp ce sindromul risipitorului este rezultatul unei educați hiper-protective și prea indulgentă, în care banii erau substituienți pentru diverse forme de afecțiune. Nici una din măsurătorile întreprinse nu a examinat credințele generale despre achiziția banilor, importanța banilor în viață sau afecte (emoțiile) asociate cu banii în general (Furnham și Okamura, 1999). Acest studiu încearcă să stabilească relația dintre atitudinile generale față de bani, factorii demografici (vârstă, gen, venit), credințele individuale diferite (politică, religie) și patologia specifică. Participanții din Marea Britanie au completat atât
Atitudinea față de bani by Gabriella Losonczy () [Corola-publishinghouse/Science/843_a_1654]
-
loc comun al preocupărilor nobiliare, astfel că bărbatul între două vârste, 45 de ani, îi impune Evei cu forța unui model. Manicatide are toate datele unui dandy, o ținută supravegheată până la cel mai mic detaliu, maniere, control asupra propriilor sale afecte, mecanisme de reglare a distanțelor sociale, o puternică individualitate narcisică, de un egoism total, misoginie moderată, gusturi elevate, o cultură mai degrabă mondenă, căci nu citește cărți. Dimensiunea decadentă a personajului, din nou Eugen Barbu exploatează o serie de locuri
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o sarcină de partid care cade în seama activistului și, implicit, a clasei muncitoare. Totodată, acesta este și cel mai complex test pe care un membru de partid îl dă, pentru că invocă ceea ce este cel mai puțin controlabil, instinctele și afectele, acolo unde rațiunea de clasă trebuie să ofere soluția. Cel sau cea care își domină iubirea profană pentru un element dușmănos sau necreditabil politic câștigă pe terenul iubirii sacre pentru Partid, singura care validează o conștiință revoluționară și un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
bovarismul nu este doar o patologie, ci și o "tendință esențială" (tendance essentielle) a psihologiei umane. Acesta distingea între "bovarsimul empiric sau patologic" și un "bovarism esențial sau metafizic"10. În primul caz, avem o automistificare deplină, o suprapunere a afectelor, fără rest, între modelul livresc, cu conduitele și gesticulațiile sale și subiect; în cel de-al doilea, subiectul își alege o atitudine romanescă, o conduită livrescă, deplin conștient de alegere, fapt în măsură să-i confere un stil de viață
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se explică prin accidentul biografic "la care Doinaș și Nego au contribuit urât"31, dar și prin sensibilitatea rănită a extravertitului Gary, care nu poate suporta rezerva celor doi față de efuziunile sale, adesea excesive. Oricât ar fi de întunecate de afect, afirmațiile lui Ion D. Sîrbu nu trebuie judecate fără a avea în vedere împrejurările în care au fost emise, amănuntele de ordin biografic, psihologic, politic. Cât de fidelă și de exactă va fi fost, totuși, memoria lui Ion D. Sîrbu
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a virtuosului și autenticului său talent” Victor Ernest Mașek - Estetician, Doctor in Filozofie „... .Ce încântă în pânzele și cartoanele lui Mihai Dascălu e firescul cu care dezvăluie în culori luminoase, vesele, îndemnând la contemplație și visare..... Perspectiva e controlată de afect, importanța personajelor și a obiectelor în cadru e dictată de sentiment.” Tudor Octavian- jurnalist „De o mare coerență și unitate stilistică, denotând o personalitate artistică puternic individualizată, ce a evoluat spectaculos de la an la an, expoziția de față îl situează
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și opera unui astfel de intelectual cu solidă formație clasică, unui "boier al spiritului", considerat, de cei ce-l cunosc cu adevărat, un "teatrolog cu inimă inteligentă". De regulă, inteligența este asociată cu funcțiile creerului, inima rămânând responsabilă de guvernarea afectelor. A spune "inimă inteligentă" (formularea îi aparține lui Florian Potra) înseamnă a recunoaște că, de fiecare dată, judecata critică este trecută și prin filtrul sentimentului, astfel producându-se catalizarea aptă să confere căldură umană oricărui text al profesorului fie că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Voiculescu către teatrul politic? De ce nu?"), biograful afirmă: "Demiurgul premerge unui text de care se leagă prin numeroase fire, Lobocoagularea prefrontală... un fel de pamflet-povestire pe o idee de mare umanism: aceea că, indiferent de aberantele teorii ale modificării anatomiei, afectele, fondul de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a temei din Demiurgul, sub semnul "voinței de putere", egală "cu puterea de intervenție fizică asupra celuilalt, transformând supraomul nietzschean într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al lucrării de artă, pe care îl invocă Monroe Beardsley 29. Caracterizând experiența estetică prin analiza structurii sale afective interne, Beardsley susține că o experiență are caracter estetic dacă este caracterizată prin orientare către obiect, resimțire a libertății, detașare a afectului, descoperire activă și completitudine, care ar însemna un simț al integrării ca persoană. Spre deosebire de cele două tipuri de răspunsuri estetice, cel orientat-către-conținut și cel orientat-către-afect, o mare parte a răspunsurilor nonestetice în raport cu o lucrare de artă ar putea fi grupate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintre obiectul și percepția estetică, critica de artă, care dezvoltă o relație specifică atât cu obiectul de artă, cu contextul producerii și receptării lui, cât și cu publicul de artă, cu diferitele tipuri de percepție în funcție de diferitele credințe, convingeri și afecte, formate diferit în diferite împrejurări, devine unul dintre genurile de discurs paradigmatice pentru legitimarea teoriei post-estetice în condițiile culturale actuale. Semnalarea unora dintre reperele criticii de artă contemporane, situate în raporturi de comunicare contradictorii, însă în fin acord cu dezvoltarea
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
elementelor paraverbale intră variațiile de intensitate ale tonului, înălțimea, viteza vorbirii, colorarea afectivă a unor enunțuri (milă, ură, dispreț, interes, neliniște etc.), lungimea pauzelor. Acestea transmit informații legate de procesarea mesajului de către vorbitor, atitudinea vorbitorului față de mesaj sau față de interlocutor, afectele subiacente comunicării, particularități de personalitate ale vorbitorului, rolul mai important sau mai puțin important al unei secvențe în cadrul comunicării etc. Elementele nonverbale sunt transmise prin alte mijloace decât cele verbale și receptate pe alte canale decât cel auditiv. Intră în
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
poziții corporale relaxate și mișcări largi. Relația dintre interlocutori poate fi competitivă, ostilă, conflictuală sau cooperantă, prietenoasă, consensuală. Conflictul apare atunci când interactanții percep scopuri incompatibile, contrare. Se manifestă prin strategii interacționale ale diferențierii și distanțării interlocutorilor, ale negării și exagerării afectelor negative, ale afirmării propriei identități prin negarea identității celuilalt. Apar frecvent acte de vorbire precum acuzație, reproș, amenințare, ironizare; negații frecvente și cuantificatori universali (niciodată, deloc, toată lumea, mereu); injurii, apelative injurioase, invective; limbaj excesiv formal sau excesiv informal; repetiții, reveniri
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]