10,866 matches
-
e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în prezent, nici în viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va ajunge romanul când scria, în 1919, despre inutilitatea intrigii, iubirii, catastrofei? Consecința
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
în eseul Felix culpa, poate prea devreme pentru o societate democratică insuficient structurată, simpatia legionară a lui Mircea Eliade, exegetului i s-a părut că a fost întâmpinat cu multă reticență, poate chiar suspiciune. Scriitorul a povestit experiența imposibilei rezonanțe afective cu mediul românesc postdecembrist în autoficțiunea din Întoarcerea huliganului (2003; ed. II, 2006). Întoarcerea de atunci a însemnat regăsirea justificării de a fi plecat în 1986. Antisemitismul ascuns din perioada comunistă devenise explicit în perioada postdecembristă. Atunci, în 1986, opțiunea
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
în mine e de găsit. Iar dacă în plus mai resimt realitatea ca pe o agresiune necontenită, atunci nu am cum să nu simt imboldul de a mă refugia în altă dimensiune. Noua dimensiune e felia subiectivă a memoriei mele afective, iar pătrunderea în acest tărîm poate fi alinătoare ca un balsam și voluptuoasă ca o inițiere. Te scufunzi în el ca în apele unei băi termale, scuturîndu-te de apăsarea corozivă a agitației lumești. Într-un cuvînt, te reculegi cu ajutorul unui
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
Această simplă asociere, penibilă în pretențiile ei de artă, se întîmplă la James Joyce, nu însă la Proust, unde interesul semnificației dirijează fluxul amintirii. ș...ț Cimentul operei lui întregi, deși realizată în deriva memoriei involuntare, e constituit prin tonul afectiv, căci structura afectivă îi călăuzește memoria, chiar atunci cînd accentul cade esențial pe cunoaștere. Prin urmare, cele 3000 de pagini nu sunt decît instrumente care să ne permită căutarea Ťtimpului pierdutť cu ajutorul memoriei involuntare." (p. 203) Una peste alta, într-
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
penibilă în pretențiile ei de artă, se întîmplă la James Joyce, nu însă la Proust, unde interesul semnificației dirijează fluxul amintirii. ș...ț Cimentul operei lui întregi, deși realizată în deriva memoriei involuntare, e constituit prin tonul afectiv, căci structura afectivă îi călăuzește memoria, chiar atunci cînd accentul cade esențial pe cunoaștere. Prin urmare, cele 3000 de pagini nu sunt decît instrumente care să ne permită căutarea Ťtimpului pierdutť cu ajutorul memoriei involuntare." (p. 203) Una peste alta, într-o lume al
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
și de demontare a psihologiilor în proză fusese inaugurat mai demult, că dispunea de o tradiție prestigioasă de la Dostoievski încoace. Departe de a fi un joc de-a dărâmatul, tentativa de care pomeneam urmărea să surprindă o discontinuitate în mișcările afective și totodată să dezvăluie putința de a îmbina contrariile. Ea era animată de ambiția de a fi în consens cu avansarea înregistrată în cunoașterea omului, contemplat cu abisurile, răsucirile și ambivalențele sale. Dacă autorul român părăsea ostentativ un făgaș, el
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
reții decît răutățile care ți se potrivesc și nu te atrag decît diatribele a căror cruzime, savurînd-o după plac, te molipsește cu otrava ei. Neajunsul este că în altă zi vei avea o altă stare și, sub înrîurirea filtrului ei afectiv, vei sesiza alte străfulgerări și vei gusta alte veninuri. În cel de-al doilea caz, cel al lecturii metodice, ochiul îți este decuplat de fundalul sufletesc. Nu te mai preocupă ce simți citindu-l pe Nietzsche, ci ce anume spune
Bazarul cu iluzii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8597_a_9922]
-
satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și "mașinăria versificației" (p. 528). Are oroare de simbolizare. Ne întrebăm de ce "mașinăria versificației" îl deranjează la Ștefan Aug. Doinaș, considerând-o o relicvă a poeticii tradiționale, grevate de prestigiul eminescian, și nu-l
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
cvartetele cu pian de Frank Bridge, Gabriel Fauré și George Enescu (ora 11,00); recitalul în care pianistul Murray Perahia a electrizat - pentru a câta oară? - publicul de la Ateneu cântând Bach, Beethoven, Schumann, Chopin, implicat ca de obicei intelectual și afectiv în actul creator-interpretativ, trecând cu repeziciune de la duioșie la impetuozitate, de la jubilație la meditația existențială sau revărsându-și potențialul energetic în șuvoaie compacte de sonorități modelate printr-un act aproape sacrificial; last but not least, concertul Filarmonicii Regale din Londra
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
de a-și transforma filmul într-un poem-imagine numai că în combinație intră de data aceasta și un spirit străin, cel al poveștii americane, element integrator și dezintegrator deopotrivă. Povestea americană are propria cheie de sensibilitate, propriul absurd, propriul temperament afectiv. Acest "propriu" este cumva exotizat, tradus într-un alt registru de sensibilitate, ceea ce face atracția filmului lui Wong Kar Wai, dar îi și subliniază slăbiciunile, uneori delicioase, cu gust de afine.
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
văzut și am sărit ca ars/ de pe scaun// gata și în stare/ să-i dau totul absolut totul" (Ea doar mi-a făcut). Erotica flexibilă, interșanjabilă și amintirile din copilărie inundând spațiile de viață actuală sunt completate, în același registru afectiv, de colegialitățile și amicițiile studențești. La poeții "milenariști" prinși în malaxorul Capitalei, căminul era un mediu oribil, toxic, o imagine a societății și lumii degradate. Un catalizator și un suport al violențelor purificatoare. Sângele, sputa, sperma, transpirația acră, toate fluidele
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
Diplome de excelență și o seară muzicală memorabilă Mircea ȘTEFĂNESCU Miltiade Nenoiu, Președintele Uniunii Muzicienilor Interpreți din România a programat la Aula Palatului Cantacuzino, în după amiaza zilei de 2 octombrie 2013, derularea unor momente de relevantă semnificație și tensiune afectivă, care au celebrat personalități de vârf ale culturii românești, și au pus în lumină tinere și valoroase talente de interpreți muzicali. Moderatorul întregii seri a fost Miltiade Nenoiu, ale cărui comentarii descinse din experiența sa solistică și pedagogică exemplară în
Diplome de excelen?? ?i o sear? muzical? memorabil? by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84011_a_85336]
-
duc manuscrisul în cauză la Editura N.R.F., unde, după cum bine se știe, s-a izbit de un refuz, deoarece referentul principal, André Gide, nici n-a deschis coletul ce-l conținea, care s-a înapoiat la destinatar. În special legătura afectivă a lui Proust cu tinerii Bibești se manifestă cînd știrea îmbolnăvirii Elenei ajunge la urechea sa. Decesul prematur al principesei îi produce scriitorului un veritabil "eveniment al inimii", atestat și de tulburătoarele epistole adresate lui Anton, "în care durerea pe
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
captiv. Mi-e teamă că, dacă am să-i dau drumul, va zbura. Sau se va topi în palmele mele. Ca un vis la ivirea zorilor. O răsfoiesc lacom. Caut să-mi refac propriile trăiri, cronologia înfiptă în memoria mea afectivă. Îmi caut, fotografie cu fotografie, emoțiile. Povestea mea. Mi se permite accesul la detalii sau la scene pe care ochiul meu le-a scăpat sau nu le-a putut cuprinde. Fotograful salvează. Recuperează. Ne completăm în--tr-un dialog fără cuvinte. Numai
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
înnoindu-se perpetuu printr-o tinerețe și curiozitate nestinse și neatinse de rutină: un om modern, cu o sete nețărmurită de informație. Mai mult decât un pianist și profesor de excepție, Doamna a cultivat asiduu prietenia într-o lume săracă afectiv. Dumnezeu i-a iubit pe toți cei cărora generozitatea ei cu totul aparte le-a atins și luminat existența. Model de demnitate, Suzana Szörenyi a fost o Doamnă a vremurilor revolute, trăind după un sistem de valori astăzi tot mai
Pianul a amuțit by Viorica RĂDOI () [Corola-journal/Journalistic/84299_a_85624]
-
indiferent.// Implor un cer întreg să te îndrume,/ dar nu spre trupul meu. Înăbușit te-aș/ naște mort albastru. Cu-aceleași mâini/ cu care te resping, îți spăl picioarele și te îngrop de-a pururi." (Dedicație, pag. 7) O concluzie afectivă nu se poate trage. Dragostea în alb alternează, în funcție de strofă, cu ultragiul înțelept, dar fără ca stabilitatea ideatică să fie, ca urmare a acestei aparente labilități, periclitat. E, în poezia română, una din puținele arte poetice care, în loc să afirme cu aroganță
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
Goma la București... am putut observa pasiunile care se dezlănțuie în Exil, instinctul puterii, rivalitățile care lasă acel gust neplăcut pe care îl recunosc bine acum - N, 36). De cealaltă parte, B. Nedelcovici, ajuns la Paris în 1987, descoperea dărnicia afectivă a vechilor surghiuniți, personalități generoase, deschise sufletește, dispuse a-l primi cu multă simpatie, alături de disensiunile dintre cei sosiți târziu în străinătate încă nevindecați de toate bolile din țară, indivizi stăpâniți de un complex de inferioritate care se transformase în
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
minte, în momentul în care își scrie opera, un cititor virtual. În acest caz, fiind vorba de o scriere zămislistă din inimă, cititorul virtual este indicat explicit. Cartea se adresează în primul rând sensibilității sale, se întemeiază pe mici complicități afective și coduri de comunicare mai greu de decriptat de cineva din afară. Așa se și explică unele comentarii vulgare apărute în presă, în legătură cu episoadele în care autorul își descrie, cu voluptate, etapele toaletei de dimineață, ca premisă sine qua non
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
diferențele de concepție și opinie, la urma urmei firești: "M-am simțit și mi se întâmplă de atâtea ori și acum să mă simt fiul Dv. spiritual, un fiu care vă îndrăgește cu toată gama de contrarietăți specifice, dealtminteri, raporturilor afective dintre un fiu și un tată, cu momente de copleșire încântată alternând cu altele de rebarbativitate teribilă" (s.m.). în final, adaugă doar câteva cuvinte generice despre el și experiențele indescriptibile prin care trecuse în închisoare: "Altfel, ca să vă mai spun
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
În afară de vervă și de simț prozodic, nimic din fibra lui nu răzbate în textele de acest gen. Pe cît de cald și afabil e în carne și oase, pe atît de premeditat sobru îi e scrisul. Un soi de ecranare afectivă îi filtrează sentimentele pînă la a le face imperceptibile. Excepție fac cărțile de dialoguri cu Mircea Mihăieș, dar mai ales Ghilotina de scum, carte predominant autobiografică, unde afli un Tismăneanu confesiv, capabil de mărturisiri răscolitoare. Irepetabilul trecut, o antologie de
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
ales Ghilotina de scum, carte predominant autobiografică, unde afli un Tismăneanu confesiv, capabil de mărturisiri răscolitoare. Irepetabilul trecut, o antologie de articole și esuri publicate în presa din țară sau din America în ultimii douăzeci de ani, respectă regula ecranării afective. O carte sobră destinată degustătorilor de diferențieri doctrinare. Dar farmecul, farmecul lui Tismăneanu, nu e de găsit în ea. În schimb, îl găsim în blîndețea afabilă, zîmbitoare și nebelicoasă a acestui iremediabil optimist. Tismăneanu pare genul de om căruia îi
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
se naște și opera lui Caragiale, cel atât de clasic și de realist. Și de modern. Comicul umoristic (merită o atenție specială) nu se mai bazează la Negruzzi, în această fază, pe mecanismul naiv al opozițiilor, ci pe un complex afectiv, cu turnură caricatural-carnavalescă. Fiziologia provincialului are scene labruyeriene și culori "vrednice de penelul lui Hogart", cum zice scriitorul: "Provincialul îmblă încotoșmănat într-o grozavă șubă de urs; poartă arnăut în coada droșcii înarmat cu un ciubuc încălăfat și lulea ferecată
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
puțină însemnătate dacă amintirile îi sunt plăcute sau nu, și dacă, perindîn-du-i-se pe dinainte, îi produc frisoane de oroare sau, dimpotrivă, fiori de bucurie; important e să le aibă și să le poată trezi la viață, căci în cîmpul lor afectiv va regăsi acea formă intactă a imaginii proprii pe care ochiul semenilor n-o poate altera prin deformare: în chenarul ei își va afla reperele biografice, dar și certificatul lăuntric al calității proprii. Iată de ce, sub unghiul respectului de sine
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
vizibile atât în plan somatic (insomnii, transpirații, dispariția poftei de mâncare, oboseală accentuată, epuizare fizică; uneori, în cazuri severe, se ajunge chiar la anorexie), intelectual (pierderea concentrării, dezinteres pentru activitățile curente, centrarea pe evenimentele din trecut, refuzul comunicării), cât și afectiv (tristețe, agresivitate față de sine și față de ceilalți, hipersensibilitate, izolare, accese de plâns, sentimentul vinovăției, regrete.) Nu există o distribuție uniformă a acestor caracteristici, ele diferind de la individ la individ și de la o epocă la alta. De regulă, e vorba de
Mic tratat despre doliu (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6900_a_8225]
-
intrigă și amuză: prostia inteligenței. Imaginează trei personaje - căutătorul, logodnica sa Claire și un prieten (ori mentor?) Gulliver, care intră în jocul căutării, îi oferă comentarii pertinente și îi propun idei noi sau dau turnură neașteptată investigației. Cei doi colorează afectiv, prin iubire și prietenie, cercetarea și o coboară într-o viață cotidiană a ideilor. Structura volumului mă îndreaptă spre o analogie cu un ciclu narativ, cel al povestirii cu sertare: există așadar o tramă ca pretext care prilejuiește inserția unui
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]