1,128 matches
-
a dat faliment. Am fi putut să-i organizăm o expoziție. — Poate e iar însărcinată. Am văzut-o de vreo două ori cu soțul ei. Un tip înalt și blond, cu umeri largi și o barbă rară. Se poartă la fel de afectuos cu el ca și cu copiii. Poate e și una, și alta. — Cum adică? — Și însărcinată, și pictoriță. O pictoriță gravidă, în salopeta ei cu funcție dublă. Pe de altă parte, uită-te la silueta ei zveltă. Mă uit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimic în plan fizic sau mental. Nu era retardată, nu avea semne de autism, nimic organic care să o împiedice să interacționeze cu cei din jur. Te privea drept în ochi, înțelegea tot ce-i spuneai și zâmbea des și afectuos, cât doi copii puși laolaltă. Atunci ce-avea? Suferise cine știe ce traumă teribilă, care îi distrusese capacitatea de exprimare? Sau, din motive încă neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nimeni ca ea în toată lumea. O iubesc de mor. Toți o iubim. Nu, nu mă înțelegi. Vreau să zic că o iubesc cu adevărat. Și ea mă iubește pe mine. Sigur că te iubește. Nancy e una dintre cele mai afectuoase persoane din câte am cunoscut vreodată. — Tot nu-nțelegi. Ce încerc să-ți spun e că ne iubim. Eu și Nancy suntem amante. — ... — Ar trebui să vezi ce față ai făcut, unchiule Nat. Arăți de parcă ai fi înghițit mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-și facă vreo grijă. După ce au plecat toți oaspeții, Mao a luat-o pe Jiang Ching și au făcut o plimbare prin bucătăria imperială. Hai să le mulțumim bucătarilor și personalului. Pe drumul înapoi spre Pavilionul Luminii Purpurii, a fost afectuos. O conduse în aripa de vest și se instalară amândoi în Camera Bujorului. În timp ce-l urma, ea încercă să nu se gândească la sentimentele ei. Încăperea prea mare într-un mod deloc necesar. Lumina arunca petale de crin pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu mulțumirile familiei mele pt. felicitare. Complimente și urări soției, pe care am văzut-o În fotografia de care nu te desparți nicăieri. Și bine faci: ce am ajunge fără căldura familiei? Nici măcar nu mă pot gîndi. Rămîn al dumitale afectuos, Cristian. PS. Adresa mea de acasă este: Cristian Dobrotă, CÎmpineanca 13, sector 3, București. * — Dobrotă Cristian... ăsta e ăla de-a fost priponit? Care se face preș când te vede, dar refuză colaborarea? Ia mai stai de vorbă puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
vei spune că ești o văduvă neconsolată, te asigur că vei obține tot ce vrei de la el. ― Ei, aș! Nu pot să cred! Îi plac femeile răscoapte? ― Răscoapte, dar neapărat nefericite! Suferințele lor sufletești îl fac să fie mult mai afectuos și atent. Înțelegi? E o slăbiciune. Iar dacă, printre altele, îți vei exprima speranța că în curând va cuceri și capitala sultanilor, atunci generozitatea lui nu va mai cunoaște nici o limită. ― Vrei să spui că e prost de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă pentru a-i include pe toți din cercul său vrăjit; că farmecele lor de maimuțe, atât de dragi lui, nu le vor face să fie îndrăgite de nimeni altcineva. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atârne ca membrele inutile ale celor răniți în luptă. — Da, sunteți foarte rele, le spuse Sampath. Dar nu putea decât să fie fermecat din nou de ele, de fiecare dată când le vedea, și vocea sa era una de părinte afectuos care încearcă din greu să fie dezaprobator. Normal că vă e rău după toate astea. De fapt, și mie îmi e puțin rău. Le iertase de tot. Nu putea să-și acuze maimuțele cele adorabile. Nu era vina lor. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
față cu Omar, avându-i ca martori doar pe propriii săi oameni de Încredere, Abu Taher rostește această frază enigmatică de Întâmpinare: — E o onoare să-l primesc În acest loc pe ilustrul Omar Khayyam din Nishapur. Nici ironic, nici afectuos nu e cadiul. Nici cea mai mică urmă de emoție. Ton neutru, voce calmă, turban În formă de lalea, sprâncene zbârlite, barbă cenușie, fără mustață, nesfârșită privire scrutătoare. Primirea este cu atât mai ambiguă cu cât Omar se afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă gândesc la un velier nenorocos. Marinarii se tot plâng că n-au suficient vânt ca să Înainteze. Și, dintr-odată, ca spre a-i pedepsi, Providența le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost modul În care i-am rostit numele? Ea tresări, apoi se Îndepărtă de mine, fixându-mă cu un aer bănuitor. — Pleci. — Da. Dar În alt fel. — Cum se poate pleca „În alt fel”? — Plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stare, permanent la un pas de o moarte care Îi este permanent refuzată, trebuie să-i fie ceva mai puțin decât indiferent, chiar și În vreun moment de luciditate, locul În care se află, fie că este vorba de sânul afectuos al familiei sale sau de infirmeria aglomerată a unui spital, de vreme ce nici aici, nici acolo nu va reuși să moară, după cum nici acolo, nici aici nu-și va putea recupera sănătatea. Guvernul vrea să profite de această ocazie pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dorm, să dorm acum, dar plânsetul ei chinuitor mă trezea imediat, nu a plecat niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind din ce în ce mai grea cu fiecare zi, la fel ca și certurile noastre. Fii mai afectuos cu ea, îl certam eu, dedică-i mai mult timp, dar el se revolta imediat, nu îmi spune tu ce anume să fac, nu ești tu înțeleapta înțelepților, să îmi ții mie predici, iar ea nu avea decât de pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un asemenea comportament din partea mea l-ar înnebuni. El ar fi cel care ar insista să mai vorbim. Dar nu sunt destul de tare să fac asta. Trebuie să întreb. Vreau să știu de ce s-a schimbat total. Ieri era deosebit de afectuos, de atent, precum și extrem de sexy, iar acum îmi vorbește ca și cum aș fi vreun criminal oribil pe care nici nu vrea să-l privească în față. — Ne-am simțit destul de bine, zice Jake. „Destul de...“ Cum are tupeul ăsta? — În mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vorba de un anume Christian Rosencreutz.” „De ce acolo nu e numele complet?” „Uită-te, e o risipă de inițiale, aici nimeni nu e numit cu numele Întreg, toți se numesc G.G.M.P.I. și cine are cât de cât o poreclă mai afectuoasă se numește P.D. Se povestesc anii de formație ai lui C.R., care Întâi vizitează Sfântul Mormânt, apoi ridică pânzele spre Damasc, pe urmă trece În Egipt, iar de acolo la Fez, care În acea vreme era pesemne unul dintre sanctuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de răscolire a boarfelor, țineam în mână de blugii radioactivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui nefiresc de lung. Peste două seri am primit un telefon de la Botoșani. Îl așteptam. Ce voia să știe Sabina era motivul zăbovirii mele în capială. Spune-mi sincer, e vorba de vreo femeie? Mă întreba cu o voce calmă, afectuoasă chiar. Asta m-a încurajat să fiu sincer, deși adevărul spus așa, direct, mi se părea puțin vulgar. Da, e vorba de o altă femeie. Un urlet de ființă înjunghiată a fisurat receptorul de sus până jos. Ca să atenuez șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lung simțindu-i buzele calde și fragede. În acel moment au simțit din nou fiorul dragostei care le încălzea inimile provocându-le o nespusă plăcere. — Dacă n-ai vrut să dai Cezarului ce i se cuvine, a luat singur, zâmbea afectuos Cezar. Sâc! Sâc! — Caramba! Obraznicule, își continuă alergarea Teofana vioaie și însuflețită de dragoste. — Pe cât ți-e gura de păcătoasă, pe atât de dulci îți sunt buzele. — Nerușinatule!se depărtează tot mai mult Teofana — Și calde și catifelate! — Ciau! Ciau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nu lamentația, nu fuga și nici evitarea sfârșitului, ci tocmai acceptarea și înțelegerea lui, ne fac pe muritori, bipezii târșeloși, să fim ceea ce suntem. Așa o fi, nu zic nu, cu o singură rezervă, bătrâne prieten, îi răspunde Poetul, luîndu-l afectuos pe după umeri. Eu... Eu spun că nu vom accepta, totuși, un sfârșit brutal, ca dobitoacele, un sfârșit hotărât la grămadă, de către nu știu cine și de nu știu unde! Am înțeles, acum, de ce ne-am regăsit noi, ăștia, aici și de la ce-am pornit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-ți trece prin minte să faci asemenea mojicie! observă batjocoritor Nadina, adăugând apoi simplu: Aideți înlăuntru!... Jenny dragă, te rog!... Raul! În hol ardeau lămpile și era călduț, iar dulceața aștepta oaspeții. Curând apăru și bătrânul Iuga, care îmbrățișă foarte afectuos pe Nadina: ― În sfârșit, am mai pus și noi mâna pe tine, ștrengăriță frumoasă și nestatornică! Ea, măgulită, îl sărută, murmurând drăgălaș: ― Cine-i mai dulce și mai adorabil ca tăicuțul nostru? Gogu profită să se plângă iarăși de peripețiile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
efuziune care părea aproape neverosimilă pentru firea lui tăcută și înfățișarea-i închisă. Își potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emoție la el, iar ochii, de obicei reci, îi râdeau. După câteva minute de întrebări și răspunsuri afectuoase, Miron Iuga zise: ― Tu ai de lucru aici, dragă Costică, și eu n-am venit să te încurc. Într-o zi d-astea ne-om întîlni și vom vorbi mai pe îndelete de ale noastre. Acuma nu vreau să-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mă simțeam mai capabil să uit și să iau totul de la capăt, ea devenea mai rece, de nerecunoscut. Părea că tot ce face este numai rutină, și o rutină tot mai relaxată. Numai după ce bea ceva începea să devină mai afectuoasă, ceea ce mă jignea și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să fie scrise. Aseară, pe ploaie, cu o Gina agasată după mine, purtîndu-și masca aceea de vampă dezinvoltă pe care i-o cunosc atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a spus. Dar dacă după cinci luni... Câte ore pe zi?" "Cel puțin șase ore", i-am răspuns. "Atunci, limba chineză nu e pentru dumneata. Probabil că nu ai memoria vizuală necesară... Domnul meu, a adăugat cu un zâmbet ambiguu, afectuos și ironic în același timp, domnul meu, ca să stăpânești limba chineză, îți trebuie o memorie de mandarin, o memorie fotografică. Dacă n-o ai, vei fi obligat să faci un efort de trei, patru ori mai mare. Nu cred că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plin de lume atunci - o lume care nu apare în prilejuri ordinare. Proaspeți căsătoriți - abia întorși din voiajul în Italia, unde își petrecuseră luna de miere -, soții Mironescu aveau și ei cu totul altă stare de spirit : erau entuziaști și afectuoși, prezentau proiecte, adrese, intenții, își cultivau prietenii, rudele și relațiile influente... Ce minune salonul Mironescu pentru tânărul Ialomițeanu ! După atâtea solitare plimbări până la Flora sau la Rondul doi, cu pantofii găuriți, cu paltonul prea larg al lui Nenicu și cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu eșecul, încât nimeni nu este mai abil decât el ca să-l ascundă, tânărul Ialomițeanu știe să îl suporte cu resemnare. Salută mai adânc și de mai multe ori decât este nevoie și trimite asupra bunilor săi prieteni o privire afectuoasă. Nu, își spune Profesorul, în orice caz, chiar dacă presupunerile mele mi se vor părea (când am să mă liniștesc !) iarăși absurde și exagerate, totuși este de mirare cum am putut fi atât de neglijent încât să nu iau în seamă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în felul acesta, dintr-odată, acea parte de vulgaritate și de absurd pe care o copilă încă nici nu o presupune. În acest sens a vorbit și madame Nicolaid, ce a trecut pe seară, cu soțul ei. Sunt niște oameni afectuoși, poate puțin singurateci, ca și noi, de vreme ce se ampresează să ne cultive. Ei înșiși erau teribil de impresionați de ceea ce văzuseră și auziseră, mai ales Lucia Nicolaid, ce stătuse printre răniții aduși de la gara Obor cu tramvaiul și apoi ținuți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]