1,915 matches
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > VOI REGRETA ÎN CHIP ȘI FEL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului suntem proști, ne punem prețuri, orbi, ne afundăm în smârcuri; uneori cădem în grețuri, tragem alteori de sfârcuri, prea bătrâni și prea anoști. vine ziua imbecilă, când aflăm că s-a dus vremea; o să-mi râzi în nas, senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
Acasa > Strofe > Creatie > GVADRIGA SINGURĂTĂȚII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului așa de mult m-afund în trecut încât uneori aud tropotul timpului întrebându-mă unde-am plecat beau pahare de întuneric mă îmbăt cu iluzii într-o gvadrigă a singurătății cad amurguri pe mine și pe ochii frunzelor care așteaptă toamna pe cărările goale îngropându
GVADRIGA SINGURĂTĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364193_a_365522]
-
dumneavoastră servitor, dacă vă pot fi de folos, sunați. Bătrânul făcu o reverența comică. Ava rase. Simpatic. Ochii păreau mai tineri decât părul alb și vârsta. Se așeza pe canapeaua confortabilă din bibliotecă, deschise curioasă, dosarul. Parcurgea pagina cu pagina, afundându-se într-o poveste care devenea cu fiecare rând mai verosimila și mai dureroasă în privința personajului ce trecuse prin acele întâmplări urâte și nedrepte, după părerea ei. "El" fusese victima sistemului, luptase în stilul lui unic, fără violență, cu demnitate
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ARIPILE CUVINTELOR Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi descalț sufletul de durere, ca el să pășească cu tălpile goale pe fericire ... Se afundă până la glezne în iarba cosită de cerul dragostei. Ne amestecăm surâsurile printre firele verzi cu miros de ploaie, chicotind în brațele clipelor. Scutur inima de regrete, atingând cu gândul visurile închise undeva, în biblioteca amintirilor. Rămâne doar un zbor spre
ARIPILE CUVINTELOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364250_a_365579]
-
apuc Și, vâltoarea morții, morții Îi usucă. Mă usuc Când mă ții în fața porții... Poartă-mă din poartă-n poartă Mai departe de-o secvență, Pe a hărții mele soartă Viu sunt numai în absență... Știu și simt și mă afund Într-o lumea trecătoare Ca o mare fără fund, Ca un soare fără soare... Dar, iubita mea de-o țară, De-o țărână și de-o țură, Românește-mă, să doară Moartea mea cu Țara-n gură! Referință Bibliografică: Cât
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
sânge! Un suspin s-aude-n noapte: Este Țara...care plânge! Ce-ați făcut cu România Moștenită din Străbuni? De ce-o sugrumă hoția? Unde sunt oamenii buni? De ce au plătit cu viața Cei căzuți ”la datorie”? Să conduc-acum... ”Paiața” Ce ne'afundă-n sărăcie? Cum de poți vinde o Țară Făr’ a fi lovit de fulger? Să-ți faci Neamul de ocară Să ”mulgi” Țara, ca pe-un uger? Nu uita, când vine...Ceasul, Nu vei mai avea scăpare. In Iad te
PREA TÂRZIU...PENTRU-NDURARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363089_a_364418]
-
Ediția nr. 1317 din 09 august 2014 Toate Articolele Autorului Rămân captivă-n foaia plină de gânduri, încerc să înțeleg, privindu-mă-n profund, vorace timp ce-mi scrii pe suflet rânduri, posibil este, oare, în pânza-ți să m-afund? Încerc a-mi desluși chemarea, mai caut în ochii mamei, pe tata-l mai ascult în gând, sufletu-mi răspunde precaut: deschide-te! Plece în lume-al tău tumult! Cu cheile iubirii redeschid cuvântul pentru că, nu-i așa? Nimic nu
FORŢA CUVÂNTULUI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368294_a_369623]
-
de silabe, ai venit de nicăieri ca o lacrimă din ceri; fierbe sângele în tine ca-n cazane bizanrine, corpul tău ce se mlădie miroase a iasomie și se pierde peste vreme în miros de crizanteme; când în dragoste te-afunzi, îți zornăie galbeni uzi, mahmudele și inele să te fudulești cu ele, îți vibra privirea-n aer, când oftai plină de vaier, doamna galbenului da, când o luai anapoda... Referință Bibliografică: faraoană (cântec țigănesc) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
FARAOANĂ (CÂNTEC ŢIGĂNESC) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368352_a_369681]
-
lacrima din cer, / Peste pământul țării mele / Și casele spre vale pier, / Cu jalea vieților în ele. În apa tulbure și tristă / Dispar cu sutele, bătrânii / Sub ochii celor ce asistă / Neputincioși la moartea Lunii. // În hău, un munte se afundă, / Se întrevede infinitul / Și malurile se scufundă, / De parcă a venit sfârșitul. Se-așteaptă curcubeul păcii / În lupta zeilor cu noi / Și se dorește pactul sorții, / Și învierea de apoi.” (Se scurge lacrima din cer). Interesant de remarcat, viziunea poetei care
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
trebuie să mă comport conform regulilor naturii...Mă așez într-o poiană, unde se află un măceș încărcat de măceșe frumoase, roșii. Negrici pășește și el încet pe frunzișul foșnitor, privind atent spre adâncul pădurii. Se depărtează tiptil de mine, afundându-se în inima neagră a depărtării... Deodată văd în mijlocul poieniței, în pământ, o scobitură destul de mare și sunt convinsă că este vizuina unui animal. Știu că în pădure sunt și bursuci, și vulpi și mai știu că-și fac vizuinile
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
disperarea din spate îl mâna! Se ridică încet și cu smerenie omul. Către Cer se închină, implorând iertare pentru câte a greșit. Își umple zdravăn plămânii cu aer și, fără nici o temere de moarte, se-aruncă în apă. Unduind se-afundă grabnic, uimit cât spor găsește-n sine. La epavă ajuns, pipăind formele se ridică pe copastia plecată ușor pe-o rână. Ceasul ăsta prielnic i se pare o minune: prin perdeaua apei îndeamnă spre el un crăpcean cu chip de
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
arde încă. Nici lacrima nu-l stinge, nici apă nu-l alungă. Dorul, suspinul, nimic nu-i mai alină durerea. Și de aș ști măcar unde se ascunde adevărul! Unde-i timpul?” Sufletul nu este numai Mister în care te afunzi în căutarea adevărului, ci și un partener, un prieten cu care autorul romanului a dialogat continuu toată viața: „De ce te-a abandonat sufletul? E drept sau nu dar, și el ne abandonează uneori, periodic sau definitiv. Va fi vreodată materializat
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
strapazanul[ Strapazan = (reg.)- cui de lemn sau metal fixat pe marginea bărcii, care se introduce în gaura ce delimitează locul vâslei și de care se leagă vâsla cu ajutorul unei curelușe. (DEX)] bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
de pocăință căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește
STEFAN TOMA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367324_a_368653]
-
de pocăință, căci, pe măsură ce înaintăm în această cunoaștere, pe lângă adausurile duhovnicești, ne dăm seama permanent și de scăderile noastre, nu atât intelectuale, raționale, cât mai ales morale, duhovnicești. Adevărata cunoaștere de sine începe prin pocăință și nu se termină niciodată, afundându-se tot mai mult în adâncul, în abisul smereniei. Pe treptele înalte, cunoașterea de sine înseamnă a simți deplin condiția de creatură, față de Creatorul iubitor. Așadar, atunci când definește omul, spirirualitatea ortodoxă vorbește despre el cu sfială duhovnicească și îl numește
PERSOANA TEOLOGICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367371_a_368700]
-
își desfășura zilnic activitatea. Era o fată îngrijită, elegantă și mai ales frumoasă. Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv din nuc tronau doua vaze uriașe din porțelan cu desene
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul se afunda tot mai adânc în apă. Ziua punea stăpânire peste întuneric. La orizont începu să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
vor veni să se împace cu tine”. Reproducând aceste cuvinte, Arhimandritul Gheorghios Kapsanis - Egumenul Mănăstirii Grigoriu din Sfântul Munte Athos mai adăuga că: „În tradiția isihastă a Bisericii se observă că pe măsură ce Părinții care se împăcau cu Dumnezeu și se afundau în pustie, mulțimi tot mai numeroase veneau la ei pentru binele lor”. Rugăciunea lui Iisus - „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul” - se poate rosti oricând și oriunde, potrivindu-se la fel de bine și nevoitorului din pustie
INTERVIU CU PARINTELE IOAN CRISTINEL TESU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366827_a_368156]
-
arată ca într-o oglindă și este luminată numai în parte, ea va binevoi să se facă văzută și mai mult și să se unească prin împărtășire cu subiectul iluminat, luându-l întreg în sine, când acest subiect va fi afundat întreg în adâncul Duhului ca în sânul unui abis de nesfârșite ape luminoase, atunci el urcă în chip negrăit la desăvârșita neștiință, ca unul ce a ajuns mai presus de toată cunoștința". Prin urmare, putem constata că Părinții ascetici nu
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
cu stea și respira profund aerul proaspăt din grădină.Își defăcuse părul și marcase locul în care să laude infinit pe Dumnezeu, în timpul acesta considerat sacru.Auzi un fâlfâit ca de pasăre în întunericul ce nu mai contenea și își afundă fața în lira brațelor unui bărbat, a cărui carne aprinsă îi ațâța sângele rămas orfan de setea celuilalt sânge.Brățări cu pietre magice și lanțuri biblice îi jucau peste sâni și peste coapse ,îmbrățișându-le tandru.Și-n unul și
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
încântătoare în răsturnarea timpului, în vârful otrăvit săgeții cu mască nedorită îți vor umbri în suflet al tau soare așa cum vară - tânără mireasă -, e dusă-n în păcat de timpul hain și-n ierni mai hâde-o-ndeamnă să-și afunde a sevei neputința ce-odat’ robuste frunze mai hrănea blajin frumusețea ninsă-i goliciune, în os bătrân cu ger de dor pătrunde din tinerețea noastră mai rămâne sudoarea-mpotrivirii-nchisă-n șip de sticlă frumosul chip cu riduri moi-pâgâne se rătăcește primitiv în pâcla
ACESTE ORE ÎMBRĂCATE-N CĂLDURA GINGAȘĂ A VIEȚII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367689_a_369018]
-
are trainic ajutor Pe Dumnezeul lui Iacob în fire Păzește adevărul din zidire Cât voi fi prin lumea asta călător Cel ce face judecată la săraci Cel ce dă mereu hrană celor flămânzi Cei fericiți în obezi să nu-i afunzi Domnul iubește pe cei drepți să-i împaci Pe străini orfani văduve rod verde Doar calea păcătoșilor o pierde PSALMUL 146 Lăudați și cântați că bine este Dumnezeului cântarea cea sfântă Că cei zdrobiți cu inima cuvântă Și leagă rănile
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (5) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367760_a_369089]
-
de păcate și cea venită pentru smerirea cugetului. Dumnezeu smerește trupul celui trândav la nevoință, printr-o nevoință mai dureroasă - boala 69. Prin aceasta se arată că adevăratul scop al bolilor trupului este sănatatea sufletului. Cu cât sufletul este mai afundat în patimi, cu atât sunt mai intense nevoințele și încercările sale, până când va ajunge să-și redobândească subțirimea și pacea sa, ascultarea față de suflet. Un suflet revoltat, tiranizat de patimi care doar aparent procură plăcere, este „domesticit” și supus prin
DESPRE RABDARE SI NADEJDE DIN PERSPECTIVA CRESTINA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366880_a_368209]
-
vise Și timpul mai scurt ca oricând, Prin colb, trec picioarele-ncinse Iar eu după ele-alergând... În caznă-mi sfârșesc înserarea, Sudoarea-nghețată mi-e rug, Mai bat orologii în zarea Spre care de veacuri, eu fug... Și talpa se-afundă mai tare, În clisa născută sub ploi, Privind înspre Soare-răsare, Mă-mpiedic și cad în noroi.. Și tare m-acoperă vina De-a nu fi vegheat; astfel eu, Tot caut pe uliți Lumina, Mă caut pe mine mereu... În vremuri
MAI DĂ-MI O ŞANSĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367011_a_368340]
-
spun necunoscuții și uneori chiar aceia pentru care locul meu de ascundere e totdeauna o casă. eu încerc doar să-i potrivesc ceasul după icoană. Exil în inimă (IV) se va coace grâul și nici anul ăsta nu-mi voi afunda picioarele în căldura lui mereu îmi spun poate la anul... copii din praf de pâine jucându-ne cu vara... un grâu nou se coace în mine acum când sunt tot mai convins că tata și mama îmbătrânesc și ei ca
EXIL ÎN INIMĂ de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367097_a_368426]